5,555 matches
-
imigrat în Italia venind din Pannonia. Opțiunea pentru ritul creștin al lui Arius era menită să întărească legătura lui Alboin cu moștenirea ostrogoților și-i putea atrage ostrogoții care serveau în armata bizantină ca "foederati" (ostrogoții fiind toți creștini de rit arian). S-a mai speculat că strămutarea de populație sub conducerea regelui Alboin ar fi fost cauzată în parte și un apel venit de la ostrogoții care trăiau pe teritoriul Italiei. Momentul ales pentru părăsirea Pannoniei a fost neobișnuit de timpuriu
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
dar și pe partea sud-vestică a Scoției. King Oswald a readus creștinismul în regat, rugându-l pe Sf. Aidan, un călugăr irlandez de pe insula scoțiană Iona, să-i convertească poporul. Aceasta a dus la crearea creștinismului celtic, diferit celui de rit latin, iar o mânăstire a fost ridicată la Lindisfarne. Războiul cu Mercia continua însă, și în 642, Oswald a fost ucis la Bătălia de la Maserfield, Mercia fiind condusă la vremea aceea de regele Penda, care în 655, lansează o invazie
Northumbria () [Corola-website/Science/308806_a_310135]
-
de referință pentru filozofia jainistă: "siddha" (sufletul eliberat), "sadhu" (ascetul), "acharya" (liderul spiritual), " upadhyaya" (învățătorul), "darashana" (sanscrită, "viziune"), "jnan" (sanscrită, pali, "înțelepciune"), "charitra" (comportare) și "tapa / tapasya" (austeritate). În centrul cercului tronează termenul "arihanta" (cuceritorul dorinței). Fetișul este folosit în riturile "puja", iar cele nouă nume sunt rostite succesiv și venerate. Mahavira Jayanti comemorează nașterea lui Mahavira și se fixează într-o zi din luna Chaitra și are o importanță semnificativă. Cu ocazia acestei sărbători jainiștii se adună pentru a auzi
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
islamul a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile primilor patru imami ai școlii șiite ismailite fatimide. Jurisprudența zaidită urmează învățăturile lui Zayd ibn Ali. În termeni juridici, școala zaidită este asemănătoare cu cea hanefită de rit sunit. Școala islamică ibadită este denumită astfel după Abdallah ibn Ibadh, însă acesta nu este neapărat figura cea mai proeminentă a școlii, în opinia adepților săi. Ibadismul este diferit atât de islamul sunit, cât și de cel șiit, nu doar
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
de ani de la fondarea Enryakuji. Obiectul principal de venerare este statuia lui Buddha Amida (Amităbha), creată de către meșterul Koseki Naitō. În Sala lui Buddha Amida se petrec ceremoniile "" pentru adepții școlii Tendai și pentru publicul larg. Tot aici se petrec riturile budiste în timpul festuvalului (legate de sărbătorirea echinocțiilor de primăvară și de toamnă) și festivaului . Clopotnița din fața Amida-dō, inițial construită la poalele muntelui și transportate la Enrzaku-ji împreună cu Daikō-dō, are statut de Patrimoniu Cultural al prefecturii Shiga. se află la o
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
sale „profane”, este „încheiat” în mod oficial la sunniți din secolele XI-XII . În funcție de ponderea pe care o acordă acestui „efort de interpretare” și în funcție de mici detalii care nu sunt legate de esența legislației se constituie cele patru „școli juridice” sau „rituri” ale sunnismului (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit), precum și legislația șiită (jaʽfarită sau duodecimană, zaydită și ismailită). Spre deosebire de islamul sunnit pentru care principalele surse de legislație sunt reprezentate de Coran și "ḥadīṯ", islamul șiit consideră "Nahğ al-Balăġa" ca fiind „prima carte
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
de Jos. Înainte de perioada otomană, școala șafeită număra cei mai mulți adepți, astăzi fiind surclasată de școala hanefită. Mormântul fondatorului se găsește la Cairo, de unde se răspândește învățătura șafeită. Școala al-Azhar a fost transformată în centru doctrinar de către fatimizi. Printre personalitățile de rit șafeit se numără al-Ghazali. Școala șafeită a avut pretenția să se interpună, să împace și să afle calea de mijloc între hanefiți și adversarii lor. Metoda ei a reușit cel puțin să determine mai exact decât până atunci valoarea fiecăreia
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
cu Biserica Romei începând cu anul 1697. Din punct de vedere eclesiologic, "Bisericile Greco-Catolice nu sunt Biserici de sine stătătoare (nu au fost - astăzi, insă, acestea sunt Biserici sui iuris), ci există ca parte a Bisericii Catolice Universale." " Ele păstrează ritul răsăritean, dar mărturisesc credința catolică", de aceea, "în mod oficial, ele sunt numite Biserici Catolice Orientale". „Papa Romei, episcopul și patriarhul Romei și lider spiritual suprem al Bisericii Romano-Catolice și al "bisericilor Catolice de Rit Estic (printre care și Biserica
