1,912 matches
-
lumii pe care părintele Ioan mi-a deschis-o înainte acum șapte ani, am datoria să-i dau șansa să aleagă, în liniștea tulburată doar de zgomotele mărunte din iarbă mă reîntorc la caietul lui Theo cu nerăbdarea de a retrăi împreună cu el, din unghiul lui de vedere, segmente de viață comune, care s-au suprapus pe anumite locuri, Am datoria să-i dau șansa să aleagă, tace părintele câteva clipe, apoi se-ntoarce spre mine, privindu-mă adânc cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tot mie, celui trufaș, astăzi și eu aș putea să pictez liber, fără cartoane, fără calc, aș fi în stare s-o fac după atâția ani de experiență, însă pictura în biserică se desfășoară asemenea unei sărbăptori, ține minte asta, retrăiești de fiecare dată totul ca și cum ar fi întâia oară, ca și cum ai fi acolo, Și eu mă mir în sinea mea de această uimitoare intuiție a meșterului pe care, sunt convins, n-a citit-o din cărți, ci a descoperit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-o din cărți, ci a descoperit-o el însuși deși, Copiez desenul după cartoane vechi de zeci de ani și-n toate bisericile în care am lucrat am făcut la fel, cred în desenele astea pentru că ele mă fac să retrăiesc de fiecare dată taina primei imagini sfinte pe care eu am pictat-o cu foarte mulți ani în urmă și creștinii, pe deasupra, recunosc semnificația picturilor mele chiar și la modul naiv în care ei au percepția religioasă a sărbătorilor sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care stau eu acum, pe scaunul tras la o parte de masă cu picioarele lungite spre balansoarul ei, aproape îl ating cu vârful pantofilor, Înțelegi acum, mi se adresează în limba română, de ce te-am confundat? ieșirea ta violentă, ca și cum retrăiam o scenă identică, ultima noastră întâlnire, când încercam să-l conving că, zâmbetul tău obosit, încărcat dintr-o dată de povara nevăzuților ani, Theo, te-am așteptat atâta timp! de ce ai întârziat atât?! vin lângă ea, întârziatul, lângă balansoarul ei îngenunchez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
m-ai văzut în parc abandonându-mi desenele, voiai ca eu să fiu Andrzej și fără ca măcar să mă cunoști mi-ai deschis ușa ferecată de douăzeci și unu de ani a acestui atelier, a-l avea din nou pe Andrzej e incredibil, retrăiești totul a doua oară și poate fi așa cum îți dorești tu, ignori însă cu o derutantă candoare feminină cealaltă trădare pe care o săvârșești în deplină armonie cu propria ta conștiință, mă înșeli pe mine cu mine însumi și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toamnă a deschis porțile școlilor... În fiecare toamnă, primul drum către școală înseamnă emoții mari, curiozități și promisiuni că vom fi mai buni. Promitem pentru noi, părinți, prieteni. Promitem verii că ne va găsi, la anul, copii model. Alături de colegi retrăim plăcerea zilelor care tocmai s-au sfârșit, povestim tot ce ni s-a întâmplat în vacanță, vorbim cu toții grăbiți și înfrigurați. Ne revedem cu bucurie și mereu ne mirăm ce mari am crescut. Toți avem chipurile vesele și bronzate. Privim
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și din teama noastră, căci tu o poți chema pe Mama cu toate numele iubirii. Eu trăiesc aici, spuse, și o chem în fiecare zi. Deschise o ferestruică. — Privește. În penumbră, statuia de cuarț roz reflecta tremurul flăcării parfumate. Gajus, retrăind spaimele inutile din Samothracia și din Didymaion, spuse: — N-am văzut și n-am auzit vreodată un zeu care să răspundă rugăciunilor noastre, chiar dacă sunt disperate. Bătrânul fu frapat de adânca lui tristețe. — Zeița nu se dezvăluie prin glas, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un pas, se gândi că undeva, acolo dedesubt, se deschidea închisoarea unde murise fratele său Drusus și, printr-un gest, refuză să înainteze. Însoțitorii lui crezură că ura îl împiedica să meargă mai departe; de fapt, era groaza că va retrăi sentimentele din insula Pandataria. La câțiva pași mai încolo, aruncă o privire spre reședința sepulcrală a Liviei, Maștera, unde stătuse un an. „Închideți toate ușile acelea“, porunci. Și trecu mai departe. Apoi deschiseră pentru el legendarele, modestele camere private ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a început să plângă din senin și niciuna din tentativele mele de a o liniști nu s-a dovedit eficientă : neliniște, panică, exasperare, disperare, stări pe care le-am resimțit aproape simultan, cu maximă intensitate, și pe care le-am retrăit de nenumărate ori de fiecare dată când fetele mele s-au confruntat cu problemele inerente vârstei lor. Deși trebuie să recunosc că nopțile petrecute alături de ele, atunci când aveau febră și trebuia să le veghez, erau, într-un fel, folosite la
