2,125 matches
-
ochii unei fantome. Am o fotografie În care apare În uniformă britanică, dar nu prea arată a soldat, atât e de dezordonat. Și obosit. De fapt În fotografie e blond, zâmbitor, cu dinți albi și frumoși, și o mulțime de riduri mici și drăguțe În jurul ochilor. Nu e trist, doar obosit. Ține În brațe o pisică. Poate că suferea și el din cauza iubirii neîmpărtășite? Mama n-a vrut niciodată să-mi vorbească despre el. Îmi repeta doar: nici el nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fordul lui gri-șoarece pe la gospodăriile țărănești, ca să vindem adăpătorile fabricate în turnătorie, mă uitam cum bărbatul ăsta înalt își împingea puțin pălăria pe ceafă, își aranja un zâmbet pe față, se posta în dreptul uneia din făpturile cu obraji plini de riduri și mâini butucănoase și reușea de fiecare dată - ca la maistrul rotar și dogar care fabrica schiuri - să inspire încredere. Apucatul ăsta de cot, acest „voi“ în loc de „dumneavoastră“, întrebările astea despre „iugăre“ și despre cât „face“ vițelul, și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
verde ca mușchiul; ușa se trânti după cockerul spaniel, și iată-l pentru o clipă pe tatăl lui în costumul gri, cu pălăria pe cap și bastonul în mâna dreaptă. Privi în sus spre birou, își arătă obrazul brăzdat de riduri, apoi își lăsă capul în jos și se puse brusc în mișcare. El ar fi rămas acolo la masă cu catastifele în față și W. știa dinainte cu ce priviri avea să se uite taică-său mai întâi la cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gospodărie, așa cum văzuse că făceau slujnicele în București. Dar în ambele ipostaze trecea aproape neobservată, și nu numai noi, dar până și cunoscuții, prietenii și rudele începură să n-o mai observe. Chipul ei, pe care se vedeau deja primele riduri, dar nu mai apăreau nici un fel de emoții, părea la fel de neschimbat ca ordinea din casă și din grădină, asta nici nu avea nevoie de vreo atenție specială, pentru că aici nu deranja nimic. Fratele meu, care nu contase niciodată cine știe ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prezinte ca fiind „director de creație care caută pe cineva care să-i transforme bancnote de 5 lire în pinguini“ sau „celibatar excentric cu o colecție de personaje din Star Wars în mărime naturală“. Avea o figură plăcută. Cu multe riduri de la râs, nu de la încruntat, ochi plini de viață și păr șaten creț pe care nu făcuse nici un efort să-l îmblânzească. Pentru prima dată, i-am înțeles poziția Mariei. Purta un sacou elegant și pantaloni bine călcați. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-ți voi face și eu același lucru mai târziu. Nu remarcasem dunguțele din jurul ochilor și al gurii tale până acum. Adică chiar păreai de 18 ani. Dar noua coafură ți-a descoperit fața... — Și-acum îmi scoate în evidență perfect ridurile. Grozav! Sunt posesoarea primei coafuri din lume care accentuează laba gâștei. Te-am jignit. Ed părea amărât. L-am mângâiat pe mână. Nu, nu m-ai jignit. Dar nu eram sigură că vorbisem serios. Întotdeauna am considerat că par tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întâlnit privirile, m-a sărutat. Eu m-am retras imediat, dar nu înainte de a-mi da seama că era un sărut ca-ntre adulți. Deveneam expertă în a face diferența între săruturi, după numai o zi ca adult adevărat, cu riduri și tot tacâmul. Ce naiba faci? i-am șoptit aruncând o privire spre ușă. Știu că și tu simți la fel. Danny încerca să-mi ia o ceașcă murdară din mână. După seara trecută, amândoi am simțit asta. Apoi ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de povestea mea tragică a unei trădări din studenție. Asta a fost acum douăzeci de ani. Maturizează-te! M-am îmbufnat ca un copil ce eram. Voiam să fiu cu Ed. El nu m-a trădat. Mă iubea deși aveam riduri și nu știam cum să mă comport într-un restaurant și nu aveam o aură misterioasă. Era de partea mea. Nu e nimic copilăros în asta. — Deci te-ai hotărât, spuse Lynn. — Ce vrei să spui? — Divorțezi de Mark repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aibă răni grave și-i trimise în sufragerie să se uite la casete video nepotrivite pentru vârsta lor. Părea bolnavă