1,877 matches
-
lor. Formidabil ! A.M.P. : Exact ! Așa a funcționat regimul. În rest, n-a fost absolut nimeni sau aproape nimeni reprimat. Cred că numai o singură persoană a avut de suferit : liderul. Știau ei bine să izoleze liderii și să-i reprime. V.A. : Cât timp a fost Ion Iliescu prim-secretar la Iași ? A.M.P. : Iliescu a fost prim-secretar la Iași în anii ’70, când regimul era mai liberal. V.A. : Se vorbea cu nostalgie de el sau de perioada
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dreaptă cauză tuturor oamenilor Ăstora corupți. SĂ nu uităm că el nicio secundă nu a încercat să-i controleze, nicio secundă nu a pedepsit pe vreunul din cercul lor de putere și toată energia lui a fost concentrată să ne reprime pe noi, cei care îl contestam. Asta e marea lui vină, chiar dacă n-a tras un profit personal. El, probabil, a estimat că asta este calea prin care poți să refaci o structură de putere. N-aveai cu ce să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
eșec de asemenea amploare. A abdicat În favoarea fiului său Mihai, acum major. Puterea efectivă și-a asumat-o Însă generalul (apoi mareșal) Ion Antonescu, Într-o primă fază alături de legionari. Se intra Într-o spirală a violenței. Carol II Îi reprimase fără milă pe legionari, ucigând fără judecată pe mulți dintre liderii lor, inclusiv pe șeful mișcării, Corneliu Zelea Codreanu, căruia legionarii Îi purtau o devoțiune mistică. Acum și-au luat revanșa, măcelărindu-i la rândul lor pe responsabilii politici ai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
s-a prezentat ca exponentul unui „comunism de omenie“ În care nu mai există represiune și oamenii nu mai au de ce să se teamă. Adevărul este că lumea sau se resemnase, sau nu Îndrăznea să mai miște. Nu se mai reprima, fiindcă aproape nu mai era nimic de reprimat. Securitatea veghea. Securitatea: o realitate, dar și o obsesie, un mit. Poate arhivele vor lămuri În ce măsură a fost cu adevărat atotprezentă și atotștiutoare sau a știut să dea impresia că este așa
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
omenie“ În care nu mai există represiune și oamenii nu mai au de ce să se teamă. Adevărul este că lumea sau se resemnase, sau nu Îndrăznea să mai miște. Nu se mai reprima, fiindcă aproape nu mai era nimic de reprimat. Securitatea veghea. Securitatea: o realitate, dar și o obsesie, un mit. Poate arhivele vor lămuri În ce măsură a fost cu adevărat atotprezentă și atotștiutoare sau a știut să dea impresia că este așa. Oamenii se temeau să vorbească. Puteau fi auziți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
chiar dacă atunci, pentru Început, țara nu s-a numit oficial România, ci Principatele Unite); a fost un principe autohton, nu venit din afară (genul acesta de naționalism funcționează Încă foarte bine În România); a dat pământ țăranilor, În timp ce Carol a reprimat răscoala din 1907... Cuza apare ca un progresist, Carol drept un conservator. Cuza Înseamnă o alegere de stânga, Carol una de dreapta. Inutil să mai spunem că toate acestea sunt simplificări mitologice: așa se Învârte caruselul personalităților. Într-un interesant
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
proprietatea clară a distanțelor și a noțiunii de timp. Țin în mână o schemă a muzeului, frumos desenată, dar îți trebuie ceva timp ca să-i deslușești „codurile”, să o faci funcțională, și, cel puțin în prima oră, nu-mi pot reprima reflexul de a cere ajutorul supraveghetorilor în livrea. Aceștia sunt peste tot - prezențe discrete, eficiente. Bărbații comunică prin stații radio, cu ochii pe grupurile de excursioniști, cărora ghizi țepeni, limbuți și metodici le dau explicații amănunțite (turația lor este la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Fiecare casă de aici își are propria istorie, se leagă de numele unei personalități artistice de renume, franceză sau străină. E fascinant să descoperi identitatea acestor clădiri. Dar acum, după ce am gustat „pe viu” din mitul Montmartre, nu-mi pot reprima o ușoară insatisfacție. Îmi imaginasem acest „paradis al artiștilor” mai mare ca suprafață și mai fastuos, nu știu cum. Deziluzia mea are o explicație simplă: se întâmplă mereu cu locurile importante, faimoase, pe care datorită celebrității lor le decorăm cu tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca sistem politic. Mulți intelectuali de aici nu vor în continuare să audă de realitățile ultimilor 50 de ani din țările estice. E ca și cum ar trebui să ia cunoștință de o rudă abandonată, față de a cărei uitare nu-și pot reprima o vină obscură, și atunci se agață de „motivele nobile” ale amneziei lor. Îmi pare totuși nedrept ca acest erzaț ideologic să prevaleze acum și scot capul pe geam. De pe peronul zugrăvit