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Bisericii Catolice Universale." " Ele păstrează ritul răsăritean, dar mărturisesc credința catolică", de aceea, "în mod oficial, ele sunt numite Biserici Catolice Orientale". „Papa Romei, episcopul și patriarhul Romei și lider spiritual suprem al Bisericii Romano-Catolice și al "bisericilor Catolice de Rit Estic (printre care și Biserica Greco-Catolică)", "care formează împreună Biserica Catolică".” Oficial, in documentele actuale ale Sfântului Scaun, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, în cadrul Bisericii Catolice (Universale), este o biserică "sui iuris". Bisericile Greco-Catolice din Ucraina și România au
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
venite atât din partea comitatului, cât și din partea beneficiarilor privilegiului de a se așeza în Sătmar și Mintiu, împăratul Leopold a răspuns la 20 iulie 1686 printr-o circulară adresată conducerii comitatului Sătmar, prin care intervenea în favoarea clerului și poporului de rit grec fideli persoanei sale "ca rege legitim al Ungariei, dar și făgăduinței de unire cu Sfântul Scaun." În anul 1692 episcopul Teofil Seremi a fost înscăunat mitropolit de Alba Iulia, în aceleași condiții de dependență de biserica calvină ca si
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
21 martie 1697 se decide unirea cu Roma după regulile conciliului de la Florența și exemplele precedente ale unirii de la Brest și ale formării episcopiei greco-catolice de Muncaci. Clerul român urma sa primească aceleași privilegii și imunități ca și clerul de rit latin. Pe 4 aprilie 1697 cancelarul imperial, contele , a prezentat la Viena executivului transilvan (Gheorghe Bánffy, guvernator; M. Bethlen, cancelar; Ștefan Apor, trezorier) cererea episcopului Teofil de unire a Mitropoliei Bălgradului cu Biserica Catolică și rezoluția imperială favorabilă în acest
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
românii l-au propus în 1714 pe Ioan Giurgiu Patachi, un român din comitatul Solnoc, preot misionar romano-catolic, cu studii la Roma, care a fost apoi acceptat de împărat si numit la 23 decembrie 1715. Ioan Giurgiu Patachi, trece la ritul bizantin, se călugărește, după care este consacrat ca episcop unit. Episcopia română unită s-a mutat acum din Alba Iulia la Făgăras. Motivul era dublu, cităm din sursa mentionata mai jos: Astfel, abia la 1721 a fost aprobată de către Roma
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Alba Iulia la Făgăras. Motivul era dublu, cităm din sursa mentionata mai jos: Astfel, abia la 1721 a fost aprobată de către Roma numirea lui I. Giurgiu Patachi (prin bula papală Rationi Congruit). Înainte de hirotonirea ca arhiereu, acesta a trecut de la ritul latin la cel oriental, devenind călugăr bazilian în Agram, unde a fost sfințit episcop. La 17 august 1723 a fost instalat festiv în catedrala "Sfântul Nicolae" din Făgăraș. După abia patru ani de episcopat, la 29 octombrie 1727, I.G.Patachi
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
de episcopat, la 29 octombrie 1727, I.G.Patachi a încetat din viață în vârstă de abia 45 de ani. Petru Maior nota că episcopul Ioan Giurgiu Patachi a încercat ca „unele obiceiuri papistășești să bage între români”, adică să latinizeze ritul bizantin. După moartea lui Patachi în 1727, episcopia a fost condusă cinci ani de către teologi iezuiți. Născut la 1700 lângă Sibiu, la Sadu, scholastic al Colegiului academic iezuit din Cluj și pe urmă al Univerității din Târnavia (Slovacia) Ioan-Inocențiu Micu
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
presiunile autorităților de stat, în multe cazuri însoțite de amenințări și chiar arestări forțau trecerea la una din aceste două culte. Ca urmare a actelor remise de uniți autorităților locale și de stat, pe 1 Decembrie 1948 se decretează desființarea Ritului bizantin al Bisericii Romano-catolice prin unirea sa cu Biserica Ortodoxă Română. Nici un episcop român unit nu a trecut la Biserica Ortodoxă Română, refuzând orice sprijin din partea acesteia. Opoziția episcopilor uniți față de politica de stat a determinat arestarea lor de regimul
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
limba maghiară comună actuală se găsesc circa 400 de cuvinte de origine germană. Spre deosebire de influențele prezentate până aici, cea latină nu s-a realizat prin contact popular direct, ci prin intermediul bisericii și al culturii scrise, începând cu creștinarea ungurilor în ritul catolic, iar influența latină continuă până în zilele noastre tot pe calea culturii. În prima perioadă este vorba de latina medievală în varianta practicată de misionarii germani și cei din Italia de nord. La cuvintele latine intrate în prima perioadă se
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
