1,653 matches
-
Assur și prin alte țări și orașe, prin mulțimea de localnici și de negustori hananei, de oameni rome sau de ciobani închinători ai zeului Elohim nu se lăsa băgată în seamă. Spre a se pune totuși la adăpost de primejdia robiei, amândoi erau îmbrăcați cu hainele argintii ale străinilor. Pielea lor neagră și mersul pe jos îi arăta oameni; hainele ciudate însă îi arătau străini de vază. Nu s-a scurs decât jumătatea unei luni când cei doi drumeți au ajuns
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vadă. Ducîndu-se spre piață și văzând jilțurile purtate pe umeri de robi care intrau și ieșeau pe porțile bogatelor palate, Mai-Baka zise oftînd: - Aici nu știu cine ar mai îndrăzni să facă răscoală! Auta privi lung mulțimile nenumărate de străji, zidurile groase, robii istoviți, și nu răspunse. Șezură în pulberea pieței, cu picioarele adunate sub ei. Mai-Baka vindea vânat proaspăt și piei frumoase de fiare sălbatice. Nimeni nu se înghesuia la marfa lor, căci piața Sodomei strălucea de blănuri rare, de țesături gingașe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așezară aproape de țărm la umbra puțină a unor tufe. Era cald și li se păru că hainele străine îi strâng prea tare. Și le scoaseră amândoi, lăsîndu-și numai o bucată de pânză în jurul coapselor. Acum păreau niște robi ca toți robii negri, așa cum înșiși au fost cândva. Stătură așa multă vreme, sporovăind liniștiți, când deodată, de după tufe, se aruncară asupra lor patru oameni înarmați. Aveau și lațuri de frânghie. Luat pe neașteptate, Auta fu doborât cu fața la pământ, și doi inși pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îndoiește că am putea omorî foarte mulți soldați, dar se gândește poate că dacă din treizeci și cinci de mii vor pieri treizeci, tot vor rămâne cinci mii să ne sfâșie... Hor se încruntă. - Și nu numai atât, Hor! urmă Auta. Toți robii din aceste ținuturi nu mai sunt lăsați prea mulți laolaltă, ca în Atlantida, pentru a nu fi primejdioși. Și sunt biciuiți zilnic ca să vadă în mâinile cui se află. - Printre robi ce se vorbește? întrebă Hor. - Robii cred eu că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uciși de soldați, Marele Preot din orașul Zidul Alb și toată tagma lor din toate țările vor striga: "Iată, Tot și Osiris și Elohim și toți marii zei ne-au ajutat să răpunem duhurile rele!". Și atunci vai de toți robii și de toată sărăcimea lumii. Până vor ajunge oamenii să priceapă că zeii sunt născociri, vor pieri și se vor chinui foarte mulți dintre ei. Hor părea înfrînt. Totuși mai întrebă: - Și tu, Auta, poți ști care dintre acei oameni
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dat vergi și bice și chiar dacă ne-ar fi dat aur și argint, nu ne-ar fi dat sănătatea și voioșia pe care ne-au dat-o zeii... Sunt mulțumit că măcar acești o mie de oameni au scăpat de robie și sunt veseli. Umblă la vânătoare, cântă, și-au făcut colibe din crengi... Min le-a tăiat copaci... Numai de n-ar veni soldații să-i ia îndărăt după plecarea noastră! - Fii fără grijă, Hor! îi răspunse Auta râzând. Aici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta? Auta zâmbi îndelung. Hor avea dreptate. Între timp, ceilalți pregătiseră totul în luntre pentru plecare. Străinii și pământenii ieșiră pe lespezile turnului făcut pentru ei și se mai uitară o dată la mulțimea de oameni scăpați de moarte și de robie, se uitară la pădurea de cedri, la cer. Pe marginea turnului stăteau Mai-Baka și Ntombi. - Voi de ce nu vreți să veniți? îi mai întrebă o dată Auta. Mai-Baka arătă spre mulțimea foștilor robi care așteptau jos, pe podișul dintre cedri: - Noi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nefericită, a început să-mi citească în palmă ca de pe pagina boțită a une cărți deschise. Fără să înalțe ochii, a rostit încet aceste cuvinte pe care mi le amintesc și acum: „Pentru noi, femeile din Granada, libertatea este o robie vicleană, iar robia, o subtilă libertate. „Apoi, fără să mai adauge nimic, a scos din coșul ei de răchită un minuscul flaconaș verzui. „În seara asta, ai să torni trei picături din acest elixir într-un pahar cu sirop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-mi citească în palmă ca de pe pagina boțită a une cărți deschise. Fără să înalțe ochii, a rostit încet aceste cuvinte pe care mi le amintesc și acum: „Pentru