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
de coardele vocale ale celui ce-l folosește; dar mai este el al tău, al celui care l-a rostit prima dată, sau e deja al celui ce-l rostește (folosește) acum În lectură? A Întoarce acest cuvânt, a-l retrăi, a-l face viu, a-l reactualiza, iată ce se poate Încerca. În rest, proza (orice fel de proză) e atât de falsă, Încât ea nu poate decât să mimeze sisific viața, s-o propună, fără a o prinde În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
virtualitate; orice prezență a realului nu mă interesează, cât timp rămân nemișcat. Această imobilitate e o formă a non-cunoașterii, o reîntoarcere spre virtualitatea embrionară, spre Întuneric, spre somn. Sunt Împăcat. Nu intru În panică. În somnul simțurilor, mă simt bine, retrăiesc starea naturală, când Întunericul mă ocrotește, scoțându-mă din starea de veghe activă. Orice gest al meu În lumină este pragmatic: reduc mișcarea la minimul posibil, lărgesc Întunericul. Modelizarea spațială a lumii divulgă o ontologie a ochiului. (acum) Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gânduri. —Păi, nu ne putem opri din vorbit. Mă face să râd. Și sunt total relaxată cu el. Parcă-l știu de-o viață... — Și e incredibil de sexy. —Și asta, zâmbi Ruby. Povesti că abia dacă adormise noaptea trecută, retrăind iar și iar scena primului sărut. —A fost sublim, chiar mi-a tăiat răsuflarea. Nu m-am simțit niciodată așa când mă sărutam cu Matt - nici măcar la Început. —Asta pentru că Matt nu era ginecolog. Îți spun eu, ginecologii sunt amanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ceața istorică a Spaniei noastre, a Europei noastre și chiar a universului nostru omenesc. Acum, oferindu-mi-se prilejul de a-mi reedita Ceața, am revăzut-o și, revăzând-o, am refăcut-o intim, am făcut-o din nou; am retrăit-o în mine însumi. Căci trecutul retrăiește; amintirea retrăiește și se reface. Pentru mine e o operă nouă, așa cum va fi, cu siguranță, pentru aceia dintre cititorii mei care o vor fi citit și o recitesc acum. Care cititori, recitind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
noastre și chiar a universului nostru omenesc. Acum, oferindu-mi-se prilejul de a-mi reedita Ceața, am revăzut-o și, revăzând-o, am refăcut-o intim, am făcut-o din nou; am retrăit-o în mine însumi. Căci trecutul retrăiește; amintirea retrăiește și se reface. Pentru mine e o operă nouă, așa cum va fi, cu siguranță, pentru aceia dintre cititorii mei care o vor fi citit și o recitesc acum. Care cititori, recitind-o pe ea, mă pot reciti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
chiar a universului nostru omenesc. Acum, oferindu-mi-se prilejul de a-mi reedita Ceața, am revăzut-o și, revăzând-o, am refăcut-o intim, am făcut-o din nou; am retrăit-o în mine însumi. Căci trecutul retrăiește; amintirea retrăiește și se reface. Pentru mine e o operă nouă, așa cum va fi, cu siguranță, pentru aceia dintre cititorii mei care o vor fi citit și o recitesc acum. Care cititori, recitind-o pe ea, mă pot reciti pe mine. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a realității. Când l-am surprins odată pe băiatul meu Pepe, aproape copil pe-atunci, desenând o figură de om și spunându-și: „Sunt din carne, sunt din carne, nu pictat!“, cuvinte pe care i le-atribuia momâii, mi-am retrăit copilăria, mi-am revenit și aproape m-am speriat. A fost o apariție spirituală. Și de curând, nepotul meu Miguelín mă întreba dacă Felix Motanul - cel din poveștile pentru copii - e din carne. Voia să spună viu. Și când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
