1,944 matches
-
traseului, și resimt din nou frisoanele liniei de sosire. 14 iulie 2000, vineri Berlin VASILE GÂRNEȚ: În tren, spre Berlin, către ultima gară a Literatur Express-ului, Friedrichstrasse, unde vom ajunge la 18.39 (precizia cifrelor la nemți). Jessica Falzoi, „roșcata” din stafful german, îmi oferă un exemplar din Der Tagesspiegel, 9 iulie a.c., și-mi spune, radioasă, că „suntem așteptați la Berlin”. Ziarul publică un supliment de 6 pagini, consacrat Trenului Literaturii. Editorialul lui Joachim Sartorius, cunoscut poet german, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de beduinii din escortă? Îmi vin în minte și alte imagini, nu mai puțin bucolice: Sena impresioniștilor, canotierii (dar nu și cârciumioara: să nu glumim indecent); mica vâlcea a lui Rimbaud, mustind de raze, dar fără adormitul cu două găuri "roșcate și hidoase"; malurile Marnei pe vremea Frontului Popular, picnicurile și undița de pescuit, dar într-o tonalitate mai gravă: un maiestuos cu tentă modestie. Pe scurt, tot ce poate aduce în imaginație mai revitalizant și mai regenerator ideea botezului fără
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe rabinul Mendel Schneerson. El a murit. Vor veni alții. Până atunci, n-avem timp de pierdut, acționăm. Un mic impediment totuși, pe un drum care se anunță atât de glorios: tot căutând din țară în țară o vacă perfect roșcată cea a cărei cenușă servea la fabricarea apei curățitoare, necesară purificării celor din neamul Cohen, dar și pentru serviciul sacerdotal -, Institutul a crezut că a găsit-o într-o mică turmă din Mexic. Numai că vițeii ei, crescând, au început
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și pentru serviciul sacerdotal -, Institutul a crezut că a găsit-o într-o mică turmă din Mexic. Numai că vițeii ei, crescând, au început s-o ia tot mai mult spre gri deschis. Dezamăgire. Iar cercetările pentru găsirea adevăratei vaci roșcate salvatoare au fost reluate. Și toate acestea se petrec în secolul al XXI-lea, sub egida prestigiului unor oameni inteligenți, informatizați și hiperconectați. Lumea se consolează gândindu-se că acești lunatici sunt niște excentrici, niște marginali. Eu unul cred că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și încă frumoase. Sunt și urâți dar cei mai mulți localnici (țărani) tipuri distinse. Monumentul lui Mestrovici de la Țavtat. Cimitir pentru întreaga localitate, săpat în stâncă, cu cheltuiala unui bogătaș. (..................) 13 milioane dinari. Portretul de la primărie a lui Tito mai tânăr (blond roșcat). Tren pitic pe malul mării, care cotește în lungul coastei parcă ar căuta copii ca să se joace cu ei, și chemându-i c-o sirenă veselă. Un răspuns al lui B. Shaw bătrân: "Teatrul merge destul de prost. Shakespeare a murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Rioja. în jurul orei 13 ajung la Villafranca del Bierzo, unde mă grăbesc spre primul han, aproape la intrare. Zeci de pelerini așteaptă deja la rând, sprijinindu-se de ziduri, căutând un pic de umbră. Lângă mine, un tânăr cu barbă roșcată și cu două cruci mari la gât încearcă să intre în vorbă cu toți, dar nu prea reușește, căci ochii încețoșați și limba împleticită îmi spun că a consumat cam mult alcool. Un bătrân responsabil la han îl vede și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Marian, Îi Îndesam cît putea să folosească și Îi dădeam cincizeci la sută din vînzări. Știa o grămadă de fumători. Altă lesbiană s-a mutat cu ea și de fiecare dată cînd mergeam la Marian, o vedeam pe namila aia roșcată de Lizzie uitîndu-se la mine cu ochii ei reci, de pește, plini de o ură prostească. Într-o zi Lizzie roșcata a deschis ușa și-a rămas În prag, cu o față palidă ca moartea, umflată de somn de la nembutal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
murit. „Seltzer Willy” avea un camion și un traseu pe care livra apă Seltzer. Afacerea asta-i aducea cît să-și ia două capsule pe zi, dar nu era un dealer de apă Seltzer foarte Întreprinzător. Era un bărbat slab, roșcat și amabil, genul descris ca inofensiv. - E timid, zicea Pat. Timid și prost. Mai erau cîțiva care apăreau ocazional, cînd voiau să-și facă de cap. Unuia-i zicea Whitey (nu mi-am dat seama niciodată de ce, fiindcă era negricios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la spitalul Charity Într-o dubă. Infirmiera de la recepție a vrut să știe ce-am pățit. - Urgență, a zis unul din gabori. A căzut de la etaj. Gaborul a plecat și s-a-ntors cu un doctor tînăr, un tip Îndesat, cu părul roșcat și ochelari cu rame de aur. Doctorul a pus cîteva Întrebări și s-a uitat la mîinile mele. Alt doctor, unul cu nasul lung și mîini păroase, s-a apropiat să-și dea și el cu părerea. - La urma urmei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
