2,211 matches
-
dar și „antisemit învederat”: la moartea lui, în 1990, au existat proteste privind faptul că „The New York Times” omisese, în necrologul pe care i l-a dedicat, să menționeze ieșirile violent antisemite ale, altminteri, „delicatului” scriitor). Dahl pune fără să ezite ștampila resentimentului și a disprețului, iar Hugh Trevor-Roper, alt „progresist”, a declarat: „N-aș vărsa o lacrimă dacă vreun musulman britanic, nemulțumit de manierele lui Rushdie, l-ar pândi pe o stradă întunecată și i le-ar îmbunătăți.” Din fericire, au existat
Cât valorează un scriitor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2517_a_3842]
-
scriitorului Ulrich Horstmann, să scriu această carte, din cuprinsul căreia am exclus intimitățile. În ceea ce privește faptul că lectura romanului epistolar le-a încîntat mai degrabă pe cititoare și mai puțin pe cititorii masculini, aceasta s-ar putea datora, în eventualitatea unor resentimente machiste, superiorității pe care în relația dată, o deține femeia, prin tinerețea ei. Este un fel de forță necruțătoare a destinului ca tocmai într-o relație cu un celebru și minunat artist și filozof vîrstnic, tinerețea să fie cea care
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
invidiile reciproce dintre cei rămași acasă și cei plecați în străinătate, el n-ar fi revenit decât pentru cărțile sale (între noi a coborât un zid: timpul. Și nu doar timpul - al nostru, paralel; al fiecăruia, separat - dar mai ales resentimentele. Ei: geloși pe mine - că am plecat, i-am abandonat; eu: gelos pe ei - că au rămas, astfel abandonân-du-mă - J1, 201; vezi și J2, 188, 190). Socotind că distanța dintre exil și țară era de nedepășit, el n-a mai
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
287; vezi și 270). Și-a dat seama că un dialog cu cei care n-au cunoscut experiența exilului ar fi cu neputință de stabilit din cauza învinuirilor reciproce (ne acuzau pe noi, exilații, că suntem resentimentari, în fapt se lăsau resentimentului lor, de "rămași", de nefericiți care nu pricep cu niciun chip de ce "ieșiții", "liberații", nu se mulțumesc cu ce au căpătat (!) - J3, 11; vezi și 30). A înțeles că se afla într-o situație paradoxală: în timpul comunismului, i se interzicea
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
a le resimți ca pe o servitute, le-am echivalat cu o eliberare. Marele meu model a fost E. Lovinescu, ale cărui "neîmpliniri de carieră" n-au constituit decît o marcă a independenței de conștiință și comportament. Neîmplinirile derivă în resentiment la cei robiți contingentului, dornici de-a figura pe o scară a succesului social, și, dimpotrivă, se transformă într-un antidot al acestuia la cei ce optează pentru ordinea ideală a lucrurilor, nepăsători la eventuala injustiție, ignorare, marginalizare. Îmi place
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
cunoscut cu toții, a fost fascinant, inclusiv prin amenitate și generozitate, veritabil izvor al unei poezii existențiale, în așa grad încît i se potrivește adagiul rostit în legătură cu Oscar Wilde, că și-a pus geniul în viață și numai talentul în operă. Resentimentul sau ranchiuna nu au ce căuta, așadar, în preajma sa. Nici alunecările sale propagandistice n-au fost majore. Izolînd însă poetul de om (Novalis stipula: "Creatorul de artă aparține operei, iar nu opera creatorului"), nu putem a nu-i remarca insuficiențele
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
de conspirații iudeo-masonice, ne pretindem cei mai deștepți și mai frumoși indivizi de pe mapamond, dar nivelul nostru de trai se va ciocni curând de cel al metroului. Or, pentru asta nu sunt răspunzători occidentalii. Ci incapacitatea de a ne controla resentimentele și imbecilitatea de a da credit celor mai corupți, nesimțiți și mincinoși dintre politicieni și jurnaliști. S-au scris sute de articole despre intenția ungurilor de a-i primi cu măciuca pe spectatorii români sosiți la Budapesta. Dar n-am
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
13 iunie, prin care ICR a fost trecut de sub autoritatea președintelui în subordinea Senatului, ”cei de ICR”, alături de care mii de oameni din toată țara au protestat public împotriva unui act abuziv, care nu se justifica prin nimic decât prin resentimentele și spiritul de vendetă pe care liderii USL le nutresc față de toți cei care și-au exprimat puncte de vedere critice la adresa lor. Niciodată până acum premierul Victor Ponta nu a dat vreun semn că aude, că este pus pe
Radu Alexandru cere demisia lui Ponta. Motivul: ICR () [Corola-journal/Journalistic/43744_a_45069]
-
