3,443 matches
-
mamei mele. Astăzi, din păcate, bucuria acelor vremuri a dispărut. E ca un fum, cu care ne mai tămâiem, din când în când, amintirea. Copiii de astăzi nu mai știu să se joace cu zăpada, nu mai știu să se rostogolească prin neaua proaspăt căzută, ei nu mai recunosc frumusețea iernii, ca pe ”ceva” de sus, ca pe un dar divin. Era minunat atunci! Mai exista - din fericire, pentru atunci - spirit civic. Fiecare gospodar făcea pârtie în curte și trebuia să
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PĂTIMESC AMINTIRILE ȘI ARD Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului iubite, te caut atât în necuprinsul meu încât lăcrimează așteptarea rostogolită prin corbi și castani; sunt tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas, am să le strâng să-mi fie pernă când noaptea greu se reazămă de pleoape și neagră-mi crește ziua. pătimesc amintirile și ard și tot mai
PĂTIMESC AMINTIRILE ŞI ARD de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380530_a_381859]
-
anotimpuri”, autor Titi Nechita. Titlul volumului, sugestiv, de altfel, ne induce ideea că poetul a ajuns într-un punct al existenței când întrebările devin tot mai insistente și pline de neliniști, când simte mult mai acut povara timpului ce se rostogolește spre asfințit. Într-un târziu , ”lumina plânge” în zbaterea atâtor clipe: ” Sus, pe deal, lumina plânge,/Curcubeiele s-au frânt,/ Codrul ramurile-și frânge / Plecându-se la pământ.” (Plouă peste mine). Anotimpurile par a fi ”pretextul” validării acestor trăiri.Sigur
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
anotimpuri”, autor Titi Nechita. Titlul volumului, sugestiv, de altfel, ne induce ideea că poetul a ajuns într-un punct al existenței când întrebările devin tot mai insistente și pline de neliniști, când simte mult mai acut povara timpului ce se rostogolește spre asfințit. Într-un târziu , ”lumina plânge” în zbaterea atâtor clipe: ” Sus, pe deal, lumina plânge,/Curcubeiele s-au frânt,/ Codrul ramurile-și frânge / Plecându-se la pământ.” (Plouă peste mine). Anotimpurile par a fi ”pretextul” validării acestor trăiri.Sigur
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
doamna aici de față fiind un profesor și un artist de calitate înaltă al Iașiului".... XXVIII. RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ȘI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAȘCA, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015. TIMPUL SE ROSTOGOLEȘTE ÎN ALBII - CĂUTÂND DRUMUL SPRE NOI IZVOARE... *Tănase CARAȘCA s-a născut la 09.02.1950 în satul Telița din jud. Tulcea. Profesor colaborator la Colegiul Tehnic „Henri Coandă” la catedra de științe economice în perioada 1980-1986. Este membru al
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Boema-Galați, Ex Poto-Constanța, Cronos-Constanța, Moldova literară-Iași, Amprentele sufletului-București, Popasuri culturale românești-Baia Mare, Noviodunum-Isaccea, Steaua Dobrogei-Tulcea, etc. Este redactor șef al revistei „Seniorii tulceni”. Este redactor al revistei „Steaua Dobrogei”, în colectivul redacțional al revistei „Amprentele ... Citește mai mult TIMPUL SE ROSTOGOLEȘTE ÎN ALBII - CĂUTÂND DRUMUL SPRE NOI IZVOARE...*Tănase CARAȘCA s-a născut la 09.02.1950 în satul Telița din jud. Tulcea.Profesor colaborator la Colegiul Tehnic „Henri Coandă” la catedra de științe economice în perioada 1980-1986.Este membru al
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
la un pas de speranță, mereu la un pas de îndoială. Dar alte bătăi în ușă, măi insistențe, măi dominatoare, parcă, mă trezesc din această tranșă, în care viața mea, întreaga mea viață, devenise un bulgăre de foc, ce se rostogolea, se rostogolea... - Deschide! Nu-ți fie teamă, visătoareo! N-ai unde să fugi! Și fugă ți-ar fi în zadar, și amânarea n-ar avea niciun sens.Eu știu că m-ai admirat. Da! Da! Ai uitat inserările când mă
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
pas de speranță, mereu la un pas de îndoială. Dar alte bătăi în ușă, măi insistențe, măi dominatoare, parcă, mă trezesc din această tranșă, în care viața mea, întreaga mea viață, devenise un bulgăre de foc, ce se rostogolea, se rostogolea... - Deschide! Nu-ți fie teamă, visătoareo! N-ai unde să fugi! Și fugă ți-ar fi în zadar, și amânarea n-ar avea niciun sens.Eu știu că m-ai admirat. Da! Da! Ai uitat inserările când mă căutai cu
