2,564 matches
-
credeam că o fac aceasta din prea mare suferința, o fac pentru Maitreyi. Am găsit pe drum, la câțiva metri de șanț, o fântână cu acoperiș și acolo m-am oprit să mă odihnesc. Am adormit în neștire, cu capul rezemat de cască, de-a dreptul pe lespezi. Aceleași visuri, cu Maitreyi, care mă deșteptau la răstimpuri și mă făceau să tremur de frig, de singurătate. Au venit oameni la fântână, și zgomotul m-a deșteptat. (Straniu, cu toată durerea mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
foița pe care o mototolise cu puțin timp înainte, o desfăcu cu grijă, o întinse și o frecă încet între palme, ca s-o netezească. Apoi o reciti cu neașteptată curiozitate și îneîntare. Fața i se lumină și, înseninat, se rezemă de birou, hotărât să aștepte. - Cred că e William, spuse îndată ce tânăra pereche se depărta, William, Williams, sau poate Theodor... Bătrânul nu-și mai ridică privirile. Doar clătină din cap. - Nu e la noi, spuse. Avem pe doamna William, la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
clipă, Marina păru că luptă să-și înece un suspin, dar, își dădură seama, nu era decât respirația ei curioasă, aritmică, întretăiată de pauze lungi, în care parcă și-ar fi reținut răsuflarea. Se îndreptase spre jilțul cu spătar înalt, rezemat de perete. - Vă cred, spuse așezîndu-se. Sunteți toți tineri, și tinerii nu se înșală niciodată atunci când e vorba de viață... Maria apucă iar brațul lui Ieronim. - Ai auzit ce-a spus? A spus: când e vorba de viațăl Am putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rămăsese afară și pe care nu-l văzusem când deschisesem ușa. Tânărul intră, ne salută timid și, proptindu-și tabloul de genunchi, începu să-i desfacă sforile. Apoi a scos pânza cu care fusese acoperit și s-a dus să rezeme tabloul de jilțul Generălesei. Luchian și cu mine am împietrit. "E cu câțiva centimetri mai scundă decât originalul, ne-a spus. Când am văzut-o ultima oară, zeița împlinise optsprezece ani și avea doi metri patruzeci și cinci." - Adevărat? exclamă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce voiați de la el? Și, până la urmă, vă va fi binecuvîntat? - Fără îndoială că i-a înțeles și i-a binecuvântat, răspunse Laura. Dovadă că le-a purtat noroc, și au scăpat. - Se cunosc cazuri și mai extraordinare, spuse cineva rezemat de perete, pe care Darie nu-l văzuse până atunci. Soldați care au reușit să scape de la Stalingrad și au ajuns, pe jos, după nu știu câte luni, în țară. Și mă întreb dacă i-o fi binecuvântat și pe ei vreun
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sete din țigară și tăcu, zâmbind încurcat. - Nu vă mai astîmpărați! șuieră printre dinți, strivind țigarea cu piciorul. Vă țineți de prostii. În loc să vă vedeți de treabă... II Când, o jumătate de ceas în urmă, ieși de la alimentară, îl găsi rezemat cu spatele de zid, așteptîndu-l. - Pantelimon, îl întrebă, de când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon înghiți cu greu și-și trecu pachetul în cealaltă mână. - Nu-l cunosc. Nici nu știam că-l cheamă Zevedei. L-am zărit de vreo două
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai aduci aminte. Cuiprodest? "Visători din toate țările?" ...Dar unde sunt? Și cine sunt?... VII În fiecare zi, câteva minute înainte de prânz, Pantelimon se îndrepta hotărât spre biroul lui Ulieru. Dar pe măsură ce se apropia, încetinea pasul. Ajuns în dreptul ascensorului se rezema de perete și deschidea ziarul. Dar nu izbutea să citească. La răstimpuri își ridica privirile și cerceta pendula. Apoi își împăturea ziarul și pornea agale spre cantină. Ajungea printre cei din urmă și mânca la repezeală, fără poftă, cu ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pantazi. - Altminteri, ce sens ar avea toate eforturile noastre acestea, considerabile, de a tipări și a distribui în toată țara câteva mii de exemplare apocrife? vorbi Ghibercea. Pentru că, o să vedeți, mai sunt și alte elemente. Ascultați mai departe. Pantazi își rezemă coatele de birou și, sugând discret vârful scobitoarei, ascultă. - Ce e cu pelerina lui Zevedei? întrebă deodată. L-am cunoscut și eu pe vremuri... La semnul lui Ghibercea, Năstase deschise dosarul din fața lui și citi câteva fraze, în timp ce pe ecran
