12,281 matches
-
tovarăș alături de un văr într-o ultimă aventură. Pentru cei care așteaptă un film cu împușcături filmul este dezamăgitor, povestea nu se oprește asupra faptelor de arme ale pistolarului renumit, legendă vie, subiect al ziarelor care-i fac un portret romantic al unui impenitent om al frontierei căutînd ceva din fiorul de libertate de dinaintea războiului civil. Filmul urmărește declinul lui, căderile psihice, tristețea unui om care nu-și mai află locul și liniștea, ucigîndu-și o parte din foștii tovarăși de teama
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
Barbu Cioculescu De la Don Quijote în-coace - de la, adică, nașterea romanului modern, personajul central nu stă locului, chiar dacă, ase-menea erou-lui lui Xavier de Maistre voiajază în jurul odăii sale. Eroii romantici că-lătoresc ca năieri, pre-cum Robin-son Crusoe sau fac, în zilele noastre, ocolul orașului, precum Leopold Bloom, refăcând într-o singură zi epopeea lui Ulisse. Swan, al lui Marcel Proust, lunecă între saloane aristocratice și mai pidosnice locuri, eroul noului roman
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
de o parte, inventatorul pointilism-ului, spiritul cartezian, artistul preocupat de "stricta aplicare a teoriilor științifice" în descompunerea luminii în elementele ei constitutive, pictorul ce scaldă suprafețe de mari dimensiuni într-o lumină de soare artificial... Pe de alta, desenatorul romantic, moștenitor al tradiției lui Rembrandt și Goya, creatorul unui univers dominat de incertitudinea unor infinite nuanțe de gri, mânuind creionul cu o spontaneitate de care nu aveam cum să bănuim capabil autorul unor picturi în care fiecare mică pată de
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
folosește geometria doar ca pe o plasă cu ajutorul căreia captează muzici imateriale, și nu spre a crea realități definitive și structuri de nezdruncinat. În ciuda aparențelor apodictice ale propozițiilor sale și a discursului în epură, poetul Barbu Brezianu are un suflet romantic și sentimental pe care, din delicatețe și din pudoare, îl ascunde, cu mult rafinament, sub falsa glacialitate a rigorilor matematice. Asemănător poetului, și nici nu ar avea cum să fie altfel, este și combatantul și omul de atitudine Barbu Brezianu
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
rezultat, notează Thomas Mann. E o ipoteză. Ca și acel gând că n-ar fi fost nevoie de "protecția" filozofiei lui Schopenhauer pentru ca semnificația filozofică a dramei să fie aceeași. În fapt, Tristan și Isolda este opera cunună a "nocturnei romantice". Nimeni nu știe dacă Wagner ar fi citit Imnurile nopții de Novalis, cele mai grăitoare poeme despre fuziunea mistică dintre noapte, iubire și moarte. O astfel de contopire, fizică și metafizică, este în muzica actului al doilea. Cred că speculațiile
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
și plătit de Rebreanu, la Maria Filotti i se cedează un spectacol: "Mi-e rușine de lumina artiștilor risipită pentru fărîma de om cu numele meu." Pînă la sfîrșit, un marginal, un intrus, tîrîind în altă lume un rău destin romantic. Oameni și șoareci se ridică/ Dar vin nenorociri și strică/ Tot ce clădesc. Concluzia lui, ultimul rînd al unei cărți fărîmate între ambiții, servituți și fericiri cu miros de verde (nu de Paris, de izmă)? "Trăisem și eu." Cum trăiesc
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
Liana Tugearu Nu cred că m-aș fi dus să revăd Baiadera, un spectacol neinspirat, lipsit de poezia romantică proprie altor balete de secol XIX, precum Giselle sau Lacul lebedelor, plin de fapt doar de clișee romantice, dar nu mă puteam lipsi de bucuria de a o revedea dansând pe delicata și încântătoarea balerină Alina Cojocaru. Și răbdarea mea
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
Liana Tugearu Nu cred că m-aș fi dus să revăd Baiadera, un spectacol neinspirat, lipsit de poezia romantică proprie altor balete de secol XIX, precum Giselle sau Lacul lebedelor, plin de fapt doar de clișee romantice, dar nu mă puteam lipsi de bucuria de a o revedea dansând pe delicata și încântătoarea balerină Alina Cojocaru. Și răbdarea mea a fost deplin răsplătită. Și nu numai de Alina Cojocaru, chiar dacă în primul rând de ea, ci și
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
