1,892 matches
-
gorgonizat din cap până-n picioare / Cu privirea-i britanică de piatră - Maud“, citi el cu voce tare. Un motto cam abraziv pentru ziua mea - deși știu că am o privire fixă. Dar tu știi ce Înseamnă „a gorgoniza“, Monty? Copilul roși. Nu, domnule. Dar știi cine era Gorgona, Monty, Îl Îmboldi tatăl. — Aa, Gorgona, repetă băiatul. Era un monstru care te transforma În stană de piatră, dacă se uita la tine. Foarte bine! Excelent! exclamă Henry impresionat. Deși cred că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fenimore. Bineînțeles Însă că știam fiecare de existența celeilalte, prin punctul comun de contact care erai tu. Știam că e geloasă pe mine - adică pe timpul pe care Îl petreceai cu mine, nu c-ar fi chiar atât de mult. Fenimore roși puțin și Întoarse capul să se uite pe fereastră, la căruța și calul unui telal, care trecea huruind pe stradă, În timp ce vizitiul scotea un strigăt răgușit, neinteligibil, pentru a atrage atenția. — Dar am Înțeles-o, dată fiind situația ei nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sunt Împotriva artei. — Exagerezi, draga mea Fenimore, spuse Henry cu un zâmbet pe care Îl dorea dezarmant. Dar cred că vei recunoaște că există un conflict de interese Între... nu Între femei și artă, ci Între căsătorie și artă. Fenimore roși puțin, mestecându-și timp de câteva clipe cotletul În tăcere. — Să Înțeleg deci că susții dragostea liberă, ca modus vivendi pentru artist? Întrebă ea ironic. — Bineînțeles că nu, Fenimore, știi că urăsc tot... tot sordidul ăsta boem, zise Henry, Înfierbântându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bune, Îi spuse. I-am dat Însoțitorului un bacșiș și l-am rugat să se ocupe În mod special de ele. — Îți mulțumesc, Henry, spuse ea, privindu-l cu drag. Ești un om bun. Pe Henry, complimentul Îl făcu să roșească. — Zău așa, Fenimore, așa un... așa un gest de politețe banală nu merită atâta... atâta... — Nu mă refeream doar la bagaje. Ai fost tare drăguț, tare atent În zilele acestea din urmă. Îți sunt recunoscătoare. Am făcut-o cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i le Înapoie. — Mulțumesc, domnu’ James. Doamna Smith băgă carnețelul și creionul În buzunarul șorțului, dar ezită Înainte de a se Întoarce să iasă. — Și Îmi dați voie... ne dați voie să vă urăm noroc diseară? — Mulțumesc, doamnă Smith, spuse Henry, roșind fără să știe nici el de ce. Sunteți foarte amabili. Foarte amabili. Și n-am uitat de bilete. Le promisese să le facă rost de locuri, În prima seară liberă. — Vă mulțumim, domnule. După ce dna Smith ieși din Încăpere, se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la stâlpul infamiei de către o mulțime batjocoritoare, În fața aproape tuturor cunoscuților săi din Londra. Amintirea clipei Îngrozitoare, crescendoul ondulat al gălăgiei care Îl Întâmpinase În timp ce se Întorcea să Înfrunte marea de chipuri, „Huo! Huo! Huo!“, Îl făcea și acum să roșească, În timp ce străbătea pe jos străzile Întunecate și reci care ocoleau Green Park. Prostituatele nu-l mai supărau: ceva din expresia Împietrită a trăsăturilor, din hotărârea neclintită a pasului trebuie să le fi comunicat inutilitatea oricărei Încercări de a-l acosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Citind, Îi dădură lacrimile. Singura consolare, limitată, pe care o avea de pe urma jurnalului era că Alice nu rostea nici un cuvânt de critică la adresa lui, personal; dimpotrivă, Îl lăuda adesea pentru răbdarea și bunătatea lui, În termeni care aproape Îl făceau să roșească: „I-am adus griji și necazuri nesfârșite dar, În ciuda lor și a naturii extraordinare a problemelor mele, nu am zărit niciodată vreo urmă de iritare pe chipul lui și nu am auzit vreun sunet care să arate lipsa de compasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
