2,146 matches
-
o limită, semnul unei precarități. „Napoleon a pierdut treizeci de mii de oameni în bătălia de la Wagram, fără să aibă nici o remușcare. Numai o proastă dispoziție. ș...ț Remușcarea e doar a celor ce nu făptuiesc, ce nu pot făptui. Remușcarea le ține loc de faptă” (I, 292). Om al contrastelor, în momentele de apatie își reproșează neputința de a distruge anarhic lumea; în schimb, când e teribil în agresiune, tânjește după serenitate. În alt loc, tocmai după o scenă deplorabilă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dată senzația nu a sublimului, ci a indiferenței absolute, a existenței lumii sau lucrului în sine. Notează Cioran: „Influența liniștitoare a culmilor. Cinci zile în comuniune cu ele. Victorie asupra dorinței. Ce lecție de indiferență! Cât de puțin înseamnă ura, remușcarea, regretul, refrenul lui la ce bun și toate celelalte! / ș...ț / Senzație clară, materială și metafizică în același timp, a depășirii contingentului. Nu mai e nevoie să caut, să vânez mântuirea. Liniștire deasupra vieții. Inutilitatea efortului, deșertăciunea căutării” (II, 177
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
prefaci față de părintele tău! Să-l faci să creadă că este puternic! Nu-i frumos! Irina: Credeai asta oricum. Mihai: Da... Da..., vasăzică ai dus o viață plină de prefăcătorie și de rușine... Da... da..., mi se sfîșie inima de remușcări... Probabil că și tu suferi de remușcări. Irina: Da. Mihai: O, biata fată! Ca să vezi! Da' atunci înseamnă că ești toată plină de rănile remușcării! Păi cine altul ar putea suferi mai mult ca tine, care, de cînd te știi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să creadă că este puternic! Nu-i frumos! Irina: Credeai asta oricum. Mihai: Da... Da..., vasăzică ai dus o viață plină de prefăcătorie și de rușine... Da... da..., mi se sfîșie inima de remușcări... Probabil că și tu suferi de remușcări. Irina: Da. Mihai: O, biata fată! Ca să vezi! Da' atunci înseamnă că ești toată plină de rănile remușcării! Păi cine altul ar putea suferi mai mult ca tine, care, de cînd te știi, ai făcut ce-ai vrut, ai avut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o viață plină de prefăcătorie și de rușine... Da... da..., mi se sfîșie inima de remușcări... Probabil că și tu suferi de remușcări. Irina: Da. Mihai: O, biata fată! Ca să vezi! Da' atunci înseamnă că ești toată plină de rănile remușcării! Păi cine altul ar putea suferi mai mult ca tine, care, de cînd te știi, ai făcut ce-ai vrut, ai avut ce-ai vrut, într-o casă în care mai miroase încă a sudoarea capului meu chinuit și tras
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
slăbiciune, nu? Din slăbiciune m-am zbătut să trăiți cum trăiți. Din slăbiciune am pus în mișcare o groază de lume ca să intri tu la facultate! Ca să fii tu azi actrița frumoasă, talentată... și demnă pe deasupra! Aud? Cum stai cu remușcările? Irina: Același repertoriu... "fără tine ne-ar fi mîncat mizeria și anonimatul..." (Mihai trece peste observație și se uită spre Alex) Alex: Acum e rîndul meu... Numai că eu, dacă îți amintești, ți-am interzis să-mi pui pile la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de-astea. Vise umanitare, idealisme care s-au sfrijit îndată ce-au simțit praful drumului de țară în nas și glodul pe tocuri. Val: Ăsta-s eu. Mihai: (foarte aproape față în față cu Val) Dacă și tu ai cumva remușcări. Dacă și tu suferi că slăbănogul de socru-tu și-a stors puterile personale, și pe ale altora, ca să capeți repartiție și catedră în oraș. Dar nu cred că ai. Tu ai meritat toate astea. Adevărat? Val: E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ceea ce trebuie să facă... Și-și vedeau mai departe de treabă..., fără acordul nostru, ba chiar mai al dracului... (pauză) Gh. P. unu: Dar eu vreau să te întreb altceva...; auzi, mie-mi place că tu te frăsui, că ai remușcări, că ai procese de conștiință, că ai fost laș, complice, că te-ai prefăcut că n-ai văzut, că n-ai auzit, că n-ai protestat, că n-ai luptat împotriva unui regim care ne castrase de curaj, de demnitate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
voi... pe voi, pentru că nimeni altcineva n-o să vă ierte..., pentru că n-o să vă înțeleagă..., și n-au cum să vă înțeleagă de vreme ce nici voi cei de-acum nu vă înțelegeți pe voi cei de-atunci... Bucurați-vă că aveți remușcări... Și-atât... (vrea să spună că are dreptate) Are... Gh. P. doi: N-are! Gh. P. unu: Are! Gh. P. doi: N-are! Gh. P. unu: Bine, n-are... Și-atunci cine are dreptate? Tu? Eu? Gh. P. doi: E
