2,221 matches
-
păstra independența/ este cu mult mai înțelept” Giovanni Boccaccio, Il Filostrato, ed. cit., p. 49. (trad. n.) 1002 Roberta Milliken, art. cit., pp. 197-198. 269 ingrată pe care o are, Cresida caută ajutorul celor din jur. Cu un aer de resemnare, femeia își acceptă poziția subordonată în societate și astfel pare a fi ușor controlată și manipulată de cei care se află în ierarhia cetății.”1003 La Boccaccio, personajul feminin ni se înfățișa mult mai limitat, mai restrâns, dominat de agresivitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
are mereu tendința de a nădăjdui „totul va merge mai bine mâine” și că sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, această manieră lasă publicului timp pentru a se obișnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. 5. A se adresa publicului ca unor copii mici. Cea mai mare parte a publicității destinată marelui public folosește discursuri, argumente, personaje și un ton absolut copilăresc, aproape debil, ca și cum spectatorul ar fi un copil mic sau
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Dar un comentariu sau vreo masă rotundă care să ia în dezbatere aceste subiecte? Astfel de emisiuni sunt de neimaginat la televiziunea de stat a Moldovei; cenzura instaurată de comuniști, e atât de puternică și sfidătoare pe cât de mare e resemnarea celora care le-au oferit puterea - inconștient, din disperare, printr-un simulacru de alegeri libere și democratice. Votându-i pe acești „talibani roșii”, basarabenii s-au pomenit ostaticii propriilor lor iluzii de salvare... Revăd deseori - cu bucuria developării în ralanti
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a traducătorilor de carte. Destul de numeroși, zgomotoși și influenți până la destrămarea U.R.S.S.-ului, această categorie de creatori parcă s-a evaporat în ultimul timp. Puținele voci care au semnalat fenomenul - cu timiditate, mai mult aluziv, pe un ton de resemnare vinovată - nu au avut puterea să deschidă o discuție pe această temă. Fenomenul ar avea câteva explicații. Mai întâi, a dispărut motivația ideologică de susținere a acestei bresle care, în timpurile când cartea românească a fost interzisă sau greu accesibilă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
el este, În nu mai mică măsură, un gen funerar. Precipitarea scriiturii diariste, abruptețea și serialitatea ei sunt dovezile atracției fatale a morții. Fragmentarismul, ritmul sacadat, nefinitudinea depun mărturie pentru traiectoria pe care el se angajează cu un fel de resemnare tragică. Ca orice lucrare din specia biograficului, jurnalul intim pendulează Între autodezvăluire și auto-camuflare (self-disclosure și self-concealment, În terminologia lui Herbert Leibowitz 1). Termenii sunt, desigur, relativi și, la rigoare, interșanjabili. Ponderea unuia sau altuia din ei depinde de subiectivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sub semnul Întrebării a conceptului de libertate (la un pol), nici Îndrăzneala de a nega (la celălalt pol) simbolul protector prin excelență - poala maternă. Dorința de a evada din lume e atât de radicală, de irațională și de... totalitară (aspirația, resemnarea de a trăi sub dictatură!), Încât respinge orice formă de dialog. Cuvintele nu mai vor să se supună realității - nici măcar aceleia, fictive, a universului imaginar -, intrând Într-un fel de grevă a expresivității: parcă ar dori să-și recapete sensurile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unui individ care a Încheiat toate conturile cu lumea. Nimic din ce-l Înconjoară nu-l mai poate impresiona. Totul e parte dintr-un scenariu pe care-l cunoaște Încă din copilărie. Se Îndreaptă spre moarte cu un fel de resemnare Întristată. Tot ce va mai face pe parcurs e doar transcrierea mecanică, lipsită de patetism a unei predestinări. Chiar dacă visează, pentru o clipă, să joace rolul de mediator Între Franța și Germania, nu e decât un gând trecător. Gândurile constante
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de a fugi În Spania sau de a-și găsi un adăpost În Elveția). Nu suportă ambiguitatea și tot ce-și dorește e o moarte demnă, așa cum un revoluționar și un reacționar ca el merită. „Trăim”, scrie el cu o resemnare plină de patetism, trăim În epoca primului secol dinainte, și a primului secol de după Hristos, epocă a exilurilor, a proscrierilor, a sinuciderilor. Epocă dificilă pentru că nu mai e loc, literalmente, unde cei Învinși să pună piciorul. Învins, definitiv Învins, el
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adolescenți sunt firești, pentru ea devin covârșitoare pietre de Încercare. E reconfortant să descoperi, totuși, că peste toate aceste persistente autodenigrări se insinuează un puternic sentiment al feminității. Sentiment perceput și el cu o anumită asprime, cu o violență a resemnării pe care literatura n-a Înregistrat-o prea des: Îngrozitoarea mea tragedie e că m-am născut femeie. Din chiar clipa În care am fost concepută am fost predestinată să-mi Înmugurească sâni și ovare, iar nu un penis și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