l’a Înzestrat cu lăbuțe, bot, urechi și coadă de altă culoare, anume negre; dar l’a mai Înzestrat și cu altceva: mai adaptat decât vestita cumătră roșie, a Început s’o alunge din arealul obișnuit. Cam tot atunci, ghemotocul roșcat numit veveriță s’a procopsit cu un concurent: o veveriță neagră care, ca și vulpoiul dinainte, pare să aibă succes În Întrecerea pentru un loc sub Soare. Oricine poate vedea o turmă Întreagă prin copacii din Eternitate, bineînțeles cu condiția
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
locuită, și ea ținta invaziei Vieții, chiar dacă sub forme dezagreabile pentru om, motiv pentru care o dorim curată. Cineva mă Întreba odată ce să facă cu câțiva gândaci de bucătorie. L’m felicitat că are dintr’ăia, iar nu dintre cei roșcați și iuți. Primii sunt ușor de ținut sub control și, totodată, Îi exclud pe ceilalți care, colac peste pupăză, sunt practic imposibil de controlat. Dar acel cineva nu accepta În casă nici o vietate. Aș mai zice eu, particularizând discuția de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
asta a dus la apariția frunzelor propriu-zise, căzătoare. Că adaptarea plantei și mediului a fost și rămâne reciprocă, o dovedește faptul că Înainte de abandonare frunzele sunt supte de tot ce conțin, mai puțin celuloza și carotenoizii ce le dau culoarea roșcată, substanțe ce vor constitui hrana și vitaminele destinate heterotrofelor restauratoare a calității solului. Din acele heterotrofe au apărut ciupercile și, inevitabil, consumatorii lor, care le distrug fără a le și Îndeplini rolul ecologic. Și așa, unele ciuperci s’au protejat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mici. Georgeta era fiica ministrului agriculturii la vremea aceea, Gheorghe David, recrutat de Nicolae Ceaușescu din Insula Mare a Brăilei. De fiecare dată la ședințele cu părinții participa mama Georgetei, o doamnă plinuță, scundă, care-și schimba permanent nuanțele părului roșcat, însă coafura rămânea evident la fel de angajată în volum și tapaj. Uneori ni se părea că mama Georgetei este cu mult mai „ministru” decât tatăl ei. Georgeta rămânea însă colega noastră și n-a schițat niciodată vreun impuls dictat de poziția
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de Lacul Ucigaș. Originea acestui lac este explicată și științific. Astfel, alunecarea unui pinten din versantul nordvestic al muntelui Ghilcoș, prezența aluviunilor roșiatice aduse de pârâul Roșu, cât și reflectarea purpurie a Suhardului Mic în oglinda lacului, dar și calcarele roșcate din împrejurimi sunt considerate a fi motivele pentru care acest mic paradis acvatic a primit numele de Lacul Roșu. Când am ajuns pentru prima dată în această parte a Moldovei eram mică, aveam cam opt ani. Pe atunci, vârsta nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
să merg pe patine, să execut diverse figuri dificile, dovedind oarece talent, iscusință. Astăzi, în prima dimineață a anului, mi-am prins aceste patine grozave, strângându-le cu o cheie specială, la noile mele ghete, niște ghete frumoase, de piele roșcată, cu talpă adevărată, pe care mi le-a cumpărat mama la începutul iernii. Și, echipat astfel, m-am alăturat grupului: Biță - împingător, încă cinci băieți la mijloc, și eu - cârmaci. Facem minuni: sania noastră este de neîntrecut, curse fantastice, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fost prins sub trupul greu al prietenului meu Biță. Un dezastru. Când îmi revin cât de cât și fac bilanțul accidentului, constat că se petrecuse ceva cu adevărat catastrofal: gheata mea stângă, gheata mea cea nouă din piele de culoare roșcată, a rămas fără talpă. Talpa o găsesc la vreo zece metri mai încolo, cu ghearele patinei înfipte în ea. Sunt cu adevărat disperat, pe unde am să scot eu cămașa, cum să mă duc eu acasă cu ghetele cele noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