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
astea și încă multe altele dar pereții din camera lui vor îmbătrâni de atâta alb Să ne învățăm rănile că pe un poem crescut din piepturile noastre să căutăm până în adâncuri prin sângele închegat și toate cuvintele ce s-au rostogolit pe podea să învețe drumul înapoi în poemul crescut dintr-o rană a timpului iar fiecare pas făcut între podea și piepturile noastre să capete culoarea tăcerii să ne ascultăm sângele cum se adună la marginea zilei cum vrea să
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379412_a_380741]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ULTIMUL VÂSLAȘ Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului Din ochi rostogolesc amare lacrimi Pe-ntinsul frământat al mării de pelin, Ce prăvălește peste mine valuri, Fără să-mi lase o clipă de alin. Prind coama alb-a munților de ape Și-ncerc tăria lor s-o domolesc, Cu mângâierea viselor din
ULTIMUL VÂSLAȘ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379483_a_380812]
-
03.2017 Eram un zbor ce atrăgea lumina Doi fluturi albi îndrăgostiți de viață Doar pentru noi se-nmiresma verbina Și cerul deștepta o dimineață. Eram un dans al notelor pe strune Desfășurări nostalgice de gânduri Răstălmăcirea șoaptele din rune Rostogolite-n pietrele din prunduri Înlănțuirea brațelor pădurii În sacrificiul colii de hârtie Și dezlegarea tainelor făpturii În mâinile ce piatra o învie Eram un porumbel cu aripi două Ce cauta lumina-n zori de zi Sculptând în carnea cerului sub
NOSTALGIA IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379594_a_380923]
-
toamnă rău! Se toarnă argint peste obrazul otavei, iar râurile cu ochi verzi nu ies din adolescență. Fiarele toamnei cu brumă pe călcâie și blană au început să dea târcoale prin coama verii. Deja urlă. Urlă a brumă care se rostogolește-n lanuri de otavă unde noaptea paște-n liniște luna. Mi-e toamnă, Doamne, mi-e toamnă! Urletul lupilor tomnatici a speriat până și soarele. Timid, acesta se retrage-n hăul lui și greoi se cațără-n dimineți cristaline pe
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
țină-n viață și să pot, ca să te am doar pentru mine, să știu de ce, te mai iubesc... A mai trecut o zi, fără să-ți fi spus fiind, atât de-aproape, de mintea mea, ce era parcă, un carusel, rostogolind amintirile, căzând pe rând, peste mine, neștiind, pe care, să le îmbrățișez, pregătindu-mi buzele pentru săruturi, ce le-aștept și nu mai vin și știu de ce, întrebându-mă doar, unde ești ? Suedia, iunie 2016 Referință Bibliografica: Cerșind iubire / Coști
CERȘIND IUBIRE de COSTI POP în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381424_a_382753]
-
bună prietenă dispusă să mă acopere, să îmi ascundă pașii, învăluindu-mă-n ea ... cu misterul gândului care-l luam cu mine. Am furat o bătaie de cord, prinsă-ntr-un gând luuung ... cât anotimpul din Valea uitării. Și-a rostogolit timpul basmul peste mine ... eu, prinsă-n farmecul lui ... unde ... el ... era timpul ... era suspansul ce mă ținea cu sufletul la gură, în vremea actului meu nelegiuit de a fura. Am furat basmul ... timpul lui ... mirarea ... pierzându-se pe zâmbetul
ACT NELEGIUT de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381439_a_382768]
-
sfinte, dar cine spune că le respectă, minte! Vrem să bem paharul fericirii până dincolo de fund. • Generația de azi ține să retrăiască clipele de mulțumire sufletească pe care strămoșii le-au puerdut. Lumea e o minge de foc care se rostogolește nu pentru a incendia ci pentru a ne trezi la viața trepidantă la care avem dreptul legitim. Resemnarea nu mai are nici un rost, destinul ești tu, nu fii prost! Azi totul e permis, chiar și ceea ce este interzis. Goana după
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
sfinte, dar cine spune că le respectă, minte!• Vrem să bem paharul fericirii până dincolo de fund.• Generația de azi ține să retrăiască clipele de mulțumire sufletească pe care strămoșii le-au puerdut.• Lumea e o minge de foc care se rostogolește nu pentru a incendia ci pentru a ne trezi la viața trepidantă la care avem dreptul legitim.• Resemnarea nu mai are nici un rost, destinul ești tu, nu fii prost!• Azi totul e permis, chiar și ceea ce este interzis.• Goana după
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