virtutea le opunea umilința, modestia, abnegația [...], situația în care mă aflu îmi poruncește s-adaug în partea vituții și să scad într-a viciului, și să numesc virtute curajul, forța, impunerea propriei persoane, stăpânirea asupra lucrurilor și viciu renunțarea, delăsarea, resemnarea, pe scurt mocirla". Și se încheie prin exemplificare, prin studiul de caz numit Vineri. Să adăugăm că mocirla este, pentru Robinson, atât o prezență reală (afundându-se la propriu în mocirlă, adică într-o mlaștină situată la polul opus al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de a voi să distingă o morală publică de cea privată. Această incoerență, descrisă deja de Seneca (4 a.Chr. - 65 p.Chr.), este reluată acum într-un alt context. Dacă în filozoful păgân se putea vorbi despre o anumită resemnare, pe lângă viziunea stoică a omului, în teologul creștin, alături de observația detașată a evenimentelor, simbol al derivării stoice, este prezentă conștientizarea rupturii cu experiența păgână prin implicarea unei noi concepții despre viață, inserată în optica comunitară creștină. În Ad Donatum, 7
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
luarea în considerare a unei puternice mișcări sindicale creștine care în Belgia sînt mult mai numeroase decît sindicatele socialiste! După ce au crezut în dispariția acestor organizații condamnate chiar de sensul istoriei marxiste, social-democrații din Benelux au ales între reînnoire și resemnare. Laburiștii olandezi și socialiștii flamanzi au optat pentru prima soluție, în timp ce socialiștii valoni și luxemburghezi s-au mulțumit cu rolul de aripă muncitorească a "lumii" sau de "stîlp" laic. După război, Partij van de Arbeid PvdA a adoptat modelul englez
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
timp dat, însoțit de reflecții asupra realizării. • Stabilirea unui corp de reguli personale de respectat în diferite situații, ca auxiliar al programului stabilit, cu reflecții asupra rezultatelor aplicării. • Apelul la raționare (glasul rațiunii), ca modalitate de autostimulare, dar și de resemnare, după înțelegerea cauzală, cântărirea efectelor posibile, cu alegerea alternativei potrivite, cu învingerea unor interese, trăiri și trăsături negative (ambiția, orgoliul, egoismul), cu formularea logică a argumentelor. • Stabilirea unei devize proprii, maxime, ca regulă mai generală care exprimă concentrat, sintetic conținutul
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
concepții inadecvate, programe, proiecte, moduri de organizare sau de evaluare, explicații; • Autocomutarea, schimbarea intenționată a motivației, a activității, a metodelor, a stărilor afective, a gândurilor pentru evitarea de conflicte, autoapărare, autodetensionare, deconectare, inițierea altor acțiuni. • Autoimpunerea, autoordinul, autodisciplinarea dorințelor. • Autorenunțarea, resemnarea, autoregresia intenționată pentru călirea voinței, a caracterului, a trăirilor, a trebuințelor, ca mod de echilibrare psihică (stăpânire a durerii, înțelegere, autoliniștire înțeleaptă) în situații dificile, dramatice, dar găsind mijloace de compensare, comutare a interesului sau a nivelului de acțiune. Metode
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
îndemnul medicului, bătrânul Fritz își sacrifică punga pentru a-și trimite băiatul în Italia, la cură, iar Bizu acceptă darul cu indiferență, spre exasperarea părintelui contrariat de asemenea "tăcere" ingrată ("arma cea mai tăioasă, în duelul oricărei conviețuiri"). Cu aceeași resemnare primește Bizu și vestea bolii, "insuficiența egoismului său vital" scutindu-l "de o zădarnică iritare împotriva soartei". În fond, "tanatofilia lui prematură" îl izolase "în spațiul unei vieți normale, fără viziune largă", și "accidentul bolii îi îngusta acum și mai
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mâncare unei păsări mai deosebite, cu cântec frumos ("dublul" său simbolic, de fapt), ce stă mereu la distanță, departe de iureșul vrăbiuțelor "vulgare și zorite". Izgonit din vis, contemplativul agronom se vede silit să privească seară de seară, cu vădită resemnare, la această "imagine vie a vieții". Mai puțin resemnat, Lovinescu reconfigurează ulterior destinul personajului său, împăcându-l din nou cu viața. Astfel că, voindu-se un romancier în toată puterea cuvântului, criticul modernist va abandona treptat registrul autobiografic (al "povestirii