confident, de sfătuitor, de sprijin În vremi de restriște profesională, dar nu oferise același sprijin În schimb, nu pusese niciodată peste neliniștile și Îndoielile ei balsamul vindecător al elogiului extravagant, total și nereținut, de care toți artiștii au nevoie uneori. Roși amintindu-și cât de dezamăgită fusese de articolul lui, Domnișoara Woolson, cât de justificat nemulțumită de laudele lui zgârcite și invidioase, de rezervele lui pedante, de tonul condescendent. Cât din toate acestea se datora simplei invidii provocate de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ea. — Vezi cât de iubit a fost, spuse Henry arătând către mulțimea de oameni care se strânseseră În fața bisericii. — Da, a avut mulți prieteni. Dar tu ai ocupat un loc special În inima lui... Henry (ezită la numele mic și roși puțin rostindu-l). S-a considerat Întotdeauna privilegiat pentru că a putut spune că un scriitor atât de distins Îi e prieten. — Prostii, murmură el. — E adevărul. Gerald se numără printre primii cu care vorbi acasă la Ainger. Venise În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cât ar trebui să-l plătim pe un asemenea băiat? — Patru șilingi pe săptămână, domnule, zise dna Smith prompt. Plus mesele. Dar n-are nevoie să locuiască aici. Am impresia că te-ai și gândit la cineva, doamnă Smith. Femeia roși. — Păi da, domnule, m-am gândit. Doamna Noakes, care stă după colț, pe Watchbell Street, o femeie tare cumsecade, și-a pierdut de curând bărbatul și a rămas cu șase copii mici. E disperată să găsească ceva de lucru pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lungul spumei făcute de valuri, dar nu căutam nici o boabă de chihlimbar în algele adunate la țărm, ci o luam la stânga cu puțin înainte de primelor vile din oraș. Pe lângă tufe care începeau să înmugurească sau în care, vara târziu, dogoreau roșii măceșele. Portița grădinii scârțâia. În veranda favorizată de lumina nordului văd sculpturi masive și capete din ghips sau din lut încă umed. În spate, șevaletul acoperit. O văd cu șorțul ei pătat de stropi de ghips, cu țigara între degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
culoare ale trenului; fără să dau un ban pe regulamentele inventate de companiile saxone pentru a Îngrădi libertatea călătorului argentinian, m-am aruncat Într-o cușetă oarecare și, strașnic gardian al bijuteriei mele, am tras zăvorul. Vă afirm fără să roșesc, mult stimate don Parodi, că În noaptea aceea am dormit Îmbrăcat. Am căzut ca nătărăul În pat. Orice efort mintal Își primește cuvenita pedeapsă. În noaptea aceea m-a chinuit un coșmar de toată spaima. În ritornello, vocea batjocoritoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atât de oportune. În ce privește creionul, un adevărat Goldfaber 873, ce să spun? Având darul sintezei, domnia voastră l-ați comprimat În douăzeci și nouă de pagini in octavo, care satisfac Întru totul chiar și cea mai insațiabilă curiozitate. Bonavena nu a roșit. A reluat, fără grabă și fără pauză, conducerea dialogului. Văd că sămânța n-a căzut departe de brazdă. Dospești de opera mea. Drept premiu, Îți voi dărui un apendice oral. Se referă nu la opera Însăși, ci la scrupulele creatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și de a instaura monarhia prin instalarea pe tron a unui descendent inca. Besugo. Pește oceanic (Pagellus acarne) de pradă, comestibil, ce trăiește În apele de coastă la adâncimi de 200-500 m; are până la 50 cm lungime, culoare argintie, Înotătoare roșii și o pată neagră la Începutul liniei laterale; folosit fig. și fam., numele său sugerează prin extensie un „prost, tâmpit; nerod, prostănac; dobitoc“. Brown, Părintele. Iată cum Îl descrie Însuși părintele său literar, G.K. Chesterton: „Preotul reprezenta tipul clasic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
eteric. Era plină de eșarfe care atârnau peste tot, avea o fustă croșetată prin care se vedea foarte bine și niște bijuterii foarte colorate. Era limpede că-l cunoștea pe Adam. A, bună, Adam, a zis ea precipitat, evident încântată, roșind de plăcere. Oare Adam le face să roșească pe toate femeile cu care intră în contact, m-am întrebat eu. Sau chestia asta se întâmpla numai în cazul femeilor din familia noastră? Nu știu de ce, dar bănuiam că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tot, avea o fustă croșetată prin care se vedea foarte bine și niște bijuterii foarte colorate. Era limpede că-l cunoștea pe Adam. A, bună, Adam, a zis ea precipitat, evident încântată, roșind de plăcere. Oare Adam le face să roșească pe toate femeile cu care intră în contact, m-am întrebat eu. Sau chestia asta se întâmpla numai în cazul femeilor din familia noastră? Nu știu de ce, dar bănuiam că nu era așa. Ce șanse putea să aibă un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chiar și pentru binele lui. O desfigurare-două nu i-ar fi prins rău. La cum arată, cocoloșești bărbatul până ajunge o bestie. —Bună, Anna, i-a răspuns Adam zâmbindu-i. Mă bucur să te