-le pe foci. Hotărăște să plece, urmată de mogâldețele albe ceva mai cumințite... Merg îndemnat. Din când în când fac un scurt popas, cei mici să se mai hârjonească-ntre ei ori să se alinte, ea să se mai răcorească rostogolindu-se prin zăpada subțire. Mânată de foame și grijă, apucă iar calea, cătând mirosuri prielnice... Ajunși spre capătul banchizei, cei trei se opresc. Din loc în loc, petece de gheață desenează pe liniștitul albastru al apei broderii albe, devenite surii cu
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
așa? ... XXV. PRIMĂVARĂ ÎN ATLANTA, de Mara Circiu, publicat în Ediția nr. 1595 din 14 mai 2015. “Chiar dacă noi ne depărtam de Dumnezeu, Dumnezeu rămâne aproape de noi”~Sfanțul Ioan Gură de Aur În năvalnica curgere a timpului, viața noastră se rostogolește, purtată de evenimente diferite, către un „mâine” niciodată știut. Nu omul este peste vremi, ci vremurile sunt peste om”, spune cronicarul vremurilor de mult apuse. În vâltoarea vieții, nu de puține ori căutăm un sprijin, o alinare și un răspuns
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
a avut parte de un frumos eveniment devenit odată cu trecerea anilor tradiție, Festivalul de Primăvară! Citește mai mult “Chiar dacă noi ne depărtam de Dumnezeu, Dumnezeu rămâne aproape de noi”~Sfanțul Ioan Gură de Aurîn năvalnica curgere a timpului, viața noastră se rostogolește, purtată de evenimente diferite, către un „mâine” niciodată știut. Nu omul este peste vremi, ci vremurile sunt peste om”, spune cronicarul vremurilor de mult apuse. În vâltoarea vieții, nu de puține ori căutăm un sprijin, o alinare și un răspuns
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
apuce pentru a reuși să găsească sălașul vrăjitorului. Tocmai când era pe cale să își piardă nădejdea de a afla drumul pe care trebuie să o apuce, de piciorul său se agăță un scai vinețiu. - Eu cunosc Pădurea Întunecată! M-am rostogolit de câteva ori pe acolo și te pot conduce, dar nu te pot ajuta să găsești locul în care e ascusns Castelul de Fier. Florea se bucură și cu atâta lucru. Porni deci la drum, fără alte arme decât uneltele
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
să fim, rănește-mi neputința !Sonnet 40William ShakespeareTake all my loves, my love; yea, take them all.... XXIV. MAI ȚII MINTE, IUBITE?, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Mai ții minte, iubite, când ne rostogoleam unul peste altul unul în altul unul în același unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
abisul oropsit la infinit. Nu, nu, și doar... sufletul ce plânge iarba, unde soarele deasupra este roșu ca și umbra sau un rege în regat, regal bocet, suflet spart. Și am rămas în dezlegare departe de carul mare, eu cal rostogolit pe clipă tu ispită și iubită, eu încovoiat fără potcoave tu cu gândul tău departe. Referință Bibliografică: Un gând / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2159, Anul VI, 28 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa
UN GÂND de PETRU JIPA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381572_a_382901]
-
analitică și obiectivă conferă textului credibilitate, dar și emoție. Cartea începe cu relatările din toamna anului 1940 cănd au început schimbări in viața evreilor. S-a instalat rapid o gamă largă de sentimnte dureroase, precum indiferența, ura, ostilitstesa, care se rostogoleau nemilos peste viață lor tihnită. Aceste sentimente reprobabile alternau uneori cu cele ale bunei înțelegeri și al spiitului de solidaritate cu localnicii. Compasiunea venea ca un balsam pe rana sângerândă a sufletului, căci și în Târgu Ocna, o parte a
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
reflectă scântei deformate de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina si zâmbetul, spre a uitării lui Lethe... Suntem călatori pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. Citește mai
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei...nisipul din clepsidra noastrăse scurge impasibil.Cercuri noi se deschid.Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgărece zace în stare latentă.La o ușoară adiere,privire sau șoaptă a minții,se va rostogoli în abisul mlaștinilordin meadrele Styxului,un tăvălug ce va târîprin focul patimii,în ceață și umbre,amintiri calde,lumina si zâmbetul,spre a uitării lui Lethe...Suntem călatori pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo.... XIX. ALITERATIA TIMPULUI..., de
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]