carlist al cărui martor parțial am fost în copilărie și-am scris Pace în război, roman istoric sau mai bine zis istorie romanțată, potrivit preceptelor academice ale genului. Potrivit așa-numitului realism. Ceea ce am trăit când aveam zece ani am retrăit, am mai trăit o dată la vârsta de treizeci, scriind romanul acela. Și continui s-o trăiesc trăind istoria actuală, cea în curs. În curs și în stingere. Mi-am visat apoi Dragoste și pedagogie - apărut în 1902 -, altă tragedie chinuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui; toată eternitatea în tot timpul și toată în fiecare clipă a lui - nu sunt în exclusivitate nici ai lui Cervantes, nici ai mei, nici ai oricărui alt visător care i-ar visa, ci fiecare în parte îi face să retrăiască. Și cred că, în ce mă privește, don Quijote mi-a dezvăluit secrete intime ale sale pe care lui Cervantes nu i le-a dezvăluit, în special pe cele ale iubirii sale pentru Aldonza Lorenzo. În 1913, înainte de Ceața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
schelet sub pământ. Istoria, unicul lucru viu, este prezentul etern, clipa fugitivă care rămâne trecând, care trece rămânând, și literatura nu e altceva decât moarte. Moarte din care alții pot lua viață. Pentru că cine citește un roman îl poate trăi, retrăi - și cine zice un roman zice o istorie -, și cine citește un poem, o creatură - poemul este creatură și poezia creație - îl poate recrea. Între ei, și autorul. Și oare întotdeauna un autor, când își recitește o operă din trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
noastre istorice sau spirituale. Și iată de ce voința de a reface gata făcutul, desfăcutul, este o tortură tragică. Și aici își află locul și întreprinderea de a te retraduce pe tine însuți. Și totuși... Da, e nevoie, ca să trăiesc, ca să retrăiesc, ca să mă agăț de acel trecut care-mi este întreaga realitate viitoare, e nevoie să mă retraduc. Și-o să mă retraduc. Cum însă, făcând-o, va trebui să-mi trăiesc istoria de azi, istoria mea începând din ziua când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vomiți fără folos nici pentru mine, nici pentru tine. Și acum încep să-mi traduc narația despre cum se face un roman. Și cum nu-mi e cu putință să o reformulez fără a o regândi, adică fără a o retrăi, va trebui neapărat să o și comentez. Și întrucât aș vrea să-l respect cât mai mult posibil pe cel care am fost, pe cel din iarna anilor 1924-1925, la Paris, ori de câte ori îi voi adăuga un comentariu îl voi pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
procurarea căruia îi mulțumesc dlui Grigore Al. Dima) se găsește în Miguel de Unamuno, Ensayos, ed. Bernardo G. de Candamo, 2 vol., Madrid, Aguilar, 1966, vol I, pp. 607-621. Don Quijote, II, 3 și 71. „Da, e nevoie, ca să trăiesc, ca să retrăiesc, ca să mă agăț de acel trecut care-mi este întreaga realitate viitoare, e nevoie să mă retraduc“, notează Unamuno Armando Zubizarreta, Unamuno en su „nivola“, Taurus, Madrid, 1960, apud Manuel García Blanco, prefața la vol. X, p. 49, al ediției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Să nu uit să-l caut. —Pot să ies cu tine acum în toate locurile în care te duci tu, petreceri pentru celibatari și cinele acelea maraton pentru oameni celibatari și croaziere cu bărbați interesați de aceleași lucruri. Putem să retrăim tinerețea mea. Dar trebuie să ne grăbim deoarece, conform spuselor tale, aș putea intra la menopauză oricând și nu am mult timp ca să fac un copil. Maria părea îngrijorată. —Ah! — Nu face „ah“. Asta înseamnă de fiecare dată că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mult se va fi schimbat atitudinea lui Tally față de Mark. Totul se schimba prea repede. Voiam ca totul să rămână la fel în jurul meu, să funcționeze ca o plasă de siguranță cât timp eu mă căutam pe mine însămi, îmi retrăiam viața și-mi îndreptam greșelile. Singura schimbare pe care mi-o doream era un copil. Nu voiam să-l pierd pe Mark și mai ales nu voiam să-l pierd pentru una dintre prietenele mele căsătorite. Prin cap nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
așa, într-adevăr păreai de 18 ani. Acum pari mai bătrână, pari de... ăă... 24 de ani. Asta-mi plăcu. — Din moment ce simt că am trecut direct de la vârsta de 16 ani la cea de 38, sunt chiar bucuroasă să-mi retrăiesc vârsta de 20 și ceva de ani. Pot să spun ceva ce poate părea o insultă? mă întrebă Ed prudent. —Te rog chiar. Mă va face să mă simt mai bine dacă-ți voi face și eu același lucru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]