11,604 matches
-
absolut se va scăpa pe el, nemaiajungînd mă car pînă la samovar... E greu cu personajele astea clasice și cu criticii ăștia contemporani, cînd palpează absolutul!... Am mai spus-o, nu o dată : există, În România, mulți critici de teatru care riscă un cvasi/anonimat, numai din motive regionale ; dacă nu ai rubrică-n București, ori nu ești În juriul UNITER, scrii mai mult... pentru prieteni & pentru cei vizați În cronică. Este clar că Mihaela Michailov sau Cristina Modreanu, Marina Constantinescu sau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sursă sigură", face baba. I-auzi, al dracului!", zice admirativ moșul. Își țuguie buzele: Totuși, e cam mult, zău! Lăcomia asta s-ar putea să-l coste..." "Hm!", face cu îndoială Săvuleasca. "Omu' se aruncă, da' nu cred că se riscă prea tare. Oricum, are spate, fii fără grijă. D-aia m-am și enervat. Auzi tu! S-a și găsit cine să-mi ție mie teorii despre șpagă. Mai ales că eu sunt fată fină și nu mă dau la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cine știe ce penibilitate, să vezi ce-i fac! Aș pune pariu că luni o să-l vedem din nou pe-aici, cu o figură încurcată și cu ochii-n pământ." Hm! Ești un scump, domnule Cuzbășan, dar eu în locul dumitale n-aș risca un asemenea rămășag. Indiferent de asta, îți rămân îndatorat. Bine că ai dezamorsat-o pe nebună și n-ai plecat urechea la vorbele ei. Uf! "Mă rog, așa să fie. Și atunci să-i tragi un perdaf de să-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
preotul, în timp ce palma îi aluneca sugestiv, în jos, pe lângă muchia mesei, sfârșindu-și mișcarea atunci când policarul atingea tăblia. "Vezi, tu, tată, mai adânc nu merge mâna. Nu merge și pace. Așa că fii cu îngrijire față de degetul ăsta mare, că altminteri riști să-ți scape mâna până la cot și poți să-ți capeți mare belea. Mare belea, Tăsică! Să nu zici că nu ți-am spus!" " Am băgat la cap, Sfinția Voastră, și o să mă căznesc să nu vă ies din cuvînt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
studenți, comentând astfel situația în sinea lui: "Bine că mi le ridic io. Dacă s-ar fi dus ăia, sigur îmi făcea inventaru' la por'moneu. Nu c-ar fi dat cu vastu'... Adică știu și io? Nu m-aș risca să bag mâna-n foc. Da' dacă să apuca să-i zică lu' doctoru' că am aproape cinci milioane pă mine? N-ar fi fost nasol? Și normal c-ar fi fost! Mă făceam dă cacao, dracu', față dă omu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Acu'? Piața-i moartă, fug dezvoltatorii pă capete. Cin' să bage lova, când toți șade cu capu' între urechi și-așteaptă la cutie, cu curu' pă bani. Cine are parnosu' nu să mișcă încă, cine nu-l are, nu să riscă să împrumute acuma dân bănci, la ce dobânzi își iau ăia. Să vând un teren care peste doi ani e un sfert dă milion pă cinzej' dă mii, doar fi'ncă-mi arde buza?" Ce dreacu', mă, am io față dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o spun pă șleau, nu mă dau pă după cireș, în situația asta e foarte greu să mai facă un om serios vreo afacere cu tine. Treaba-i oablă ca covrigu'. Cineva-ți poartă sâmbetele și cine-ți șade alături riscă să să murdărească și el dă zoaiele pă care ți le pregătește ăla. N-am niciun chef dă belele, mai ales în perioada asta, cân' să schimbă caii la căruță și-i bătaia peștelui. Peste o săptămână-s alegerile. Aia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
multă, multă răbdare, mai cu seamă că nu știe ce-l așteaptă sus pe vârful așa-zisului munte. Acestea, în definitiv verzi și uscate, erau idei mai mult prefabricate de care nu mă puteam descotorosi ușor. Prejudecată și reproș. Iozefina risca să-mi cadă în dizgrație știind mai ales că n-avea cum să fie imaculată. Nu înțelegeam totuși, refuzul ei. Dar nu numai refuzul. Auzind propunerea mea, ea practic nu răspunsse la obiect. A răspuns evaziv, apoi, folosind încă o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dar dacă a fost cu adevărat sinceră și are oroare de dragoste la comandă? Nu puteam explica totuși comportamentul ei adolescentin. Ea uitase, de fapt, vârsta la care ne aflam amândoi. Nu-i putea fi cumva, teamă că gestul ei risca să fie mai mult fals și depășit? Înaintam cu pași rari și leneși, a dezamăgire, prin ninsoarea care, ajungând la pământ, parte se topea ca și când nici n-ar fi fost. Fără să fiu atent la saluturile trecătorilor veniți din sens