ca o amprentă artistică a Parisului, lumea ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ni se spune, spațiile cunoașterii până la capătul traseului. Facem și o poză colectivă pe peron, înaintea plecării în Germania. O primă fotografie completă a grupului nostru. Deși suntem pe drum și evenimentele nu și-au încheiat desfășurarea, nu-mi pot reprima sentimentul acut al curgerii timpului, un sediment care îmi otrăvește bucuria clipei. Chiar acest moment, al imortalizării fotografice, inaugurează o anume numărătoare inversă, prima de-a lungul călătoriei, care începe să-mi bată sec în tâmple. Nu mă pot detașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fel de anticameră, la intrare. Nimic ceremonios în îmbrăcămintea și în gesturile lor simple. Sunt grăbiți, stau la rugăciune doar vreo 10 minute, suficiente pentru a-l asigura pe Dumnezeu de credința lor pentru ziua de astăzi... Nu-mi pot reprima impulsul să vizitez Palatul Culturii și Științei - un edificiu uriaș, în stilul stalinist-victorios, cu fațete/blocuri dreptunghiulare care cresc unele din altele, construcții cum există destule la Moscova. Clădirea e opera unor arhitecți sovietici, construită între 1952-1955, și a simbolizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de neglijare după prăpădul regatelor latine încercându-se recuperarea timpului pierdut prin stângăcii pioase. Venită la Ierusalim în 1960 pentru a asista la procesul Eichmann, afișând o atitudine gen Katharine Hepburn în African Queen, prietena lui Heidegger nu-și poate reprima un disgusting în fața acestui oraș "zgomotos și urât, populat de o mulțime orientală cum nu poți întâlni decât în Orientul Mijlociu, de unde elementele europene sunt efectiv izgonite" (scrisoare adresată lui Heinrich Blücher). Pe avocatul evreu al lui Eichmann, Servatius, ea îl
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
substanțe profane) și o va expune sub titlu divin. Abia instanța narativă va explica mult mai târziu natura infernală a agresorului, ca element dedus din paternitatea sa. Zmeii pot reprezenta din această perspectivă negativul imaginii umane, cu tot ceea ce este reprimat în id: instinctualitate, violență, rapacitate, visceral, purtând, în același timp, supra- marca tărâmului mitic, exemplificată de palatele prețioase, forță covârșitoare și capacități de deplasare fulgerătoare sau, aici, de simboluri ale virilității transsubstanțializate în materii superioare. Dimensiunea maternă constituie un reper
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dacă opincile vizează contactul cu drumul și pătrunderea în spațiul arhetipurilor, hainele conferă drumeagului o nouă identitate ce forțează domi¬nanta umană să se retragă și să se dedice principiului pur. Cercurile peste pântecul în care a început concepția miraculoasă reprimă maternitatea până în momentul definitivării statutului consacrant și astfel pruncul dobândește doar prin naștere capacități specifice inițiaților. Căciula din fier protejează spiritul și asigură neofitului, ca și haina, șansa de a scăpa privirii nedorite. „Simbolismul axial” al toiagului permite călătorului să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în rândul muncitorilor de la căile ferate au avut loc mai mult de 100 de execuții în ultimul timp. Populația țărănească a Basarabiei, exasperată de aceste violențe, a răspuns printr-o serie de revolte neîntrerupte, care au fost la rândul lor reprimate cu sălbăticie. Mii de țărani au fost împușcați, iar satele lor arse sau rase de pe fața pământului de către forțele de artilerie. Conform acelorași surse burgheze, în timpul ultimelor insurecții din luna ianuarie, peste 3.000 de persoane au fost împușcate în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
zilelor noastre, este o literatură de tot dragul, pe bune, o literatură din păcate puțin și deformat cunoscută de "europeni", lucru pentru care îi compătimesc sincer. "Ce-ar zice Europa" e o replică de personaj caragialian și nu-mi pot reprima un anume reflex de respingere a întrebării. Nu am cetit nicăieri vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai făcut un pact pe viață doar cu poezia? Cioran disprețuia, într-un eseu, literatura română, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unui conflict intercolegial, ca pentru a camufla presiunea Organelor Subventrale ale Partidului Hunic, foarte clar zugrăvită în opul scriitorilor Măgureanu și Pelin. Cine se învinge pre sine e mai tare decât o cetate", zice textul fondator al creștinismului. Mi-am reprimat ispita de a-i bate. Nu și pe aceea de a-i spune, de a-i povesti, de a-i diseca, deconstrui, nemuri. Iubitor al picturilor lui Francis Bacon, i-am întors pe dos, le-am scos mațele, le-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