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de nemți, nici de ruși. Doar că mi s-a închis inima, așa deodată... De-abia când am ajuns în dreptul bisericii, mi-am adus aminte că n-am vorbit de comoară. Șovăiam; nu știam dacă e bine să mă întorc. Rezemat de singurul camion care mai rămăsese, von Balthasar mă privea lung. Dar parcă nu m-ar fi văzut. - Astea-s tunuri rusești, mi-am spus apropiindu-mă. Nu se auzeau până adineaori. Continua să mă privească, uitîndu-se în gol. - Păcat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vedea, întreagă, barba albă acoperindu-i pieptul. Întinse mâna, parcă ar fi căutat ceva. - Toiagul, am șoptit. Își caută toiagul. M-am dus repede și i l-am adus. - Încotro, Moșule? îl întrebă Popa. Parcă nu l-ar fi auzit. Rezemat de brațul Ilariei, și cu toiagul în mâna dreaptă, Moșu se îndreptă șovăind spre ușă. Mi se păru că șchioapătă. Dar își târșia când un picior, când celalt. - Minunea lui Dumnezeu! spuse Lixandru făcîndu-și cruce. Ne-am luat după ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
odihni... Ilaria se apropiase de el. Mi-am plecat ochii și m-am îndreptat încet spre biserică. Între lumânări, Moșul părea că doarme. În strane, câteva femei moțăiau, cu capetele sprijinite pe brațe. M-am simțit deodată obosit. M-am rezemat de perete și am închis ochii, peretele era rece, mai rece ca piatra peșterii, și simțeam cum mă pătrunde frigul, parcă ar fi voit să mă trezească. M-am trezit și am început să mă frec la ochi. - Au venit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Porni repede pe una din poteci, privind drept înainte, repetând benedicțiunile ei favorite, pe care le rostise de atâtea ori în clinică. După vreo douăzeci de minute de urcuș, începu să alerge, gâfâind. Arăta cu brațul întins muchea unei stânci, rezemată leneș de peretele muntelui. - Asta e! strigă. Apoi, lipindu-și amândouă brațele de piatră, începu să se cațere cu o nebănuită agilitate. Când ajunse sus, smulse cu putere un arbust pipernicit, curăță locul de mușchi și crengi uscate, descoperi o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un argument mai convingător în afară de un accident mortal sau de o sinucidere, a fost ales acesta: un proces de senescență galopantă." N-a îndrăznit totuși să-i spună decât în dimineața când i-a arătat părul: încărunțise peste noapte. Plângea, rezemată de perete, cu fața ascunsă în palme. A îngenuncheat lângă ea. - Veronica, a început, eu sunt de vină. Ascultă-mă, și nu mă întrerupe. Dacă voi mai rămâne alături de tine până la toamnă ai să te stingi!... Nu pot să-ți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
orbească, îl privi lung. - Să ne grăbim, spuse pornind brusc înainte. Că a început să se facă frig. Se simțea urmărit și încetinise pasul, așteptând din clipă în clipă să se audă strigat din spate. Dar necunoscuta șovăia. Atunci își rezemă cutia violoncelului de peretele coridorului și, alene, începu să-și caute batista. Începu prin a-și descheia laborios pardesiul. - Maestre! auzi deodată, în spatele lui, o voce neașteptat de limpede și robustă, de contraltă. Maestre, e adevărat, nu mai dați lecții
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și le afli la orice ghișeu de poștă, de bancă sau de gară. Acesta este adevărul, Ieronim. Adevărul!" Și, totuși, foarte curând după aceea, a încercat să-i explice. Intrând pe neașteptate în salon, îl găsise pa Antim cu violoncelul rezemat de genunchiul stâng, privind absent în fața lui. Stătea așa, probabil, de mult timp, pentru că Ieronim, văzând că tăcerea se prelungește, crezuse că Antim plecase în oraș. Dar îl găsise la locul lui obișnuit, cu violoncelul lângă el, cu privirile pierdute
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Voi să se ridice, să caute în dulap și să-și umple măcar paharul lui, să bea, în sănătatea lor, dar își simțea picioarele grele, ca de plumb, și se hotărî să se odihnească puțin, doar câteva clipe. Zâmbind, își rezemă capul de speteaza jilțului și-și apropie pleoapele. Va trebui să procedeze ca în ocaziile mari, solemne, să aplice, cum îi plăcea să spună, ceremonialul, adică să țină, câteva secunde, paharul de cristal în dreptul ochilor, privind prin licoarea de aur
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