domnu Toma, zis și nea Tomiță. Drumul până la cizmar îl străbat cu sufletul la gură, îmi dau seama acum că mă doare tot trupul, am și dureri de cap foarte puternice, dar nu durerea mă preocupă, ci ghetele de piele roșcată: ai mei nu stau pe roze, nu ne dau banii afară din casă, dimpotrivă, trăim strâmtorat, și ei au făcut un efort considerabil să-mi cumpere ghetele astea frumoase, iar eu, drept mulțumire, mi-am bătut joc de ele, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca o sectă, cu o solidaritate reală, nu trucată. Poate că și conștiința păcatului împărtășit îi poate lega la un moment dat pe oameni. Ieri a murit Cățeaua ! îmi spune cu o voce tristă mama la telefon. O cățea blândă, roșcată, care nici măcar un nume ca lumea nu avea i se spunea tot timpul "Fetița" sau "Cățeaua". Un câine trist de țară, mai tot timpul legat de capătul unui lanț lung sau alergând bezmetic după găini prin ogradă. Lătra noaptea, ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scurte, în timp ce cele posterioare sunt foarte lungi, fâcându-l campion la fugă, aceasta fiind principala lui armă de apărare în fața dușmanilor săi foarte numeroși. Vulpea ( Vulpes vulpes sau Canis vulpes), mamifer carnivor din familia canidelor, posesoare a unei foarte frumoase blăni roșcate, principal motiv pentru care e vânată. Are botul îngust, urechi ascuțite și coadă lungă. E un animal foarte viclean, atacă poiatele cu păsări ale gospodarilor în miez de noapte, mare amatoare de păsări de tot felul, dar mai ales de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să reconstitui cu ochii minții cum alergam pe aleile ce treceau printr-o mică pădure de conifere printre care se distingeau de la distanță renumiții brazi argintii. Tot parcul era înconjurat de pini cu coajă neobișnuit de groasă de culoare brun roșcată. Stâncile răsăreau ca din pământ, fără amenajări artificiale, înconjurate cu tufe și flori specifice zonei, mai ales cu mentă sălbatică. În diferite locuri erau amplasate bănci pentru odihnă, la umbra brazilor sau la soare și chioșcuri aranjate cu mese și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
supraelastici, în picioare cu cizmulițe, care se ascund sub pantaloni; o scurtă dintr-o stofuliță groasă, maro; pe dedesubt, cu un pulover din mohair galben și pe cap, cu o băscuță tot din mohair galben, care adună sub ea părul roșcat. Are ochi mari, verzi și buzele frumos conturate, puțin răsfrînte. Odată, voind să ne întîlnim, i-am propus să bem o cafea, dar n-am mai apucat s-o facem și de atunci, cînd sîntem bine dispuși, ne întrebăm cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că nu am scris un rînd!... Intru în farmacia de lîngă complexul alimentar, farmacie cu program permanent, cu gînd să-mi iau aspirine și carmol. De dincolo de panoul de sticlă îmi răspunde la salut o femeie cu fața albă, părul roșcat închis și ochi mari, căprui, care mă privesc fix, fără nici o expresie. Am mai fost de cîteva ori pe aici, tot pentru aspirine, și de fiecare dată ochii aceștia m-au privit la fel, de parcă ar fi vrut din clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încet pe clanță și întredeschid ușa. Pe canapeaua nedesfăcută, rezemată de o pernă, Fulvia doarme îmbrăcată, așa cum era cînd am întîlnit-o; doar băscuța de mohair și-a scos-o și a pus-o pe cuierul de lîngă ușă, lăsîndu-și părul roșcat liber, peste umeri. Picioarele ei, lăsate la marginea patului, sînt pline de noroi: noroi pe cizme, noroi pe pantalonii lăsați peste cizmulițe. Un radiocasetofon rusesc transmite o muzică nocturnă. O bibliotecă din cîteva corpuri pline cu cărți, o măsuță și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se mai mișcă. Stă lângă tabloul lui Afane. Zile întregi stă încremenit, pentru ca să intre în funcție câteodată de 8-10 ori la rând. Joi după masă a venit Irène, o oră. Era elegantă, cu un tailleur nou gris, cu trei frunze roșcate de toamnă la butonieră; suspină după plecare și crede în intervenția lui Dard . Azi a fost întâia zi de toamnă mohorâtă și rece. Cum eram răcită, mi-am pus peste ciorapii de mătase șosetele de lână gălbui cu verde și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gata, o să fii complet... măritată. Cum e viața de nevastă, apropo? Cam la fel, zice Suze după o pauză. Doar că acuma avem mai multe farfurii... Simt o bătaie ușoară pe umăr, ridic privirea și o văd pe o femeie roșcată, într-un compleu roz de mătase, cu pantaloni. — Laura Redburn Seymour, spune, întinzându-mi mâna. Soțul meu și cu mine trebuie să plecăm, dar am vrut doar să-ți spun că tocmai am aflat despre planurile tale de nuntă. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]