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să fiu cât se poate de sincer. Vorbeam cu Relia nu ca și cu o femeie despre altă femeie, ci așa cum vorbești cu un bărbat, prieten din copilărie. Degajat. N-aveam ce pierde. Ca niciodată, omul dinlăuntrul meu, hotărât să riște, începea să răzbată tot mai mult la suprafață. Eram eu însumi frapat de un astfel de miracol, cum numeam starea în care mă aflam; frapat de puterea de a-mi înfrânge slăbiciunea de a nu fi riscat niciodată. O, dacă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
meu, hotărât să riște, începea să răzbată tot mai mult la suprafață. Eram eu însumi frapat de un astfel de miracol, cum numeam starea în care mă aflam; frapat de puterea de a-mi înfrânge slăbiciunea de a nu fi riscat niciodată. O, dacă știam, cu alte cuvinte, să mai și risc...Și cea care mă adusese, poate fără să vrea, pe acest pisc al tentației de a risca, fusese chiar fata pictorului Bogdan. În fracțiuni de secundă, în timp ce-i povesteam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
frapat de puterea de a-mi înfrânge slăbiciunea de a nu fi riscat niciodată. O, dacă știam, cu alte cuvinte, să mai și risc...Și cea care mă adusese, poate fără să vrea, pe acest pisc al tentației de a risca, fusese chiar fata pictorului Bogdan. În fracțiuni de secundă, în timp ce-i povesteam de-a fir-a-păr tot, ca mamei mele, mă gândeam cum urma să reacționeze Relia în următoarele zile, cum se vor răci cu siguranță relațiile noastre și ceea ce va
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
atât de fin. Cum să-i mărturisesc, la revenirea noastră acasă, că acea înfiripare a dragostei dintre mine și Iozefina în biblioteca orășenească din orașul X, în urmă cu luni bune, urma să dispară imediat după așezarea ei în mormânt, riscă să crească mai mult? Cu atât mai mult cu cât Sima, parcă debusolat, în momentele contactării, murmurase cu un glas stins: Tovarășe Gerard, iată! O văzurăm și pe asta. Lângă el, electricianul Valy, destul de rece și la propriu și la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
brad extrem de gros. Un brad foarte bătrân. În fiecare zi tăiam cu joagărul câte un pic, pe rând, și ne grăbeam să revenim, tot așa ca la dus, la barăci până să se lase întunericul. Ziua era foarte scurtă și riscai să revii pe orbecăite dacă nu lăsai lucrul și nu porneai la timp de dincolo de râu. Nu mai știu cum se chema acel râu. Într una din acele zile de ger năprasnic, avea să treacă Alexandru, soțul Hildei, la cele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce-a zis? Că e sănătoasă. Că e sănătoasă? Nu v-a trimis la un specialist? Zicea că n-are rost...că la vârsta asta n-are rost să mai tratezi boala. Numai rău faci. Adică? Zicea că, tratând boala, riști să nu mai vină moartea la timp. Adică sperii moartea, cu alte cuvinte, ceea ce ar fi grav de tot la vârsta ei. Ce filozof! Medic filozof, nu alta! Te rog s o pregătești pentru un consult, chiar pe mâine. Ca să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de căutare a sănătății mele. Făceam din ce în ce mai greu față la serviciu și eram disperată că așa tânără cum eram, aveam atâtea dureri. Nu îmi luam concedii medicale de teama de a nu pierde postul pe care îl aveam, nu puteam risca, pentru că aveam datorii și multe încă de făcut. M-am forțat încă vreo câțiva ani, luând o mulțime de medicamente și mereu eram prezentă la ușile doctorilor, parcă eram abonată la ei. Mă tot trimiteau de la un specialist la altul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu o voință de fier atunci când hotărăsc să schimb ceva și nu analizez la sânge hotărârile pe care le iau. Iau hotărâri rapide și nu mă gândesc că sunt bune sau rele, chiar dacă de multe ori prezintă riscuri. Dacă nu riști în viață, sau dacă nu schimbi ceva în viața ta atunci nimic nu se va întâmpla și vei rămâne acolo unde ești plângându-ți de milă. Așadar am plecat în Italia și mi-am găsit imediat serviciu, dar nu am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii și o porni precaut de-a lungul benzii negre care străjuia