noi, femeile din Granada, libertatea este o robie vicleană, iar robia, o subtilă libertate. „Apoi, fără să mai adauge nimic, a scos din coșul ei de răchită un minuscul flaconaș verzui. „În seara asta, ai să torni trei picături din acest elixir într-un pahar cu sirop de migdale pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Wardei că se cuvenea să-l însoțească spre a se întoarce în satul lor, pe care-l numea Alcantarilla. Ea s-a arătat dintr-odată șovăielnică. Dacă își exprimase spontan bucuria de a-și regăsi fratele după cinci ani de robie, nu era în schimb prea sigură că dorea să părăsească locuința tatălui meu spre a se întoarce la părinți, ducând în brațe o fetiță pe care i-o făcuse un maur. Cu siguranță nu avea să-și mai găsească vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau confecționând sandale, iar noaptea erau ținuți ca animalele, cu lanțuri la picioare sau la gât, în niște pivnițe dezgustătoare. Mii de frați ai noștri au încă soarta asta și nimeni nu-și mai bate capul să-i scoată din robie. Gândește-te la ei, fiule, și ajută-mă să mai răscumpăr vreo câțiva, mai degrabă decât să umbli după o himeră, căci, fii sigur de acest lucru, niciodată pe pământ andaluz un musulman nu va mai putea porunci unui creștin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă lichideze, n-aveau nevoie de pretexte, eram la mâna lor. În orele ce au urmat Întrevederii cu Încruntații din sala Consiliului, am plusat fără jenă, animat de Îndrăzneala nepăsătoare a celui care nu are de pierdut decât lanțurile și robia, vorba tovarășului Marx: m-am trambalat pe coridoarele Centrului, am intrat chiar În câteva camere, simulând neglijent că greșisem destinația, am salutat cu tupeu În stânga și-n dreapta, ca și când aș fi cunoscut pe toată lumea, ba chiar am Încercat să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
le putea desăvârși și promova. Bunăoară, marea importanță pe care Salazar nu obosește s-o dea - înainte chiar de a ajunge profesor de Economie Politică și Finanțe - agriculturii și muncilor agrare. A copilărit la Santa Comba aproape de pământ, cunoscând glorioasa robie a plugarului, atât de bogată în semnificații morale și religioase și pe care anevoie ar putea-o schimba pentru viața pulverizată, artificială și acosmică a lucrătorului de la oraș. De asemenea, însemnătatea pe care Salazar o acordă religiei în viața omului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
gropi săria, Mă luai, cotai napoi. Văzui Frâncii după noi Ochi-mi plângeau amândoi Mă luai, cotai nainte Văd sânge până-n genunte. 200 Codru-i alb și frunza-i neagră, Nu vezi, nană, cum mă leagă Și mă duce la robie Să-mi dea moartea de soție, La pinteni de nouă fonți - Scoate-mă, nană, de poți. 225 {EminescuOpVI 226} 201 Cine-au stârnit cătănia Mînca-i-ar casa pustia, Și nevasta văduvia Și copiii sărăcia. Cine m-au făcut catană Să nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
calea este a lui “Avramie, cu mila lui Dumnezău, patriarhu Sfintei Cetăți Ierusalimului și a toată Palestina” din 30 aprilie 1782. ― Și pe cine mai blestemă “patrierșia” sa? ― Niște bieți țigani au fugit în lume pentru a scăpa de pacostea robiei. De aici și până la blestem nu-i decât un pas. Așa că blestemul este “Pentru câți țigani ar fi a sfintei măn(ă)stiri Bârnova, care iaste închinată la Sfântul Mormânt Ierusalimului. Și împrăștiindu-să o samă... din țiganii aceștii... măn(ă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ei, îi stăpînesc. De fapt în noua societate s-a instalat tiranocrația. Nu încape îndoială că doar la Judecata de Apoi va fi o turmă și-un Păstor. Libertatea e o vorbă cu care ne dezmierdăm: permanentă se dovedește numai robia. Omul a intrat definitiv în năvodul relațiilor sociale cu care puțini sînt chemați să pescuiască. Părînd că a descoperit argumente în cele spuse de Goilav, Aizic se însufleți din nou. - Prin puterea rațiunii, din robie omul se întoarce definitiv la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dezmierdăm: permanentă se dovedește numai robia. Omul a intrat definitiv în năvodul relațiilor sociale cu care puțini sînt chemați să pescuiască. Părînd că a descoperit argumente în cele spuse de Goilav, Aizic se însufleți din nou. - Prin puterea rațiunii, din robie omul se întoarce definitiv la egalitate. Rațiunea nu se mulțumește cu