nu doar Europa, ci și America, anume violența? Din nou, frații Coen lasă spațiu interpretărilor, fără să vîneze pe cea mai grasă, mai alegorică și mai facilă. Anton este rău, dar demonia lui are ceva poetic, departe însă de sensul romantic, mai aproape de sensul japonez al unui poem compus înaintea morții sau un Texas Monogatari. Uneori, Anton oferă viața sau moartea printr-o alegere destinală echivalentă lui a da cu banul, la propriu și nu la figurat. Se consideră pe sine
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
a avut o viață scurtă și agitată, că ftizia i-a întunecat ultimii ani, dar acestea nu constituie explicații suficiente; înclin să atribui totul unei timidități maladive, caracterului introspectiv împins la extrem, ce i-a paralizat voința. Atunci cînd tinerii romantici debutau adolescenți și încercau să impună cît mai repede publicului produsele unui ego hipertrofiat, Russo a ales calea opusă; puținele pagini pe care le-a publicat au apărut doar la insistențele prietenilor (mai ales ale lui Alecsandri, care i-a
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
să întrevadă, dincolo de preferințele personale, valoarea emblematică a trecutului și să coboare astfel la originile romantismului european. E cel dintîi scriitor român care privește trecutul nu ca un moldovean ori un muntean aflat în prea rapidă tranziție, ci ca un romantic incurabil, care descoperă valoarea ontologică a timpului trecut. "De ce oare cu cît ceasurile, zilele și anii se înmulțesc asupra lui, cu atîta mai mult omul se uită în urma sa, și din căutătură se oprește cu plăcere la cele mai depărtate
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
de ultimă oră, atașîndu-se nu doar de Lamartine și de Hugo, ci și de Théophile Gautier, Xavier de Maîstre, Alexandre Dumas pere ori Balzac, totul fără ostentație, cu naturalețea rezultată dintr-o lectură atentă. Neobișnuită a fost însă reacția acestui romantic profund față de limba română și de problemele ei. în loc să devină partizan al neologismului, zonă spre care l-ar fi îndrumat propria sa cultură, Russo s-a aflat mereu în căutarea fondului nostru ancestral, pe care era convins că nu-l
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
vârful disperării ce poate lovi un pumn de oameni cărora cerul le hărăzește cel mai crud destin: moartea de sete, în mijlocul apelor. Mărturisesc a nu fi fost atât de impresionat de această pânză pe cât fuseseră contemporanii ei, în plină tempestă romantică, dar nici dezamăgit, precum Eugen Barbu, contemplând ceea ce numea pogoanele de pânză colorată ale lui Delacroix. Drept este, însă, că și eu îi prețuiesc mai mult scenele de interior algerian - Iser al nostru a tras, poate, un folos din lecția
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
în doi, în trei, în cîte-cîți vrei". Ce e ispita lui, altceva decît o glumă? Noi vrem să glumim/ Și să te zidim". Leacul glumei, tragicei glume, este comuniunea. Rezolvarea, vorba vine, folclorică a unei situații fără întoarcere, antidotul blestemului romantic "un chin s-aveți, de-a nu muri deodată". Melcul e luat acasă și devine obiectul unui ritual în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat coincidența biografică. Retrasarea cruciadei umanității medievale pornite în căutarea paradisului hic et nunc revelează, încă o dată, opțiunile lui fundamental și temperamental romantice, de astă dată într-o tratare savantă și erudită de reală complexitate și performanță. Deși în volumele menționate scrie direct în franceză, Corin Braga parcurge, totuși, o bibliografie masiv alimentată de surse edite și inedite de factură anglo-saxonă și spaniolă
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
poezie greu încadrabilă într-un curent, pentru că poetul reprezintă tipul creatorului cultivat, al artistului la curent cu lirica modernă de la noi și din Europa, cunoscând în original inovațiile secolului trecut, ca și contribuțiile fundamentale ale clasicilor din antichitatea greco-latină, până la romanticii și parnasienii din veacul al XIX-lea." Dar, cum subliniază cu justețe autorul monografiei, "punctul central, obsesia poeziei lui Emil Giurgiuca se numește Transilvania, subiect disecat în totalitatea complexității sale." încă din primul volum, în poezia inițială îndemn năzuia "să
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
prea bine se știe, animată de mari idealuri spirituale, febricitantă, e adevărat fără un program explicit, însă chiar în chipul acesta deschisă unui spirit înnoitor, bizuit pe trăire, experiență, autenticitate, ultimul concept înlocuindu-l pe cel de originalitate utilizat de romantici. Astfel se explică interesul său pentru jurnal, înțeles ca o captare imediată a pulsului existenței. Autor al unor copioase scrieri memorialistice, scriitorul se întreabă nostalgic: " Unde este Ťpleiada de tineri scriitoriť, să mă gîndesc la aceia care aduceau în cultura
