1,913 matches
-
mare îngrijire, chiar a unei bune direcțiuni, în ceea ce privește alegerea serioasă a pieselor și distribuirea nemerită a rolurilor abia ar putea ajunge să atingă - cu voi să zic banalicește culmea artei - dar oarecare grad de perfecțiune care ar scăpa-o de ridicol, să contribuiască astfel ca publicul să-și formeze o părere despre teatru, care să nu aibă un atare caracter problematic. Dar, din contra, se continuă cu asemenea piese, nu se ține seamă de viitorul talentelor, ci numai de surprinderea țintită
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
destulă adâncime. D-sa copiază mersul și mișcările artiștilor celor mari, mai cu seamă a lui Rossi, fără să fie cu alegere și tact, cum și când să facă întrebuințare din ele. Așa de ezemplu nu simte cât e de ridicol a păși ca Othello când joacă pe George d'Esteve, mai ales când nu e deplin stăpân nici măcar pe acest din urmă rol. D-nul Fraivalt juca pe bătrânul general. Însă de multe ori uita de bătrânețele sale și gesticula
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu mă cunoști, ce știi tu cum sânt eu?! Avea un surâs de copil, care mă desarma. Da, fără să mă cunoască, mă iubea, se dăruia... (<Aoleo, Matilda, am gândit iar, ce mai limbaj folosești fără să clipești din ochi, ridicolul nu te vizitează, dăruire, puritate...> Îmi venea să râd, dar mă stăpâneam, o ascultam cu o gravitate forțată, fiindcă îmi dădeam seama că altfel n-aș mai fi aflat nimic.) Am încetat să mai fiu turbulentă și era pentru mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nevoie de ani de meditație asupra oamenilor, de ani lungi pentru un simplu răspuns, nu vă mirați, câteva cuvinte... Ei da, dar cuvintele acelea dacă nu le știi, nu le spui, și rămâi singur și înregistrezi la partida ta: sânt ridicol! Ce era ridicol în postura mea? Nimic complicat, o iubeam, asta era ridicol, mi-aduc aminte că în timpul îmbrățișării simțisem mirosul rochiei și al părului ei, miros turburător de bumbac ars bine de fierul fierbinte care trecuse peste el și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine: când ți ceea ce e net ridicol în ceea ce face ființa iubită se învăluie în lumina tandreții și surâzi de copilăriile ei. Dar acum mâna ei pe umărul meu și acest cântec erau o amintire târzie... ași fi acceptat orbit ridicolul cântecului dacă această mână s-ar fi pus de-atunci pe umărul meu și când eram singuri. Clara renunță la ceea ce ar fi vrut să spună și expresia chipului ei se instală cu timiditate în așteptare ca și când ar fi plouat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gând și ei se uitară la mine alarmați, derutați chiar, chipul bucălat și alb al lui Ion Micu se făcu liliachiu. De ce rîdeam?! "Rîde, zise Clara, cu farmecul ei discret de altădată, cu liniștită autoironie, probabil că am spus ceva ridicol!" " Nu poți așa, stante pede, să-i ceri unui om să-ți vorbească despre un lucru a cărui oroare el vrea, poate, s-o uite", confirmă Ion Micu. "Îmi cer scuze, se bâlbâi Clara (și roși la rândul ei), sânt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i se poate întîmplă unei femei cu un suflet atât de pur ca al tău..." " I-auzi! gândii, te pomenești că asta e greșeala mea, că nu i-am spus niciodată cât e de pură. N-am fost atât de ridicol ca Petrică, ar fi trebuit să încerc. Pesemne de aceea o exaspera primul ei bărbat, care când o auzea vorbind astfel îi spunea du-te-n..." Și acum mă întreb cum am putut suporta atâtea josnicii, continuă ea cu o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fustei. Ce bănuială? repetă ea cu o vagă neliniște. Ce vreți să vedeți?" Vroia să fie înștiințată, era surprinsă, vroia să știe ce trebuia să facă, cunoștea riscul, dar vroia să și-l asume, cu sentimentul fatalității tragice sau al ridicolului. Nici unul nici altul n-aveau importanță, numai să nu se întîmple ceva ireparabil !... Dacă (cine poate să știe?) eram un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dotat cu sensibilitate și din ce în ce mai des se irita sub presiunea atmosferei încărcată de fulgere artificiale și ridicole, de care râdeam, dar care, începînd să facă victime, nu le mai consideră nimeni artificiale, deși continuau să rămână în ochii lor tot ridicole: victimele își păstrau la anchete ținuta, erau superior ironici, fără să înțeleagă că totul era fără ecou, fiindcă, povestind acasă, soția, mama, bunica, copiii îl priveau înstrăinați și neliniștiți: făcuse rău, nu se purtase bine... Și aveau dreptate?! Aveau și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