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
deci mîntuirea prin căință. Dar cine să-și deschidă inima uscată? Cine să-și plece fruntea? În orice caz, nu procleții pe care Dumnezeu, din rațiuni abisale, îi rabdă pînă cine știe cînd. Nu turnătorul, nu torționarul, care n-au remușcări, ci numai dibăcia mistificării. Ce să faci cu "adevărul" lor? Și ce e trist, îngrozitor de trist, este că și adevărul victimelor apare uneori înnegurat, căci viața, nu-i așa, își are complicațiile ei. E bine însă că bieții foști-oameni își
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lărgind aria de investigație tematică a acestora. "Poate iar ne-ntoarcem gârbovi de zăpadă.../ Pasărea pe umăr va dormi visând". Un anume echilibru clasic, meditația impulsionată de nostalgia după satul natal prilejuiește deschideri spre o lume de trăiri pline de remușcare. Teiul casa mi-o binecuvântă/ Izgonindu-mă de pe pământ". Orașul nu-i dă satisfacții, Câmpul părinților, străbunicul trezit sub verde coviltir îl judecă, pentru că nu a atins certitudinea unei existențe adevărate și puternice. Urc ani cu ani și tot nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
arvună." Volumul "Clopotul nins" (1971) reia metafora focului: "Puterea mea e că mă mistui, iluzie de aur,/ iluzie a tot ce-ar fi putut să fie,/ iluzie a tot ce nu va fi, deșert al somnului,/ invazie de somn și remușcare." Flacăra vine și taie, ca o limbă întunecată, ceasul grav al morții, adusă în contrast cu răceala de gheața a Alpilor. "Și râsul tău cu triluri de albe cavatine/ e-un cerc de gheață-n jururi cu buzele alpine,/ cu ferigi împietrite
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rafinamente lexicale și preferința pentru termenii dintr-un registru pitoresc găsesc un teren prielnic în încercarea de reconstituire a ceea ce reprezintă pentru poet Bizanțul: "Nompeia Corint Petras Atena/ Negrepont/ Durazzo Avalona/ Corfu;/ pierdute sunt de o vreme lungă, cât o remușcare/ veștile de un galben canar ale acestor cetăți." Marius Robescu "Ninge la izvoare", Editura Tineretului, 1967; "Viața și petrecerea", E. S. P. L. A., 1969; "Mușuroiul, editura I. Creangă, 1970; "Clar și singurătate", Editura Cartea Românească,1972; "Utopia ninsorii", Editura Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-i transmită forța studenților săi. Astfel, el depășește ceea ce pare a fi o neîmplinire scenică pentru a prezerva, pe alt plan, impactul vocației sale vocație inițial realizată, iar apoi doar proiectată! Un artist rănit, dar un artist fără regrete nici remușcări,iată ce e Alexa. El a aliat drumul teatrului cu acela al vieții în moduri diferite, dar fără a abandona, nici trăda, ceea ce revela demult, în seara în care, uimit, descopeream Cartofi prăjiți la orice. Această distorsiune m-a preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pornește de la o problemă sufletească", este "o dramă pornită dintr-un postulat psihologic", Anca și Dragomir "fiind simple expresii psihologice". Cei doi eroi ai piesei sînt exponenții unor sentimente abstracte, zice Lovinescu: în Anca se întrupează răzbunarea, iar în Dragomir remușcarea. Regizorul a păstrat aceste direcții, dar le-a nuanțat foarte mult; dorința de răzbunare a Ancăi se împletește subtil cu o mare durere provenită din imposibilitatea de a-l uita pe Dumitru. Iar Dragomir nu e doar un personaj chinuit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a păstrat aceste direcții, dar le-a nuanțat foarte mult; dorința de răzbunare a Ancăi se împletește subtil cu o mare durere provenită din imposibilitatea de a-l uita pe Dumitru. Iar Dragomir nu e doar un personaj chinuit de remușcări: pe el îl mistuie, în aceeași măsură, suferința de a nu putea cîștiga inima femeii pe care o iubește cu patimă și, totodată, e urmărit de o cumplită spaimă. Formidabila lui izbucnire din secvența în care izbește cu barda în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui Dumitru care apare din cînd în cînd (dar nu ca o umbră incertă, hamletiană, ci ca un om real) este concretizarea puternicei spaime pe care Dragomir o trăiește. Regizorul merge aici împotriva afirmațiilor lui Eugen Lovinescu, care zice că "remușcarea lui Dragomir nu e dramatică, iar eroul trece pe planul al doilea în interesul nostru". Ascultînd "vocile textului", ca un regizor modern ce se află, Alexa Visarion a descoperit puternicul dramatism al personajului, urcîndu-l pe Dragomir în prim-planul atenției