1796 al lui Alexandru Callimachi, prin care aici se întemeiază un târg cu 6 iarmaroace pe an, cu înlesniri pentru a strânge străinii. După reforma religioasă a "patriarhului Nikon" în Rusia din secolul XVII aici au poposit lipovenii, ruși de rit vechi, care s-au așezat în lunca Ciulucului. Conform unor date la 1817 în satul și târgușorul Telenești locuiau 140 de țărani cu gospodării mici și 283 de case de negustori, în această perioadă orașul se dezvoltă intens ca centru
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
bibliotecă. Astfel, foarte multă vreme la Telenești au conviețuit în pace trei comunități: românească, evreiască și lipovenească, fiecare cu biserică și școală proprie. Românii au avut 3 biserici (inclusiv o catedrală), evreii mai multe sinagogi, iar lipovenii o biserică de rit vechi, care există și în prezent. Una dintre sinagogi a existat chiar și în vremurile sovietice. Catedrala ortodoxă ("Sfîntul Ilie") de pe medean a fost distrusă de autoritățile sovietice în anul 1965. Biserica veche ortodoxă a fost demolată în 1914, întrucăt
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
Evreii de rit așkenaz (în ebraică "אַשְׁכֲּנָזִים") sunt o populație care provine din vestul și centrul Europei, mai ales în țările germanice, unde au ajuns după izgonirea din Iudeea de către trupele imperiului roman
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
de către trupele imperiului roman. Începând din primele secole ale primului mileniu al erei noastre și mai ales în Evul Mediu, așkenazii au migrat și spre estul Europei. Obiceiurile și ritualurile lor religioase prezintă anumite deosebiri față de cele ale evreilor de rit sefard. Pe la începutul erei noi, majoritatea poporului evreu locuia în afara Palestinei, dintre care, după unele aprecieri, circa 6-7 milioane pe teritoriul actualei Italii. Răscoalele evreiești antiromane, începute prin anii 60 d.Ch. (Războiul iudeilor), terminate cu răscoala lui Bar-Kohba (132-135 d.Ch.
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
limbii idiș de către evreii așkenazi s-a redus considerabil, locul ei fiind luat, în Israel, de ebraica modernă, iar în diaspora de către limbile vorbite de popoarele lângă care trăiesc. Marea majoritate a evreilor de origine europeană se împart în două rituri de cult: În urma presiunilor inchiziției spaniole, fondată în 1478 de monarhii catolici Ferdinand și Isabela (și care a fost abolită în 1834, în timpul domniei Isabelei a II-a), s-a decretat, în 1492, exilul evreilor din Spania. Ei s-au
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
loc undeva între 24 iunie 1757 și 4 august 1758, conform a două documente prezentate în continuare. Astfel, la 24 iunie 1757 mitropolitul Moldovei, Iacov Putneanul, preciza agentului trimis în Moldova de viceguvernatorul Kievului, Kosturin, pentru cercetarea afacerii episcopului de rit vechi Antim, ce se autointitula „episcop al Hotinului” că Hotinul aparține de Mitropolia Moldovei iar menționatul Antim este „"ascultător de vlădica Proilaviei, și păstorește doar asupra lipovenilor din ținutul Hotinului"”. În 1758 este cunoscut primul document în care Mitropolitul Proilav
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
de atunci, erau cunoscuți sub numele de romanioți. În insula Creta, evreii se ocupau mai ales cu transportul de mărfuri. Romanioții aveau obiceiuri și un ritual religios deosebite de cele ale evreilor sefarzi, dar apropiate de cele ale evreilor de rit italian, bazate mai degrabă pe Talmudul din Ierusalim, decât pe cel babilonian. Învățații romanioți au tradus Tanakha în limba greacă. O ediție poliglotă a Bibliei, publicată la Istanbul în anul 1547, are textul evreiesc pe centrul paginii, de o parte
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
în consecință, au format comunități complet separate. Limba lor, Ladino (lb. iudeospaniolă), era complet diferită de cea ievanică. În Salonic se găsea una din cele mai numeroase comunități evreiești din lume, având o solidă tradiție rabinică. Majoritatea comunității era de rit spaniol (sefard). După sosirea evreilor sefarzi în Grecia, mulți dintre romanioți au fost asimilați de către cei sefarzi. La începutul sec.20, comunitatea romaniotă din Ioannina număra cca. 4000 de membri, marea majoritate fiind mici negustori și artizani. Numărul lor a
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
în Israel și S.U.A., astfel că azi mai sunt doar 1000 în Grecia, plus încă 500 în Turcia. Astăzi, un număr foarte mic de romanioți mai trăiesc în Grecia. Numărul lor este dificil de estimat, dat fiindcă mulți au adoptat ritul sefard, cum era și cazul celor din Istanbul, Burgas, Varna și Constanța. Se apreciază că din 4500-6000 de evrei de rit sefard și romaniot, cca. 1000 ar fi romanioți. Majoritatea trăiesc în Atena (cca. 3500), alți 1000 în Salonic. Marea
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]