achiziții pe luna asta." "Ascultă, Suzy, o întrebai în timp ce schiurile mele începură să alunece la vale cu moderație, fiindcă preferam să fac des plugul decât să mă pomenesc aiurea cu picioarele răsucite în aer (lipsa de performanță e de preferat ridicolului), era vorba ca astă-toamnă să reintri la facultate! O imensă eclipsă a conștiinței m-a făcut să uit lucrul ăsta atât de important pentru tine!" Ea râse cu o veselie mare: "Ei! eclipsa asta de conștiință am avut-o și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
catastrofa vieții lui Paul: iubeam să-i văd buloanele desprinse, articulațiile sărind din nituri, ansamblul prăbușindu-se de la mari înălțimi. Mă simțeam solidar cu neputința lui. Puțini oameni au voluptatea de-a merge până la capăt, de-a se scufunda în ridicol cu cea mai blândă seninătate. Paul se număra printre ei. Eu rămăsesem doar martorul silențios al căderii sale, îngerul cibernetic veghând ca secretele minții să nu rămână ascunse și nepătate. Îi adnotam viața, făcându-i corectura sub ochii tuturor. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Într-un fel, mințeam în continuare, pentru că, dincolo de catedra de la înălțimea căreia le înșiram studenților povești, rămăsesem tot un fel de „critic literar“: aduceam cărți, decupam citate, făceam observații, spumoase și inutile. Când venea vorba de „analiza de text“, întregul ridicol al situației ieșea la lumină: cadavrul zăcea acolo, pe masa de operație, iar eu forfoteam cu mâinile până la cot în el. Ce să „analizezi“, la urma-urmei: de ce-i pusă o virgulă după versul doi? ce-a vrut să spună poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fâstâci și nu continuă; lua parcă o hotărâre și lupta cu sine însuși. Prințul aștepta în tăcere. Ganea îl fixă încă o dată cu o privire iscoditoare, atentă. — Prințe, începu el din nou, acolo pe mine... datorită unei împrejurări absolut ciudate și ridicole... de care nu am nici o vină, ei bine, într-un cuvânt, n-are rost să vă spun despre ce-i vorba, deci, acolo, mi se pare că doamna și domnișoarele sunt puțin supărate pe mine, așa că de câtva timp nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
roșie tot de patronul "Liberalului " actual, prin cari declară că voiește să bea sângele lui Tausig și altele asemenea. Închipuiască-și cineva daca noi, luând la serios calomniile "ștafetei " și dând firma Goldner în judecată, nu ne-am fi espus la ridicol! Fotografii, scrisori, necontestabila deținere la casa de nebuni a autorului acelei calomnii ne-a dispensat de la orice urmare a cărei necuviință ar fi purtat-o nu nebunul, ci cel ce s-ar fi pus cu nebunul. A intenta însă procese
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
probă de completa lipsă de idei în privirea măsurilor ce cată a se lua în contra invaziei. Foaia guvernamentală constată invazia, arată relele ei, se plânge de ea și totuși nicăiri nu indică un singur mijloc pentru a întîmpina răul. Culmea ridicolului e desigur apelul ce-l face evreilor împămînteniți de-a opri imigraținea din Rusia. Dar iată-l aproape întreg. Ex ungue leonem. ... indicarăm zilele trecute datoria ce credem că au, după noi, acei dintre evrei cari se zic români, cari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cât volumul I e cea dendîi încercare reușită a unui dicționar comparativ al limbilor romanice luând de temei limba română. Îndoit merit. Câte exemplare au vândut autorul român în Romînia? Două sau trei ni se pare, un număr cu totul ridicol. Toată ediția a fost cumpărată de franceji, engleji, germani. Dar întrebe-se Alecsandri ce-a câștigat cu operele lui, din cari multe sunt nemuritoare, și câți l-au citit? Întrebe-se Odobescu ori Hasdău câți cititori află în Romînia? Oamenii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pot înțelege și pot accepta asemenea distincții puțin prea subtile. Hibriditatea fiind una dintre trăsăturile definitorii ale culturii de masă în general, inclusiv ale muzicii hip hop, experimente precum integrarea unor elemente jazz, pe lângă un simț al umorului și al ridicolului ceva mai pronunțat, au dus la forme alternative, precum cele promovate de grupuri ca A Tribe Called Quest. Inițial, au șocat prin detalii revoltătoare precum texte mult prea blânde, lipsa blondelor, a mașinilor de lux sau a SUV-urilor în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Voronca într-un text confesiv din 1929 - A doua lumină - nu e decât în aparență paradoxal: „Trăirea celor de o vârstă cu mine stă în conștiința dezastrului iremediabil, a relativității și omenescului oricărei întreprinderi, în certitudinea universalei incertitudini și a ridicolului oricărui elixir-formulă - toate formulele trebuie ca șerpii să năpârlească - în, mai ales, singura morală și religie a poemului”. Acestui cult poetul îi va sluji întreaga viață, cu o fervoare și dăruire unice în epocă, oficiindu-l ca un autentic spirit