revăd. —Ăăăă, da, a răspuns Anna roșind și mai tare și dărâmând o cană. În momentul ăla, probabil că interiorul pleoapelor îi era roșu ca racul. Am înțeles-o. Nici eu nu cred că mai aveam pe față vreun vas de sânge intact, după ce, mai devreme, Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cană. În momentul ăla, probabil că interiorul pleoapelor îi era roșu ca racul. Am înțeles-o. Nici eu nu cred că mai aveam pe față vreun vas de sânge intact, după ce, mai devreme, Adam mă făcuse și pe mine să roșesc. Capilarele din obraji îmi explodaseră până la ultima. Ca bulele de șampanie care se ridică spre gura paharului. Conversația din jurul mesei n-a fost tocmai sclipitoare. Helen, care nici în zilele ei bune nu era o gazdă extraordinară (asta dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Așa că de ce-ar fi interesat de mine un adonis ca Adam? În plus, eu încă îmi mai iubesc soțul. Așa infidel cum e el. L-am adus pe Adam la masă și i l-am prezentat Laurei. Care a roșit. Deci chiar are efectul ăsta asupra oricărei femei pe care o întâlnește, am observat eu. Nu numai asupra femeilor din familia mea. Nu știu cum, dar Adam a reușit să găsească un scaun liber. Genul ăsta de bărbat era Adam. Ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doctor surprinsă. Nici măcar nu mă gândisem la soțul meu. Da, soțul tău, a zis el părând la fel de surprins. Ești o femeie măritată, nu, doamnă, ăă, doamnă Webster? a spus el consultându-și notițele. Da, sigur că sunt, am răspuns eu roșind. Dar, ăăăă, știți, întrebam și eu așa, în general. De fapt, nu am de gând să am raporturi sexuale cu nimeni. M-am gândit că dacă foloseam noțiunea de „raport sexual“, în loc să spun „sex“, reușeam să neutralizez atmosfera jenantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gînditoare, e-adevărat că fusesem Împreună la un concert de muzică simfonică În camera mea Încheiat pe noptieră, dar nu ne mai văzusem de douăzeci de ani, s-o fi gîndit poate că-n acest răstimp Îmi schimbasem obiceiurile, am roșit și-am fost salvat de Mașa care aducea hainele de la garderobă, cînd mi-a pus paltonul În brațe am făcut prezentările ea e soția mea, și m-am scuzat din nou, știi, eu scriu foarte mult de la o vreme. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prefaci deloc. Să-ți amintești de asta cînd o să ajung detectiv la Criminalistică. Iar cînd tata o să toasteze pentru Thomas și pentru mama, să nu devii sentimental, că-l scoți din circulație zile Întregi. De Spain se ridică În picioare, roșind. În cameră intră Preston Exley, care adusese niște păhărele și o sticlă. Ed spuse: — Crăciun fericit, tată! Și felicitări! Preston turnă În pahare. — Mulțumesc. Exley Construction pune cireașa pe tortul autostrăzii Arroyo Seco cu un imperiu dedicat unei rozătoare celebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mardeiași. Ești pregătit pentru acea discuție? — Da. — Să știi că vor fi brutali. Știu, tată. — Or să pună accentul pe incapacitatea ta de a menține ordinea și pe faptul că i-ai lăsat pe polițiști să-ți fure cheile. Ed roși. — Situația devenise haotică și dacă mă băteam cu indivizii, haosul s-ar fi amplificat. — Să nu ridici glasul și să nu te justifici. Nici În fața mea, nici În fața tipilor de la Interne. Te face să pari... Un glas sugrumat: — Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Preston rîse. — Domnișoară Soto, rareori a dat Edmund dovadă de atîta bun-gust. Îi Înmînă lui Ed o bucată de hîrtie. — M-a sunat acasă un om de la Biroul Șerifului. Pe tine te căuta. Am preluat mesajul. Ed palmă hîrtia. Inez roși prin văl. Dieterling zîmbi. — Domnișoară Soto, ți-a plăcut Dream-a-Dreamland? —Dumnezeule, da, foarte mult! — Mă bucur și vreau să știi că oricînd vei dori, ai asigurată o slujbă aici. Trebuie doar să ne dai de știre. — Vă mulțumesc, domnule, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tu și cu Exley discutați cu Cohen și cu Whalen. Domnule căpitan, ai avut oameni capabili În ancheta respectivă? Millard zîmbi. — Trei oameni capabili, plus Jack Vincennes Tomberon. Fără supărare, Ellis. Știu că e Încurcat cu sora soției tale. Loew roși. — Exley, ai ceva de adăugat? — Bob și domnul căpitan au acoperit deja tot ce aveam de spus, dar aș dori să menționez două chestiuni suplimentare. Unu: Susan Lefferts era din San Berdoo. Doi: dacă nu sînt negrii din arest sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]