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de șampanie și romanțe va doborî în joacă porumbelul scamatorului îi corespunde sabia ucigașă, dar "adevă rată" a celui care nu crede în miracolul artei. Îndepărtarea martorilor, în scena finală, pare nu atât o aplecare sub povara spaimei ori a remușcărilor, cât o lepădare, o respingere din partea pământului însuși, cuprins de răsuflarea fierbinte a vitelor, singurele îndurate. Ele și copilul... (Magda Mihăilescu) Alexa Visarion a pătruns în lumea filmului așa cum cred că se cuvine: cu o propunere fermă de gândire artistică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ale catastrofei. Șerban și Irina încearcă să minimalizeze posibilele consecințe, să suspende posibilitatea unui accident și să evacueze ideea că dincolo de oglinda retrovizoare ar fi putut într-adevăr să se petreacă ceva. Claudiu și Răzvan par, în schimb, chinuiți de remușcări și se consideră vinovați de accident. În cele din urmă, Răzvan alege să fie om și o face sub imperiul piesei la care asistă, ceea ce accentuează importanța simbolică a acestui nucleu narativ. În monologul final, Răzvan aude descrierea pregnantă și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe lîngă "nucleul dur" al economiei cu argumentele și experiența sa de economist, dar existau chestiuni pe care nu le puteam înțelege cum tre-buie. Dimensiunea omului și a viului era prezentă ca un imperativ obsedant, dar rămînea marginală, sub forma remușcării pentru ceea ce nu reușeam să asimilez în ciuda bunelor mele intenții. Grupul celor Zece mi-a pus la dispoziție metodele și argumentele ce mi-au permis să plasez această dimensiune în centrul demersului meu. Era o schimbare de perspectiva totală: ce
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
surprinde, dintro dublă perspectivă - cea a naratorului omniscient și cea a personajului însuși - frământările lui Ghiță, oscilațiile de lumină și umbră, momentele de însingurare, dar și cele de omenie, când își aduce aminte de nevastă și de copii, măcinat de remușcări. Scena procesului (cap. XI) reprezintă un momentcheie în devenirea personajului, un moment de culminație a crizei morale. Deși convins că sămădăul e vinovat de jefuirea arendașului și de crima din pădure, Ghiță depune mărturie falsă, contribuind la disculparea lui Lică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
rea, plină de egoism, o cruzime ce reliefează natura instinctuală, violentă a sinelui de adâncime. Această atitudine revelează erodarea gravă a valorilor morale și a omeniei din sufletul lui Ion. Deși e vinovat moral pentru sinuciderea Anei, el nu are remușcări, cum nu are nici când îi moare copilul, în care văzuse mai ales o garanție a păstrării pământurilor lui Vasile Baciu. Pentru toate aceste carențe morale și afective va plăti însă cu viața, devorat de glasul pământului și de glasul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
rea, plină de egoism, o cruzime ce reliefează natura instinctuală, violentă a sinelui de adâncime. Această atitudine marchează erodarea gravă a valorilor morale și a omeniei din sufletul lui Ion. Deși e vinovat moral pentru sinuciderea Anei, el nu are remușcări, cum nu are nici când îi moare copilul, în care văzuse mai ales o garanție a păstrării pământurilor lui Vasile Baciu. Și în relația cu George Bulbuc, Ion va reacționa cu violență, potrivit firii sale impulsive (scena confrun tării violente
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spune că se va sinucide. Răspunsul plin de cruzime al celui pe care îl iubește cu disperare reliefează erodarea gravă a valorilor morale și a omeniei din sufletul lui Ion. Deși e vinovat moral pentru sinuciderea Anei, el nu are remușcări, cum nu are nici când îi moare copilul, în care văzuse mai ales o garanție a păstrării pământurilor lui Vasile Baciu. Item 3: ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ semnificative pentru analiza relației dintre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a acesteia. Încă din 1956, lumea comunistă a intrat într-o fază de destrămare: suprimarea Kominformului 4 este urmată, cinci ani mai tîrziu, de ruptura dintre comuniștii sovietici și cei chinezi. Invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice, în august 1968, produce remușcări în rîndul partidelor comuniste, fie că sînt în opoziție (Franța, Italia) sau la putere: România ține să-și arate în împrejurarea dată relativa autonomie față de Moscova, așa cum o face deja de mai mulți ani. Acest proces se continuă și se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]