puse-n chiuvetă, la masa acoperită de mușama, plină de firimi turi, și la bucata de brânză, cu coaja îngălbenită, de pe farfurie. Da mă-ta unde-i ? — La servici - săptămâna asta lucrează de dimineață... Nu știi ? răspunde alene Gelu. Stă, rezemat într-o rână, de ușă. E înalt și slab, trăsăturile feței, neașezate încă, par umflate de fierberea dinăuntru pe care se străduiește s-o ascundă. Se uită țintă la ea și un zâmbet îi întinde buzele groase. Pantalonii de casă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ziar care ies ude ici și colo. Da-n rest e curat pe jos, cartier boieresc, poate să meargă liniștită până la Ivona. Își scoate din buzunar o mână încârligată, înfășurată într-o mănușă de lână destrămată la vârf, și-o reazemă de perete. Picioarele încă îi tremură. — Eeee-te, zice, mă miram de unde-l știu. Mă miram de unde-l știu așa bine... Ginerle lu Reli, ăl de face serviciu la Pipera... Da ce-o fi căutând p-aciia ?... Și-uite-așa, era să nu mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
N-are rost, ma chère, suntem și așa întârziați, dar știi tabieturile lui Alexandru... Auzise tot, însă nu era să strige : „Da !“ în gura mare. Nici să iasă val-vârtej din camera lui de bolnav și să alerge pe scară. Stătea rezemată de ușa întredeschisă, privindu-l cum se ridică anevoie dintre perne, cum încearcă să zâmbească și doar își schimonosește fața, nefiresc de gălbuie. Se uita din ușă la el cum își coboară din pat picioarele care îi tremură (niște picioare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pe urmă, să ia din nou mingea, s-o ducă supus la picioarele lui Tudor, iar la cel mai mic gest de mângâiere al lui să sară - înalt, încordat ca un arc. Și, scoțând de bucurie mici lătrături, să-și rezeme labele din față de trupul băiatului. — Eeee, să știi că pe ziua de azi ai făcut o pomană ! Să-ți dea ăl-de-Sus sănătate... Să fii sănătoasă și să te bucuri de bărbat... Că ai bărbat frumos, și bun, și de treabă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și a pus peste el covoare și perne. Fotoliu-n care sta madam Ioaniu... Cât sunt io de namilă, da-n fotoliu ăsta mă simt mică. își întinde picioarele umflate - o înjunghie de-i sar ochii din cap -, oftează, își reazemă ceafa de spătar. Vezi că nu degeaba se cuibărea baba în el ! Că, după ce fusese bolnavă și-ncepuse să se miște pân casă mai greu, nici că mai puteai s-o dai jos dân fotoliu. Și de cum intrai, te trăznea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite, spre liniștea mării oglindă. Ah, mult visată, intangibilă sophrosyne ! Cu coatele rezemate de balustradă, printre lăstarii ațoși de caprifoi, vei încerca să-ți aduci aminte care este luna lor de înflorire - poate mai ? poate iunie ? Oricum, luna lor de înflorire a rămas în urmă, straniul parfum al caprifoiului, ce-ți pare un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
delicatele flori în formă de mână cucernică, cu degetele cuviincios lipite... Este ultima, penultima noapte prăfoasă și caldă a verii, pentru că după Sfânta Marie aerul deodată se va răci și lumina are să cadă altfel. Ai crede, în timp ce stai cu coatele rezemate de balus tradă, și vorbele pătimașe ce le-ai auzit și cuvintele pătimașe ce-ți răsar ca răspuns pe limbă rămân tot mai în urmă, ai crede că-i o noapte asemeni celorlalte din sufocantul București - numai că ești printre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-nainte să trec iarna p-aici, cu tăticu și mămica, scotea mămica paraua și io alergam să-mi cumpăr castane coapte. Da acu nu mai era nici mangal, nici castane coapte, nu mai era nici mămica, era numa un om, rezemat de un gard, om cu stare trebe să fi fost înainte, că-l vedeam cum stă cu mâna-ntinsă, și-i era rușine să mai deschiză și gura să ceară. Așa că îi las pe toți să se ducă-n oraș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
glasul disprețuitor și autoritar al lui Muti, care se încheie cu o tuse tabagică, răgușită. Tușind mai departe, Muti va continua să își șteargă apăsat cu acetol fiecare unghie ciobită ; se va întoarce apoi la țigara gata să se stingă, rezemată de marginea scrumierei, va trage un fum și apoi va deșuruba capacul sticluței cu lac roșu, românesc și ieftin. O să-și dea cu atenție fiecare deget, o dată, de două ori, ștergând, din când în când, repede, pasta care nu s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]