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
primordial", dar asta nu justifică însoțirea principalelor momente de conflict violent cu dansul zglobiu al unor blondine drăgălașe în fustițe aurii sau pisicile și lesbienele din grădina Leonorei, în timp ce ea își cântă iubirea pentru trubadur. Fără îndoială, libretul acestei melodrame romantice întunecate este destul de încâlcit și intenția de a-l explicita pentru un public mai puțin cunoscător este binevenită, dar oare calea aleasă prin traducerea vizuală pleonastică este cu adevărat eficientă? în acest scop au fost adăugate o seamă de personaje
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
pe măsură ce te afirmi, care te lasă cînd treci de la scoică, cum erai, la fregată, cum ești, "ruda morții". "Autobiografia mucegăită a trupului" e tot ce te ține departe de spălarea necontenită, și tot ce atîrnă, material, de numele scris, de la romantici încolo, pe apă. Într-o lume în care "toate sînt ale noastre: oglinzile,/ gloata cu papucii de vuiete,/ aroma și minciuna - / nu e nimic sub noi ne al nostru". O lume unde ne asumăm orice și nu (ne) recunoaștem nimic
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
romantismului cu realismul, ceea ce dă un farmec aparte scriiturii multor prozatori din creația românească, ferită de convulsiile mutațiilor uneori prea bruște din sfera occidentală, mai ales cea franceză. în repetate rînduri cercetătoarea se referă la proza lui Eminescu, care, deși romantică, ocupă un loc unic, fiind o adevărată apoteoză a descrierii, dusă în pragul modernității. A se vedea în această privință textul reprodus la pagina 142, în care figura lui Ieronim este înfățișată "en train de se faire", procesual, într-un
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
Simona Vasilache Pînă să fie un curent, romantismul e o mentalitate. Sigur că puțina literatură cumsecade, și ea amestecată cu diverse alte influențe, care ne-a rămas de la romanticii români, n-ar îndreptăți prea din cale-afară un studiu de felul Omului romantic al lui François Furet. Însă, pe fragmente, un profil se poate face. Un volum de proză de Negruzzi, pe care-l scoate, în '92, Editura de Vest
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
Vasilache Pînă să fie un curent, romantismul e o mentalitate. Sigur că puțina literatură cumsecade, și ea amestecată cu diverse alte influențe, care ne-a rămas de la romanticii români, n-ar îndreptăți prea din cale-afară un studiu de felul Omului romantic al lui François Furet. Însă, pe fragmente, un profil se poate face. Un volum de proză de Negruzzi, pe care-l scoate, în '92, Editura de Vest din Timișoara, m-a îmbiat la așa întreprindere. Pe copertă, un P mare
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
pentru un elev de azbuche. Pe urmă Zoe, un amor antiromantic, în care lui Negruzzi îi izbutește un personaj care, chit că "părintele" lui nu se abține să-l critice și să-l categorisească - "nesimțitul amorez", scoate o dramă perfect romantică - nepotrivirea de clasă și de zestre, pe tejghea, trecînd peste onoarea înstăpînită în familia soților lui literari: "Deșănțată pretenție! zicea conașul răsucindu-și mustățile. Zice că i-am jurat s-o iau, ca și cînd astfel de jurăminte să mai
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
mustățile. Zice că i-am jurat s-o iau, ca și cînd astfel de jurăminte să mai țin vreodată!". Iubirile Zoei, care țin, în tempo-ul pe care îl imprimă Negruzzi, mai mult de lumea lui Caragiale decît de cutumele romantice, sînt farse, vodeviluri. Negruzzi se înscrie, aici, într-un romantism de foileton, dens în întîmplări și sărac în principii, cum nu e romantismul "mare", cu morala lui alternativă, invalidată social. O comedie cu răvașe încurcate, anticipînd, din nou, vîrsta de
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
și patul meu pline de sînge, și pe dînsa moartă! oh! nu-ți poți face o idee cum m-am spăriat! o lună de zile de acum nu mai dorm acasă." O alergare de cai păstrează, din tot ce meditația romantică ține mai sfînt, invocarea, și punerea la zid, a timpului care trece nemilostiv, o suculentă tachinare, în genul Colocviului sentimental, deci, depășindu-și curentul și epoca, între un el și o ea care-și descoperă, cu plăcerile ironiei, ravagiile vîrstei
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]