în care se găseau La Harpe, Marmontel sau Thomas, ultimii oameni ai Luminismului, moștenitori direcți ai lui Voltaire, d'Alembert sau Diderot, față cu generația în ascensiune a unor Marat, Robespierre, Brissot sau Desmoulins și care le purta un puternic resentiment. Adăugați la asta spectrul fișelor Stasi, obsesia informatorilor, delatorilor și a manipulatorilor: veți obține o tensiune comparabilă cu aceea care-i macină în 1789 pe viitorii membri ai Convenției gata să se acuze unii pe alții de a fi fost
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
țăranului român care, altfel, ocupa multe pagini glorioase în manualele de română și istorie. Trimiși, ca o disprețuită carne de tun, mereu acolo unde lucrurile erau mai ingrate și efortul mai inutil, profesorii români au acumulat o imensă doză de resentiment. Nu mă miră că majoritatea susținătorilor partidelor extremiste provin tocmai din rândul profesorimii gimnaziale și liceale. Sunt oameni care, decenii la rând, au sperat într-o soartă mai bună, îndurând toate umilințele posibile, iar astăzi se văd abandonați pe aceeași
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
decizii sau mărturisiri fundamentale, iar cele ce le-au scris sînt trei femei care nu doar l-au cunoscut pe Misugi în intimitatea lui psihologică, dar i-au împărtășit totodată - sau cel puțin așa am crede - gîndurile, intențiile, temerile și resentimentele, într-un fel de complicitate adîncă, macbethiană, care definește individualitatea insului în fața sau împotriva restului lumii. Autoarele scrisorilor sînt soția sa, Midori, amanta lui, Saiko (care e totodată cea mai apropiată prietenă și verișoară a lui Midori) și fiica lui
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
la criza reală din mass-media românești e diabolizarea lui Cristian Tudor Popescu și a lui Ion Cristoiu. Ei pot (și merită adesea, cu asupră de măsură) să fie combătuți, dar nu loviți cu pietre, într-o descătușare de ură, invidie, resentiment și gelozie joasă. Nu se ajunge, în felul acesta, la nici un rezultat. Înțeleg graba tinerei generații de a ocupa locurile de orchestră. Îi înțeleg frustrările - de care, mai norocoasă, generația noastră n-a avut parte: am fost suficient de bine
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
calificativul de kitsch. Ce se întîmplă? Se vede treaba că după Auschwitz nu numai că nu se mai poate scrie poezie, cum prorocise Adorno, dar nici nu se mai poate citi fără a vedea aluzii la istoria imediată și fără resentimente. Revenind la Medeea, mărturisesc că pe parcursul primei treimi din carte n-am făcut altceva decît să caut similitudini cu situația și raporturile dintre cele două Germanii, neputînd să mă rup de gîndul că am în față o parabolă și că
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
stadion. Astăzi, nimeni nu se mai vrea "marxist" sau "comunist", ci "gânditor social"! Le vând acest pont, pentru a le da șansa de-a schimba, cât mai e timp, măștile murdare ce le ascund chipurile schimonosite de ură, neputință și resentiment. A trecut un an de la 18 decembrie 2006. Un an de când comunismul a fost pus pe aceeași treaptă cu fascismul și nazismul. Zilele trecute a apărut, la Editura Humanitas, "Raportul" Comisiei Tismăneanu. E cazul să avem o atitudine uniformă, fie
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
cu jenanta grijă pentru simboluri (plăci bilingve, drapele, steaguri etc.), dar și cu o totală indiferență față de ce se întâmplă cu omul în carne și oase, societatea românească își dovedește infantilismul. La ce a dus aceasta? La blazarea plină de resentiment a populației, la indiferența față de propria soartă (cu cât se zbate mai mult, cetățeanul constată că o duce mai prost!), la minciună și ticăloșire în masă. Ca un caz particular, aș menționa vizita, la mijlocul lui ianuarie, a lui Ion Iliescu
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
șprecumț ŤBăneasa-Floreascať și ŤGazeta sporturilorť"14. "Reportajul" ocupă totuși, în continuare, doar planul secund, pe fondul lui ivindu-se singurul episod realmente epic, cel avînd în centrul său conflictul dintre jocheii Henri Stewer și Panait Corvin. În ciuda triplei lui motivații (resentimentele învinsului față de învingător, ura celui corupt față de cel ce refuză tranzacțiile și gelozia celui părăsit de iubită), și el se estompează curînd. Odată cu capitolul IV, în care se relatează întîlnirea jocheului Stewer cu Vania Sokanian, fiica patronului său, întîlnire ce
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
Angelo Mitchievici Mereu solar, cu un aer vacanțier, estival, cu o ironie care nu era niciodată alimentată de resentiment sau egolatrie, Alex. Leo Șerban împărțea cu cinematograful fantezia debordantă, gesticulația memorabilă și un anumit glamour. Mi-l pot imagina invitat la una dintre petrecerile lui Gatsby, Marele Gatsby, sau chiar la cele la care participa Scott Fitzgerald, în sunetele