până când mi-am dat seama că nu se machiase. Avea o față în mod evident mai îmbătrânită decât a mea, ridurile erau mai pronunțate, fără îndoială din cauză că stătuse atâta la soare în vacanțele petrecute în Caraibe. Avantajul petrecerii vacanțelor în Marea Britanie fiind că tenul meu nu va fi niciodată distrus de soare. Iar părul ei nu era deloc mătasea aurie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu o față frumoasă ca a ei, îți puteai permite s-o afișezi. Părea de 24 de ani deși știam că era de vârsta mea. Am încercat să nu mă holbez la ea să văd dacă avea și ea aceleași riduri pe care Ed le numise atrăgătoare, dar pe care ajunsesem să le urăsc în ultimele săptămâni. Îl sărută pe Ed pe ambii obraji, cu o detașare de invidiat. Dacă aș fi fost în locul ei, m-aș fi aruncat pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ținea să răspund hotărât dacă voi veni diseară la ea să luăm masa împreună. Zicea că mă așteaptă cel mai târziu până la ora nouă. Răspunsei cu un gest nehotărât, prefăcându-mă adâncit în meditații. Zitta ridică din umeri. Cele două riduri fine, de la colțurile buzelor sale subțiri, păreau în clipa aceasta, mai pronunțate. Ridicai privirea spre dânsa. Pe chipul ei cu trăsături neregulate, se așternea liniștea și nepăsarea, cele două arme îngrozitoare, cu care într-o zi mă va ucide. Intrai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Într-o căsnicie. Pentru o feneie de vârsta ei, Fenimore era atrăgătoare. Îi admira silueta Îngrijită și bunul gust potolit cu care și-o Înveșmânta, Îi plăcea să Îi privească obrajii netezi și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-ar fi mușcat-o pe cea de jos, gâtul cu carnea frumoasă și invariabilul guler strâmt de catifea. Compania ei Îi făcea plăcere. Dar nu simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
argintie. Toate tuburile păreau a fi goale. — Aici, le arătă Beth. Cercetară cu privirea un tub de sticlă. Femeia dezbrăcată dinăuntru fusese cândva frumoasă. Era Încă posibil să-ți dai seama de asta. Pielea avea o culoare cafeniu-Închis și prezenta riduri proeminente; Întreg corpul părea ofilit. — Mumificată? Întrebă Harry. Beth Încuviință din cap. — La altceva mai bun nu mă pot gândi. Nu am deschis tubul, având În vedere riscul unei infecții. — Ce destinație avea camera asta? — Trebuie să fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se obligau să nu piardă niciodată magia mariajului lor? La fel cum își promiseseră, pe deplin hotărâte, să nu lase vreodată să li se vadă părul alb, să nu-și lase sânii să le atârne și să nu facă niciodată riduri. Și cu toate astea n-au reușit. Dorința lor nu fusese destul de puternică să lupte cu inevitabilul, să inverseze scurgerea timpului. Și nici a mea nu era. Am pus-o pe Kate la loc în pătuț, iar eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tăvălită-n iarbă sau ce e mîzgăleala verde pe care stă cu un picior cu gheata-n aer. Probabil este o poză veche de 20 de ani, pentru că-n prezent Amélie numără 40, și-ar trebui să aibă măcar un rid lîngă gură, de la beletristică. Mai ales că-i belgiană. Fiică de ambasador, de mică, a străbătut multe țări. Pe urmă a devenit anorexică. Apoi a-nceput să scrie. De 15 ani scrie-ntruna, apărîndu-i cîte un roman În fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sorbi din cafea, cu ochii În oglindă. Reflexia lui: un bărbat care abia peste o lună avea să facă treizeci și șase de ani, dar care arăta de patruzeci și cinci. Părul blond Îi Încărunțise. Fruntea Îi era brăzdată de riduri. Inez i-a spus că ochii lui deveneau mai mici și mai reci. Ramele de sîrmă ale ochelarilor Îi dădeau un aer de tip neîndurător. El i-a răspuns că neîndurător e mai bine decît moale - căpitanii-băieței au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îl cunoștea pe bunul prieten al lui Preston Exley. Kleckner schimbă banda. Ed o cercetă pe tîrfă din priviri. Frumoasă... chiar dacă o bună parte din această frumusețe venea din faptul că nu era perfectă. Nasul ei era prea ascuțit. Avea riduri pe frunte. Umeri largi, palme mari - de o formă minunată, cu atît mai uimitor cu cît erau așa de mari. Ochi albaștri, care