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spune oglinzile sparte în buzunarul unui amurg sau gâfâitul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii trivializează lumea fizică, antropomorfizând-o”. Însă practica imagismului avangardist a dovedit că foarte multe asemenea lucruri se pot totuși spune, fiind receptate, astăzi „fără ridicol” sau, în orice caz, cu mult mai puține reticențe decât în urmă cu o jumătate și mai bine de secol. Elementele amendate privesc - dacă le recapitulăm sumar - cu precădere „barochismul” sui generis resuscitat, după necesități proprii, de scriitura avangardei, cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de "moartea" lui Dumnezeu. Apusul metafizicii și al istoriei este coroborat cu eliminarea fundamentului. Se pare, însă, că lucrurile sunt destul de încurcate, fiindcă un alt filosof al postmodernității, Michel Foucault, găsea precar conceptul de postistorie, iar Fukuyama i-a înțeles ridicolul și a renunțat la el86. Zice Foucault: "Marea fantezie a unui sfârșit al Istoriei este utopia gândirilor cauzale, așa cum visul originilor era utopia gândirilor clasificatoare"87. Dacă ne gândim bine, metafizica, pornind de la fundament, este o gândire cauzală. Deci ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o moral] obiectiv] este irelevant], ceea ce reprezint] o contradicție în termeni. Morală r]mane f]r] temelie. S] punem o ultim] întrebare: de ce o astfel de tez], ca cea discutat] anterior, pare neplauzibil] în mod intuitiv? De ce pare atât de ridicol - pentru mulți oameni - s] susții c] morală nu este decât o iluzie a genelor? De ce pare o prostie s] sugerezi c] afirmațiile de ordin moral se afl] la același nivel cu regula jocului de crichet potrivit c]reia un meci
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scriitori, prin aservirea literaturii față de politică. V. mai intenționa să urmărească „manifestarea spiritului românesc în știință, în artă, în reforme, în tot ce poate da un caracter mai deosebit forței și activității noastre naționale” și să „supună judecății” partea de ridicol a vieții. Programul este completat de un articol al lui Delavrancea, Cultul celor mici, în care sunt elogiați eroii uitați, necunoscuți, umilii care fac istoria. Chiar din primele numere se întrevăd câteva atitudini definitorii: tendința moralizatoare, susținerea unui ideal etic
VIEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
clară: „Doamne, sunt convins că exiști...”. Cum s-a remarcat, principala caracteristică a acestor versuri este desolemnizarea interlocutorului sacru, cu care autorul „tratează” amabil, pe un ton șugubăț, uneori ca un alt Ion Creangă. Familiaritatea exprimărilor nu cade însă în ridicol, autorul păstrându-și în ansamblu sobrietatea tipic ardelenească. S-a mai spus că „substanța versurilor sale e însă mai curând de natură morală decât propriu-zis lirică”, V. având „vocație de fabulist” (Petru Poantă). A doua carte, Voi veni cu fluxul
VISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
construcții relative periferice, în care substituie o propoziție sau o frază: Din tot articolul sunt de acord doar cu afirmația că unii maneliști "au voce", ceea ce totuși nu e același lucru cu − citez − "talentul pur, muzical". În rest, se frizează ridicolul (DV, 10-16.II.2006) Toată lumea vrea să creadă că viitorul e după colț, ceea ce e o atitudine psihologică normală ("22@, februarie 2006) Potrivit concepției organo-localiciste, boala era considerată ca fiind urmarea acțiunii locale a agentului patogen asupra unui organ; prin
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
montaj, mișcările de trupe sunt când meschine, când haotice, pe unghiuri de deplasare aberante, cu muribunzi care se tolă nesc mai bine, privind spre obiectivul camerei înainte să-și dea duhul. Întregul joc actoricesc este teatralizat la maximum, îngroșat până la ridicol. Se poate obiecta că acestea erau obiceiurile cinematografice ale momentului. Corect, Independența României este o colecție de clișee mediocre și submediocre ale modului în care se filma pe atunci. Suntem nu la câteva mii de kilometri, dar la ani-lumină distanță
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]