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înduioșat, îi oferă și explicația de care rațiunea sa avea atâta nevoie. Răstălmăcind faptele în propriul avantaj, femeia dă vina pe nehotărârea bărbatului, care ar fi traumatizat-o, făcând-o să-și piardă încrederea în sine și să aștepte, cu resemnare, gestul salvator. Jucând cu talent de mare actriță rolul femeii părăsite ("Ai voit cavalerește să-mi dai rolul frumos al femeii ce refuză, dar eu vedeam bine că tu mă refuzai"), Diana își încheie prestația cu un sărut hotărât și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îi sărută mâna "de vlădică", apoi "se sculă de pe scaun și i se așeză pe genunchi, mângâindu-l, sărutându-l pe gură cu desperare", până când, dominatoare, femeia îi poruncește răspicat: "-Sunt a ta; ia-mă!", iar poetul se conformează cu resemnare, nevoit să accepte, finalmente, inevitabilul 178. Odată consumat actul fatal, femeia cu trup delicat, "feciorelnic încă", și piele mătăsoasă, "dulce la pipăit și sărutat", "își puse capul mic pe pieptul lat și păros și începu să plângă ușor", satisfăcută că
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Bonn, iar emisiunile Monicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca sunt întrerupte fără nicio justificare. Cea de a doua parte, denumită simbolic Postmicrofon, conține materiale publicate în revista "22", "Vatra" și "Viața Românească". În aceste articole se simte oscilația dintre resemnare și obsesie, ca un apendice al întregii activități radiofonice în care esteticul se îmbină cu eticul, mentalitatea de critic literar cu atitudinea de războinic. Autoarea reține în Unde scurte o mică parte din emisiunile radio. În 1994, după finalizarea seriei
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
singurătate. Totuși, existența cuplului e condiționată de absența oricărui alt lucru. Izolat în turn sau lăsat liber, însă ținut pe loc de amnezie, ființează pustietatea din jur și reinventează viața în așteptarea izbăvirii prin moarte. Nu iubirea îl definește, ci resemnarea. Concomitent cu apariția altor figuri, cuplul se dizolvă. Rămâne însă umbra celuilalt, amintirea lui, dorința de a-l recupera psihic și fizic. Atunci când partenerul se molipsește de speranță, protagonista caută medicamentul "Sfârșitul Lumii", dat pe rețetă și solicitat de toată lumea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
fi permis să mă transform eu însămi, l-aș fi regăsit pe tărâmul pieilor. Dar cum fac pieile, acolo, ca să se recunoască între ele?" (p. 111). V.3.2. Parabola aparatului de stat În capitolul 16, accentul se deplasează spre resemnare, spre acceptarea și apărarea administrației. Naratoarea devine purtătorul de cuvânt al "societății pilot", strunită de ideal și de dorința de a i se lua de pe umeri propria povară. Administrația are sarcina de a-l elibera pe cetățean de el însuși
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
voință proprie, târându-se precum niște reptile. Suprapușii îmbrăcați în uniforme, de sub cutiuțele personale, le supraveghează și le conduc viața. Întregul lor echilibru este tulburat de revolta fetei: Suntem cu toții niște suprapuși [...]. Nu folosește la nimic să suporți răul cu resemnare" (p. 159). La strigătul ei își face apariția "pisica". În timpul lecturii unui text, cititorul identifică sensul cuvintelor cu ceea ce știe, cu imaginea convențională transmisă de cuvinte sau deduce sensul din spatele cuvintelor. Cuvântul "pisică" este alcătuit dintr-o înșiruire grafică de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cuvinte, traducere din franceză de Emanoil Marcu, Cuvânt înainte de Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, București, 2007. Etica neuitării, Antologie și prefață de Vladimir Tismăneanu, Editura Humanitas, București, 2008. La apa Vavilonului, Editura Humanitas, București, 2008. C. Convorbiri Corbea, Ileana, Florescu, Nicolae, Resemnarea cavalerilor. Reevaluări critice și memorialistice ale literaturii exilului, Editura "Jurnalul Literar", București, 2002. Gogea, Vasile, Voci în vacarm. Un dialog cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010, http://www.memoria.ro/ books/voci in vacarm.pdf Jela, Doina, Interviu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
207 Monica Lovinescu, Posteritatea contemporană. Unde scurte III, ed. cit., p. 6. 208 Monica Lovinescu, Jurnal. 1985-1988, ed. cit., p. 248. 209 Monica Lovinescu, Insula șerpilor. Unde scurte VI, Editura Humanitas, București, 1996, p. 6. 210 Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea cavalerilor. Reevaluări critice și memorialistice ale literaturii exilului, Editura "Jurnalul literar", București, 2002, p. 117. 211 Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. III, Critica. Eseul, ed. cit., p. 162. 212 Northrop Frye, op .cit., pp. 23-24. 213 Paul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
poetică a jurnalului?, ed. cit., p. 211. 373 Monica Lovinescu, Jurnal 1985-1988, ed. cit., p. 104. 374 Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, ed. cit., p. 692. 375 Monica Lovinescu, Jurnal 1985-1988, ed. cit., p. 18. 376 Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea cavalerilor. Reevaluări critice și memorialistice ale literaturii exilului, ed. cit., pp. 117-118. 377 Monica Lovinescu, Seismograme. Unde scurte II, ed. cit., pp. 60-61. 378 Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, ed. cit., p. 81. 379 Ibidem, p. 84. 380 Ibidem
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]