3,981 matches
-
nu locuiau aici, ei aveau domicilul fie la Cluj, la Oradea, fie la Budapesta, fie la Viena sau în alte mari orașe de pe întinsul imperiului. Aveau în schimb oameni de încredere care le administrau averile obținând randamente ce dădeau satisfacție respectivilor nobili. Evidențele erau amănunțit și corect întocmite și păstrate în registre speciale, conforme cu cele mai riguroase norme și metode contabilicești de pe vremea aceea. Pe ultima pagină a urbariului cercetătorul are satisfacția de a putea citi o dedicație a membrilor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
rășea avea mereu dreptate. Copiii erau răi și nespă lați, fapt pe care-l observa biata de ea de fiecare dată cînd îi trăgea de urechi sau de păr ; cînd termina operațiunea, se ștergea scîrbită de bănci și le spunea respectivilor să-și mai curețe jegul, că a ajuns de un chintal pe ei. Dănuț nu știa ce e aia un chintal, dar își dădea seama că nu e de bine. Bineînțeles că lui nu-i zicea niciodată chestia asta. Ceea ce
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
altarului, fericitul îndrăgostit pleca în mare grabă, pe potecile cele mai scurte, ca să nu întârzie la mult visata întâlnire. Colegii urmau să ducă tratative cu pedagogul și cu șeful de meditație să nu bage de seamă ora nocturnă la care respectivul învoit se întorcea din oraș. Ca să se achite față de colegii care l-au ajutat să arate ca scos din cutie, cel în cauză era obligat să povestească, în amănunt filmul întâlnirii, fără înflorituri. Pentru elevii din ultimele clase evadările nocturne
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de producție agrară. Pe șoseaua asfaltată care tarversează satul de la un capăt la altul circulă fără întrerupere autovehicule de toate mărimile, agresându-i cu praf și zgomot pe locuitorii care își au casele de o parte și de alta a respectivului drum. Cu spiritul său tradiționalist, orientat mai mult spre trecutul îndepărtat, Dumitru Dascălu face o incursiune mentală în anii de început ai vieții sale, care îi trezește nostalgii și-l predispune la comparații. Îi răsar în memorie practici și obiceiuri
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
schimba canalul, îl auzim cu toții, pe post, de la unii realizatori TV mai zurbagii. Cu alte cuvinte, sunt tare și nu vreau să fac pe plac nimănui, îmi fac emisiunea cum poftesc și, dacă nuți place ce vezi, valea! Prin asta, respectivii țin să braveze și să ne arate - chipurile - că nu iar preocupa audiența (deși, evident, nui așa) și, pe de altă parte, săși cauționeze trăsnăile. Firește, o asemenea atitudine asigură și un foarte bun marketing emisiunii, așa cum anunțul la știri
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
director general al acestei instituții, Alexandru Sassu. Nu, spiritul de care voi fi pătruns nu mă va lăsa să spun ceva rău despre televiziunea pe care o conduce și nu voi aminti nici măcar în treacăt despre comandamentele politice în fața cărora respectivul domn stă smirnă, sau despre haosul și delăsarea din această instituție. Și nu, TVR nu e „un colos cu picioare de lut“, cum se spune, ci dea dreptul un pitic cu picioare de oțel! (2009) Delicatese pentru copii și pensionari
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Ceea ce reprezintă „vedetele“ pentru televiziunile de diver tisment sunt „specialiștii“ pentru cele serioase, de știri. Desigur, specialiștii aceștia sunt selectați și ei după ureche, după misteriosul criteriu după care oamenii de televiziune consideră că unii „trec sticla“. În mod normal, respectivii ar trebui să se priceapă la subiectul pus în discuție, să fie buni vorbitori, să nu aibă trac în fața camerelor de luat vederi și să se comporte firesc. În opinia celor din televiziuni, prima cerință se află pe ultimul loc
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
film și, deseori, vede mai bine ce nu funcționează la el, un regizor ar trebui să știe - mai întâi el, înaintea criticului ! același lucru despre filmul său. Să fie deci un fel de proto-critic. Și să nu-i poarte pică respectivului critic atunci când acesta vede ceea ce el va fi văzut deja... Aceasta este tot o situație ideală : în realitate, nu se-ntâmplă așa (cu câteva nereprezentative excepții). Atunci când un cineast are încredere în gustul unui critic, merge pe mâna lui, cum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