peretele. Nu putea păși apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus din ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se uscau, Începu Însă a stârni din tocuri ecouri cadențate, pe care le potrivi după imensa pendulă din capătul holului, gândindu-se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bine cine sunt reacționarii. O țară în care bunăvoinței indigenilor li se răspunde cu o insolență rasistă de la care autoritățile își întorc privirile. O țară în care filantropia se vinde cu toptanul și, în fine, o țară a cărei capitală riscă să rămînă fără parizieni. Cartea lui Sévillia este radiografia cronologică a modului cum ideologia marxistă a ros timp de 50 de ani gîndirea francezilor. Procesul a fost pe cît de lent pe atît de continuu, de-a lungul unei evoluții
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
despre care nici nu îndrăznesc să scriu aici, fiindcă deja o renunțare mă bântuie cu nevolnicia ei, un gol încropit din nesiguranță și sfială, ca și cum mi-ar fi hărăzit să nu pot isprăvi niciodată acest text (s.m.-T.U.), din pricină că riscă să fie prea puternic și covârșitor sau prea oblic și pieziș, sau, cum altfel să spun, neregulat de înspăimântător, un simulacru migălit de prisos..." (p. 116). Ultima frază a acestui text se întinde pe nu mai puțin de 10 pagini
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
în care opere importante să fie analizate minuțios, iar vocea comentatorului să nu fie uscată și rea ca a Guicăi din Moromeții. Eroarea lui Antonio Patraș nu e una de registru, ci de compoziție: analiza atât de fină, de subtilă riscă să destructureze Adela fără o reconfigurare, o recreație plastică. Imaginația exegetului are nevoie de suportul unor imagini critice definitorii și în același timp pregnante; în absența lor, textul demontat nu se mai reface în oglindă. Cu această corecție, critica analitică
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
făcut să prefere vecinătatea și complicitatea unor oameni de mâna a zecea. E posibil ca acest criteriu, al editurii, să fi marcat într-un fel oarecare decizia juriului. O carte valoroasă ascunsă într-un noian de cotoare lipsite de strălucire riscă să preia ceva din soarta nefericită a obiectelor în mijlocul cărora a nimerit. Or, în acest punct, nu mă pot opri să constat că dl Eugen Simion plătește pentru slăbiciunea de a se fi complăcut multă vreme în compania subvalorilor. L-
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
XIII (632), nr. 16 (16 aprilie - 22 aprilie 2002) 5 Povestea Marelui Brigand (...) oferă cititorului o surpriză ce ține de domeniul excepționalului. O dublă performanță, construcția epică de anvergură și altitudinea intelectuală a scriiturii, realizează Petru Cimpoeșu prin acest roman, riscînd să-și eclipseze cam toate cărțile de pînă acum, Începînd cu Amintiri din provincie (1983), Firesc (1985) și terminînd cu Erou fără voie (1994), Un regat pentru o muscă (1995). Un roman În 12 capitole ce se asamblează polifonic, fiecare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din cele mai importante, nu am În vedere suprafața, sau numărul locuitorilor, nu mai mari decît ale unui singur județ din România, ci importanța ei strategică, atît de mare Încît, la un moment dat, faptul că România deținea această insulă risca să răstoarne echilibrul de forțe nu doar În zona Pacificului, ci În Întreaga lume. Din fericire, În cele din urmă, după tratative foarte dificile, marile puteri au ajuns la o Înțelegere cu guvernul român, rămasă bineînțeles secretă, iar evenimente de la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
celor doi conducători și nici steaguri, se așezaseră pe bordura trotuarului, așteptînd răbdători acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate. Nixon se uita la ei cu compasiune și admirație. Oamenii ăștia au plecat de la serviciu, și-au părăsit locul de muncă, riscînd să fie concediați, ca să-mi ureze bun-venit. Aș ieși În balcon, să le spun cîteva cuvinte, mai adăugă. — Nu-ți recomand. Există riscul să fii Împușcat, căci poporul român urăște imperialismul american, Îl preveni Ceaușescu. — Zău? Așa a pățit, la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]