simpla observație, ea trebuie să creeze. Vom construi alt tip de om. Relațiile raționale se vor întemeia pe o morală conștientă care să-i facă pe toți egali. - Mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din panoplie, pentru că nu-i permisese nu știu ce bairam. Frumoasă și cărnoasă, gura ministrului zîmbea plăcut; chenăruiți cu cearcăne, ochii săi clipeau plini de încredere în noi. Cu bilet gratis, ne-au trimis și la circ. Părea ultimul nostru preț înainte de robie. În loc de circ, am preferat să fac o vizită mătușii mele, care ședea pe strada Cuțitul de Argint. Singurică, văduva s-a grăbit să-mi încredințeze basetul ca să i-l duc la plimbare. Cățelul răspundea la numele de Șun și, după ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian, 8. Domnul a trimis copiilor lui Israel un prooroc. El le-a zis: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei, 9. v-am scăpat din mîna Egiptenilor și din mîna tuturor celor ce va apăsau, i-am izgonit dinaintea voastră, și v-am dat vouă țara lor. 10. V-am zis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă temeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
cea a inevitabilei omenești dispariții, ci e, mai degrabă, indusă de conștiința neputinței dialogului cu Transcendentul, cu ecouri, iarăși, argheziene: Elegii de toamnă fără niciun răspuns / Resturi de epistole și epifanii. În acest context, al absenței dialogului, libertatea e o robie, implicând o mai mare responsabilitate de a fi, cu atât mai mult cu cât se apropie ceasul al doisprezecelea, care-l face să se simtă stup prădat nainte să fi fost miere, vegheat de soarele orb în rolul lui Oedip
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
busolă. Românul a pierdut din memorie ceea ce a pătimit și a pierdut în perioada comunistă. Viața de atunci era un chin, o junglă și nici azi nu suntem scutiți de acest babilonism. Iubite cititor, pătimirea e darul, răscumpărarea mântuirii din robia păcatului. Să prețuim acest dar! Multe din osemintele celor căzuți în slujba neamului și a lui Hristos sunt flori sfinte ce emană mireasmă divină... Pământul românesc, cântecul românesc au altă tonalitate și ne predispune la alt lăuntric sufletesc, alte simțiri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
căutăm și să începem cu cazul cel mai îndurerat. Cine l-a țintuit pe Cruce pe Hristos Dumnezeu? Cine stăpânește lumea finanțelor și sunt sprijiniți de marii oameni și forțe oculte, politici sau nepolitici, creștini sau necreștini, sub puterea și robia banului? Legionarul a mers până la sacrificiu pentru credința sa, pentru o bucată de pâine mai bună pentru neamul său și pentru un loc demn în societate. Pentru aceasta a îndurat chinuri inumane până la moarte. Legionarul a dat dovadă de loialitate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Poate că obișnuința de a trăi în imaginar îl face să proiecteze o altă Teodoră, pe un fundal populat de umbre „artistice”, din pictură sau literatură, înnobilând-o, înălțând-o, pentru a-și intensifica voluptatea căderii, în acest fel, „în robia farmecului ei”. De astădată a mers prea departe! A „fantazat” prea mult! Dacă i-ar povesti și ei acest „scenariu” din mintea sa, sigur l-ar acuza de „perversiuni livrești”. Și pe bună dreptate! S-ar putea spune că P.H.L.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
te răsplătește pentru toată ingratitudinea celorlalți". Cum s-a putut vedea pînă aici, mefiența față de oameni nu e totală, cîtă vreme autorul Principelui distinge categoria "omului de bine", "pildă de imitat". I se pare nedemn ca oamenilor să le placă robia și supunerea oarbă, în cazul acesta absolutismul principelui e meritat. De preferat să fie mai mult temut decît iubit și nu invers, principele trebuie să-și regleze comportamentul știind că, de la natură, oamenii "sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
s-ar fi ivit zadarnic dacă ei n-ar fi avut însușirile pe care le-au avut. Trebuia ca Moise să găsească poporul lui Israel în Egipt, redus la sclavie și asuprit de egipteni, pentru ca, dornic de a ieși din robie, acesta să fie gata să-l urmeze. Trebuia ca pentru Romulus să nu fie loc în Alba și ca, la naștere, el să fi fost părăsit la voia întîmplării, pentru ca pe urmă soarta să vrea ca el să ajungă rege
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]