spune Laura Redburn Seymour. — Oxshott! spune Suze. E incredibil. — Ox... shot? Laura Redburn Seymour se uită confuză la soțul ei. — Noi nu credem în vânătoare, spune Clark Kent, destul de rece. Bună seara. Și, încă o dată, felicitări, spune către mine. În timp ce respectivii se îndepărtează, Suze se mă fixează nedumerită. — Bex. Tu ai înțeles ceva? — Eu... ăă... Îmi frec nasul, încercând să mă gândesc la ceva. Nu știu de ce, dar am sentimentul foarte puternic că nu vreau deloc să-i spun lui Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care o să ne certăm ca la ușa cortului, și, în cele din urmă... Expiră adânc. Dar uite că nu s-a întâmplat așa. Nu se mai întoarce. Îmi întâlnește privirea în oglindă și mă traversează un val de furie la adresa respectivului. — Îmi place rochia asta, continuă ea, mai veselă. Evident, varianta cu cusătura intactă. — Mă duc să-ți aduc alta, spun. Sunt aici, la etajul ăsta. Ies din raionul de shopping personalizat și mă îndrept spre stativul cu rochii. E încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să râd, dar nu prea reușesc. — Ei, alt toaster... dar, de data asta, de la Bloomingdales. Se încruntă. Becky, câte liste de cadouri avem? Nu știu. Câteva. — Credeam că ideea de la care a plecat chestia asta cu lista era tocmai ca respectivii să nu se trezească invadați de toastere. — Nu sunt numai toastere! Arăt spre cutie. Ăsta e un grătar pentru brioșe. Și mai avem și... o poșetă Gucci. Ridică sprânceana spre mine, întrebător. O poșetă Gucci, cadou de nuntă? — E din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vă intereseze. E vorba de un profil critic: Cornel Regman (9 pag.) și unul G. Dimisianu (2½ pag.) . și apoi să sper că apare (în [nr.] 3) și să nu apară, nu-mi convine, cînd am oarecare încredere în valoarea respectivului material. Sper că această epistolă să te găsească încă acasă. Firește, nici nu mă gîndesc la întîrzierea răspunsului, mai ales că nu mi-ai zis dacă te-ai hotărît să te înscrii la doctorat sau nu. Ai văzut că în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
lui Călinescu în care prezintă literatura noastră veche în scheme artistice. N-aș înțelege nimic din acele pagini dacă n-aș ști istorie literară (culturală -n. m., C.Cn.). Din acele pagini eu am învățat mai mult decît din teoriile respectivilor cum se scrie o istorie literară, fie ea și veche. Eu nu am pretenție să-mi publici articolul, dacă nu convine punctului de vedere al Ateneului. Dacă crezi că va face rău redacției, nu-l publica. Eu însă nu înțeleg
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
despre ce se întâmplă în lumea spiritelor, ceva sau cineva mă acompaniază și interacționează foarte precis pe un nivel pe care eu nu îl percep în mod conștient. Alfonso, în schimb, îl percepe foarte clar dar nu pare prieten cu respectivul cineva. Îmi amintesc fugitiv un moment îndepărtat din România, în urmă cu aproape cinci ani. O prietenă se apucase de inforenergetică. La momentul respectiv mi s-a părut o absurditate ce făcea, dar, mai mult ca să nu par complet neîncrezătoare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
iar sâmbăta te lua imediat de la poarta bisericii. (Nu vorbesc de copiii sau adulții din biserică. Aceștia au fost transformați de Duhul lui Dumnezeu și sunt deosebiți). Când găseam câte o sursă de cărți sau broșuri, cu greu mai scăpau respectivii de mine. Mergeam la Uniune, la Conferință și apoi la tipografie. Nu plecam de nicăieri fără cărți. Pentru Biblii purtam legătura și cu frați din alte confesiuni religioase (Baptiști și Evangheliști). Îmi aduc aminte de un frate baptist care mi-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
am făcut că nu văd și nu aud, dar am înregistrat următoarea discuție în șoaptă: „- Îl vezi pe țăranul acela? Crezi că a venit să scrie ceva? - De, zice celălalt, cred că a venit să se plimbe gratis la București”. Respectivul făcea aluzie la faptul că „Tinerimea Română” asigura transportul gratuit concurenților și însoțitorilor lor. Ni s-a dat câte o coală albă de scris cu ștampila Universității și apoi s-a făcut enunțul temei ce urma să tratăm în cuprinsul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care a dispărut până la sosirea mea. Nu mi-aș fi adus aminte acest mic fapt, dacă prin anii șaizeci nu aș fi fost salutat de cineva pe când mă aflam la Mărășești în drum spre București. Nedumerit, întreb de unde mă cunoaște. Respectivul îmi reamintește de faptul că n-am lăsat să coboare „Milităria din pod” în 1941. La 10 mai școlile militare avansaseră ca sublocotenenți elevii din ultimul an. Șeful promoțiilor rostește un înălțător discurs patriotic, accentuând pe sacrificiul vieții, când Patria