piraților celebri, Caraibele au fost marea micilor aventurieri, printre care sunt de menționat britanicii Bartholomeo Sharp și William Dampier, francezul Jean Baptiste Du Casse... Tratatul de la Ryswick din 30 septembrie 1697, prin care Franța, Anglia și Olanda se angajau să reprime pirateria, a fost determinant în acest sens. De menționat că Du Casse a obținut pentru retragerea sa și a echipajului "la pensie" o compensație de jumătate de milion de pesosi din partea regelui Franței! A fost numit amiral și folosit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și asocierea acestora cu termeni matematici corespunzători. Obiective motrice: OM1: să dirijeze efortul oculomotor spre centrul de interes vizat de educatoare; OM2: să-și coordoneze mișcările pentru a foileta în condiții de igienă și securitate materialele didactice; OM3: să-și reprime tendința de a practica mișcări inutile în timpul activității didactice. Obiective afective: OA1: vor adera la comportamentele pozitive ale personajelor; OA2: vor respinge faptele și comportamentele negative; OA3: se vor bucura de subtilitățile limbii române. ACTIVITĂȚI PE CENTRE DE INTERES BIBLIOTECĂ
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
o epocă nepotrivită cu structura sa lăuntrică; într-o epocă de suveranitate a mediocrității, el nu-și putea găsi refugiu decât în sala de operație. Nu știu dacă am dreptul să spun că s-a izolat; dar nu-mi pot reprima memoria care îmi evoca, de câte ori îl vedeam, o mărturisire a lui Paracelsus: "Pe mine, fiindcă am fost un mare medic, m-au iubit doar bolnavii și discipolii", a scris divinul Paracelsus. FRANCISC RAINER (1874-1944) În jurul anului 1900, Facultatea de Medicină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
relațiilor interindividuale din familie, cu consecințe asupra evoluției normale a copilului. În condițiile unei normale manifestări a afecțiunii din partea ambilor părinți, copilul se simte în securitate; își însușește normele de comportare pe care aceștia le transmit și reușește să-și reprime pulsiunile reprobabile. Sentimentului de securitate i se adaugă astfel mulțumirea de sine pentru capacitatea sa de represiune. În condițiile unui dezechilibru afectiv apar manifestări de angoasă, de agresivitate, însoțite de neputința reprimării unor pulsiuni; de aici sentimentul de culpabilitate, cu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o mică oligarhie de politicieni, lideri militari și oficialități în fapt scutiți de responsabilitate juridică. Confidențialitatea este păstrată prin controlul presei, insuflarea fricii și pedeapsă. Libertățile civile sunt respectate doar când sunt inofensive sau în cadrul mișcărilor politice favorabile; altfel sunt reprimate. Centralizarea puterii prezintă obstacole insurmontabile într-o țară atât de vastă, complexă și variabilă, încât chiar și întreprinderea unui recensământ corect al populației s-a dovedit recent a fi imposibilă. Dimpotrivă, descentralizarea administrației spre provincii a dus la și mai
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Egiptul și Suezul. Ezitarea puterilor în a se implica într-o altă criză otomană a fost limpede demonstrată în intervalul 1894-1897. În această perioadă, o mișcare foarte asemănătoare celor din Balcani a apărut în provinciile armene. Revoltele locale au fost reprimate prin masacre, care, asemeni celor din Bulgaria din 1876, au fost descrise cu lux de amănunte de presa europeană. Cu toate acestea, marile puteri nu au organizat de data aceasta o intervenție masivă, așa cum se întîmplase în perioada anterioară. În ciuda
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
învățau să conviețuiesc cu războiul. De-aia despre patriotism nu se vorbește decât cu cuțitul între dinți. Oameni care au învățat structura lumii din filmele lui Sergiu Nicolaescu și care au mari nedumeriri că societatea asta le cere să-și reprime mânia, nu s-o exhibe. Patriotismul e altceva. Nu borhot naționalist. Din când în când, sunt patriot. Atunci când, la fel ca acum, mi se întâmplă să mă întorc acasă de undeva și din tren sau din mașină văd dealurile astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
frânturi din acea limbă accesibilă oricui. De fapt, nu oricui, ci tuturor. Câteodată devin patetic, dar nu mi-e rușine. În fond, e problema lumii că denigrează patetismul. Sunt în joc niște sentimente absolut firești și doar dacă ni le reprimăm vom avea probleme. Euforia asta mi-a jucat mereu feste. Am prezentat odată la facultate un referat despre țigani și atunci avusesem dintr-o dată revelația că țiganii sunt o nație uimitoare, ultimii oameni liberi, pe care noi nu-i înțelegem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]