probabil că jucau cînd un bărbat spunea cuvintele potrivite. Poate credea că Bud White posedă o integritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oglinzi în casă, dar nu-i place să se privească în ele! Doar când își piaptănă părul încă de culoarea oțelului, de care a fost mereu mândră. Își mângâie obrazul obosit. Slăbit. A slăbit mult în ultima vreme, e numai riduri toată, nu se mai vede nimic din frumusețea de pe vremuri. Zănaticul Andrei Vlădescu zice că-i o tâmpenie, că el a văzut puține bunici atât de frumoase. Ar trebui să-l creadă. Se trezește punând mâna pe oglinda rece, mângâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
odată cu ochii umezi. Andrei Vlădescu aștepta la picioarele ei să continue, bătrâna doamnă Marga Pop privea printre frunzele din fața ei, el a întins atunci palma desfăcută și i-a șters cu degetele lacrima prelinsă pe obrazul uscat și plin de riduri: „Nu, asta nu trebuie“. Și ea a întors ochii limpeziți spre el, brusc uscați, în clipa în care iarăși s-au auzit sunetele clavecinului oprite un timp: „Știu eu mai bine ce trebuie; și nu mă mai întrerupe!“. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe el, cu părul alb, demn, arogant, impenetrabil. I-a văzut pe mulți din cei care, cu două luni în urmă, se bucuraseră de bunătățile pregătite în clipele de alinare - femei țepene ce se încăpățânau să-și ascundă cartea de riduri sub creme și culori violente, bărbați târându-și anevoie picioarele anchilozate, cu chipuri trase și priviri senine. A văzut-o pe doamna Caliope Teodorescu, retrasă într-o parte, să facă loc tuturor celorlalți, ținându-și, ca întotdeauna, geanta într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Fiona în ultimele minute. M-am uitat la ea cu atenție și am încercat să-mi imaginez cum i s-a părut ei. Ochii erau umflați din lipsă de somn și injectați de prea mult privit ecranul sticlos al televizorului; riduri adânci începeau să-mi brăzdeze colțurile gurii, deși erau parțial ascunse de țepii crescuți în cele două zile în care nu mă bărbierisem; fălcile erau încă destul de ferme, dar peste trei, patru ani probabil că va apărea sub ele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gâtului lui, și-a apropiat obrazul de al lui și i-a șoptit ceva la ureche. Am aruncat o privire În direcția mamei, care părea că În vreo zece secunde avea să cadă În stare de inconștiență, cu micile ei riduri din jurul ochilor adâncite cât niște tranșee. În sfârșit, În sfârșit, au chicotit amândoi, s-au Întors spre noi și au rostit Într-un glas: — O să avem un copil. Și În cameră s-a făcut lumină. Și s-au pornit țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
S-a aplecat Încă mai mult, până ce fața i-a ajuns la treizeci de centimetri de a mea și am simțit mireasma fantastică a șamponului de salon de coafură și a parfumului scump, atât de aproape, Încât i-am văzut ridurile fine din jurul gurii și al ochilor, altminteri invizibile de la o distanță mai apreciabilă. Dar n-am reușit să-i privesc mai mult fața, pentru că ea o examina cu mare atenție pe a mea. Nu dădea nici cel mai mic semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a fi un costum făcut la comandă, mi‑a deschis portiera. — Mademoiselle Sachs, ce plăcere să te cunosc În sfârșit. Eu sând Gerard Renaud. Avea o voce plăcută și care inspra Încredere, dar părul argintiu și fața adânc brăzdată de riduri Îmi arătau că e mult mai bătrân decât mi‑l Închipuiam eu atunci când vorbeam cu el la telefon. — Monsieur Renaud, mă bucur enorm să te cunosc În sfârșit! Dintr‑odată, tot ce mi‑am dorit a fost să mă târăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
duminică. Cumpărat semințe de pin și busuioc ca să fac pesto, curs gătit pentru petreceri (al lui Leith sau ceva asemănător). Broșuri vacanță de vară. Cumpărat mingiuță pentru Jesus. Ofertă pentru traversă? Becuri, lalele, balsam buze, injecții cu Botox pentru Îndepărtarea ridurilor? 9tc "9" Prima dată când l-am Întâlnit pe Jacktc " Prima dată când l‑am Întâlnit pe Jack" 07.03: Stau ascunsă În baia de jos cu valiză cu tot ca să nu mă vadă Ben. El e alături În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]