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
faptul că n-am lăsat să coboare „Milităria din pod” în 1941. La 10 mai școlile militare avansaseră ca sublocotenenți elevii din ultimul an. Șeful promoțiilor rostește un înălțător discurs patriotic, accentuând pe sacrificiul vieții, când Patria ne va cere! Respectivul cădea după câteva luni la cucerirea Odessei. Apoi, oamenii instruiți de noi sunt repartizați unităților cărora aparțineau, iar noi, instructorii, am trecut pe locurile din care fuseserăm luați. Așa am revenit în sectorul fortificat Biliești, pe malul Siretului. În jurul datei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
chiar așa! Scrisul meu era atât de schimbat, încât aproape că nici eu nu mi-l recunoșteam... Insistă bietul tata să afle cât mai mult, îl îmbie cu ce era mai bun în casă și după 2-3 pahare de vin, respectivul spune adevărul despre starea gravă în care mă aflam. După două zile către prânz, stăteam la etaj și priveam la circulația intensă de pe str. Traian, din fața spitalului. Pe poarta spitalului era un du-te-vino intens în ambele sensuri. Deodată zăresc un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-l ajut la unele lucrări scriptice, merg la școală, lucrăm în cancelarie la lumina unei lămpi afumate. Un fost plutonier deblocat este îmbătat de un grup ostil mie și instigat să mă omoare în cazul când luna nu va pieri. Respectivul, cu aburii alcoolului în cap, umblă prin sat ca un turbat, înarmat cu o secure și mă tot căuta înjurând de mama focului! În ultimă instanță află că aș fi la școală și vine să mă caute. În timp ce lucram încă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la școală și vine să mă caute. În timp ce lucram încă în cancelaria școlii, se aude un zgomot și cum eram mai aproape de ușă, deschid brusc ușa și mă trezesc față în față cu vajnicul meu urmăritor! Mai surprins decât mine, respectivul mă privește și mi se adresează incoerent: „Mai chere ori nu chere luna?” La lumina slabă, mă uit la ceas și-i spun că de aproape un sfert de oră luna e în faza de umbră totală, îl iau de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de valabilitatea afirmațiilor mele privitoare la acest fenomen. Abia după aceea am aflat că insul mă urmărea să-mi taie capul dacă fenomenul descris nu ar fi avut loc. O mică întâmplare care mă putea costa viața, mai ales că respectivul putea fi socotit iresponsabil, deci fără discernământ. După aceea, vremea trece, vremea vine și ne apropiem și de sfârșitul celui de al treilea an școlar la Priponești. Fiica noastră frecventa clasa întâi la școala unde învățasem și eu altădată. Cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ore. Relatam unele cazuri cu motivații de întârzierea autobuzului sau cazul unei profesoare ce va fi pensionată în vară, care pur și simplu uita că are ore și eu o chemam prin telefon la școală. Erau mici întârzieri. Apoi apare respectivul, scoate un carnet și enumeră pe zile și minute întârzierile... Un lung pomelnic pentru documentare. Același secretar îi spune că eu îl informasem despre aceste fapte întâmplătoare. La plângerea lui că nu-i apreciez munca secretarul cere lămuriri. Scot caietul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a nu crea noi tensiuni. Tăceam de dragul armoniei din școală, mai ales că nu mă știam cu nimic vinovat! Până într-o zi de sâmbătă, sfârșit de săptămână, obositor, cu ședință sindicală și de consiliu pedagogic la care intervine și respectivul proferând acuze noi. Exasperate, colegele Bușilă și Furnică îi cer să ne lase în pace cu aceleași și aceleași învinuiri nefondate, că e târziu și alte replici, încât omul meu simte că nimeni nu-l mai ascultă. Finalul ședinței și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe trecătorile din Bulgaria. La aplicație, în Bulgaria acolo, l-au retrogradat colonel. A venit în țară, iar l-au făcut general. S. B.: A făcut o boacănă acolo? M. M.: Probabil, nu știu. Dar a apărut un banc. Cică respectivul era pe hol și trece un tinerel din ăsta, ca mine, și îl întreabă: Ce faceți tovarășu' general?" Zice: "E ședința Biroului Consiliului politic" "Păi, de ce?" Zice: "Mă iau în discuție". "Cu ce?" "Păi, au spus că m-am culcat
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]