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
vorbăria seacă, inexpresivă compromite totul. Inteligent, autorul și-a oferit un alibi: el deschide larg gura străzii, a României în mic, invitându-ne să ne aplecăm și să studiem lichidul tulbure ce clipocește acolo, substanța secretată de nostalgiile ceaușiste și resentimentul față de învârtiții tranziției. Strada Salcâmilor apare astfel ca o rețea de fire invizibile trase din ghemul mentalului colectiv în toate direcțiile, sub steaua eternă a invidiei omenești și a ranchiunei românești. Dar a înlocui o galerie de personaje cu un
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
era o acuză cu totul nefondată; și preotul Gh. Ienăchescu, „un disprețuitor prost, dacă nu dușman” ( G. Călinescu), care într-o scrisoare către A. D. Xenopol, când acesta a avut inițiativa unui monument în memoria povestitorului, i-a răspuns arătându-și resentimentele față de fostul său prieten (!), voind a-l anula prin acuzații imunde, cum că nu e mare lucru de capul lui: ar fi preluat un caiet-manuscris cu povești de la un bătrân, de unde s-ar fi inspirat, plus deșteptăciunea fără pereche a
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
confruntări etnice violente, soldate cu cel puțin 200 de morți și circa 1.700 de răniți, potrivit informațiilor oficiale. Ulterior, autoritățile au declanșat o represiune violentă împotriva uigurilor, cu zeci de execuții și numeroase dispariții și arestări, care au agravat resentimentele acestora față de puterea comunistă chineză.
Incidente violente în provincia Xinjiang, soldate cu şapte morţi şi 28 de răniţi () [Corola-journal/Journalistic/59984_a_61309]
-
post-comuniste ce pusese sub semnul întrebării semnificația politică și intelectuală a rezistenței estetice - inclusiv cea a scriitorilor disidenți. O parte a criticii a vorbit cu o anume justificare de un sindrom post-revoluționar ce a inclus noi tensiuni etnice și naționale, resentimente socioculturale și o „regresiune a conștiinței civice”2 a fostei clase culturale, care după 1989 a trebuit să se preocupe mai mult de propria ei supraviețuire într-o lume globală dominată de forțe economice puțin înțelese. Obstacolul cu care s-
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
politică de crimele iliesciene, poziția reprezentată de Gabriel Andreescu va triumfa. Am nutrit această speranță - prostească, recunosc! - până în ultima zi de existență a C.P.U.N. închiderea festivă a activității mini-parlamentului a coincis cu cea mai deșănțată dezlănțuire de primitivism, resentiment atroce la care asistasem în lunile de după căderea lui Ceaușescu. Exasperat de neseriozitatea, nesimțirea și iresponsabilitatea celor care se știau deja înșurubați în scaunele puterii, Gabriel Andreescu a urcat la tribună și a rostit un tulburător discurs, o amară meditație
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
în impasibilă piatră, nu sunt toate acestea pur spirit britanic? Să nu uităm că, deși educată doar acasă, cu profesori aduși în biblioteca tatălui ei (în timp ce frații fuseseră trimiși la Oxford și Cambridge, de unde femeile erau excluse - ceea ce ia ascuțit resentimentele împotriva patriarhalității britanice), Virgina a predat o vreme literatură engleză la un colegiu și a scris recenzii despre literatura clasică și contemporană, iar la moartea ei, un proiect de Istoria literaturii engleze se afla printre hârtiile pe care-i cerea
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
o modă a demitizării, cu inevitabile excese și dezechilibrări de perspectivă, de la domeniul istoriei naționale la cel al literaturii române, descoperindu-se, unde era sau nu era cazul, fie «mituri», fie «iluzii»”. Pentru a urma indicarea cîtorva cauze ale „exceselor”: resentimentele față de falsurile efectuate sub comunism, zonele „încețoșate” ale conștiinței etnice, complexele de inferioritate. Așadar, criticul nu separă, ci încearcă a conjuga, a propune o salutară unificare a elementelor ce par antagonice. Înnoirile exegezei consacrate marilor autori le consemnează cu un
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]
-
Cei doi foști soți s-au împăcat zilele trecute la TV, la mai bine de un an de când nu și-au mai vorbit. Brunetă spune că acum poate să meargă înainte fără să mai privească înapoi și să mai aibă resentiment, scrie Cancan. "Am simțit să mă împac cu mine însumi și să închid onest și decent acest capitol din viața mea. Acum pot fi împăcata și liniștită să merg mai departe. Trecutul l-am lăsat fără compromisuri și regrete în
Oana Zăvoranu se simte eliberată după ce a vorbit cu Pepe () [Corola-journal/Journalistic/73692_a_75017]