1,869 matches
-
clipa aceea se deschise poarta laterală a colegiului și apăru o femeie Îmbrăcată ca o călugăriță, dar purtînd coc; Împreună cu ea Își făcu apariția și un bărbat care striga: ciorba, ciorba și aducea o oală uriașă pe o masă cu rotile. În spatele lor, o măicuță, fără Îndoială foarte bună la suflet, zîmbea cu brațele desfăcute larg și binecuvînta bucatele. În zilele acelea au Început să sosească primele scrisori din Europa. Cea dintîi venea de la Madrid și era adresată Vilmei, cu instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe acolo, desigur că acum Îl căutau, era vina lor. Așa că pînă la urmă se Îndreptă spre Colegiul Belén. Ajunse tocmai cînd se ivea femeia Îmbrăcată ca o călugăriță, dar cu coc. Apăru Îndată și bărbatul care aducea masa pe rotile cu oala uriașă și călugărița cea bună care binecuvînta bucatele cu zîmbetul pe buze. Bietul Julius fu cam dezamăgit: cerșetorii nici nu-l băgau În seamă, Îl lăsară În părăsire repezindu-se spre oală și el care venise cu gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Palatului Dogilor a fost penibilă și Înduioșătoare. Îi puteai vedea la masă pe Gina Lollobrigida și pe Vittorio de Sica și nici unul nu mai avea vîrsta din PÎine, dragoste și fantezie. Mai era și John Ford Într-un scaun cu rotile, afon și aproape orb, venit să primească o «diplomă». CÎnd clopotele de la San Marco au Început să bată peste cortile plină de lumini, mă așteptam parcă să-l văd cum urcă spre cer. Am un nou proiect de carte, O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a fost coleg de liceu, Dl. Economide. Iau contact și cu un birou american. Mă așez pe un scaun cu spătar rabatabil, care mă dă total oblic, încât am impresia că mă voi opri pe parchet. Mai e și cu rotile, încât te poți deplasa comod de la un cap la altul al biroului. Stacy May râde cu poftă, iar eu îmi revin din scurta emoție pe care am avut-o La frizerie am pățit la fel, dar acolo am fost așejat
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
blondă și cu sîni mari, și aripile bonetei erau răsucite În două locuri: Întotdeauna o frapaseră pe Kay, care se gîndea că seamănă cu coarnele vikinge purtate de anumiți cîntăreți de operă. Trimise după un cărucior și o targă cu rotile, mînÎndu-i pe paznici de parcă erau gîște. Și cînd bărbatul cu fața tăiată ieși năucit din dubiță, Îl mînă și pe el: „Hai, repede, vă rog!“ Kay și Mickey o ridicară pe bătrînă și o puseră atent pe targa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mînÎndu-i pe paznici de parcă erau gîște. Și cînd bărbatul cu fața tăiată ieși năucit din dubiță, Îl mînă și pe el: „Hai, repede, vă rog!“ Kay și Mickey o ridicară pe bătrînă și o puseră atent pe targa cu rotile, spunîndu-i unde era rănită. Aceasta Își scosese mîna, de parcă ar fi fost Înspăimîntată, iar Kay o ținu de degete. — Să nu vă fie teamă. O să fie bine. Apoi Îl ajutară pe bărbat să se instaleze În cărucior. El Întinse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai grosolan și sfidător mod pentru un iubitor de artă. Sute, poate mii de cabluri, în ciuda faptului că Lincoln Rhyme se familiarizase cu tehnologia wireless încă de când apăruse ea; prin mijlocirea acesteia, utiliza un microfon montat pe scaunul său cu rotile pentru comenzi verbale către toate dispozitivele și computerele din casă. Singurul lucru pe care îl făcea încă manual era să direcționeze și să manevreze scaunul cu rotile (prin intermediul unui mic panou de comandă bineînțelesă, însă în rest, totul, de la apeluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apăruse ea; prin mijlocirea acesteia, utiliza un microfon montat pe scaunul său cu rotile pentru comenzi verbale către toate dispozitivele și computerele din casă. Singurul lucru pe care îl făcea încă manual era să direcționeze și să manevreze scaunul cu rotile (prin intermediul unui mic panou de comandă bineînțelesă, însă în rest, totul, de la apeluri telefonice și emailuri până la trecerea unei imagini din microscop pe ecranul computerului, se făcea prin comandă vocală. Tot prin comandă vocală putea controla și noua sa combină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unei crime. E acolo, ar putea fi cheia întregului caz. Dar trebuie să gândești puțin altfel pentru a o găsi, spuse ea și se apropie mai mult de Rhyme. Să spunem că acesta este dormitorul tău. Ești în scaunul cu rotile. Unde stă el? Criminalistul făcu un semn din cap. - Acolo. Lângă piciorul patului, cu fața la mine. E în stânga mea, aproape de ușă. - Ce postură adoptase? - Postura? Nu știu. - Încearcă. - În fața mea. Își tot agita mâinile. Ca și cum ar vorbi în public. Sachs se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
timp în care ultimul spectator pătrundea în sală - cineva la care nu s-ar fi așteptat într-un milion de ani să vină pentru a-i vedea spectacolul. - Bine că e accesibil, comentă Lincoln Rhyme sec, conducându-și scaunul cu rotile Storm Arrow în Smoke&Mirrors și parcându-l într-un loc incomod, pe jumătate în sală și pe jumătate pe hol. Nu avem parte de tratament ADA pe aici. Cu doar o oră în urmă, reușise să îi surprindă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
coridorul spre celule. - L-ați sigilat? - Da. - A cui a fost arma crimei? - A Lindei Welles de la Departamentul de Corecție. E foarte tulburată. Nemernicul i-a rupt nasul. Sachs apucă una din serviete și o puse pe un cărucior cu rotile. Porni apoi spre ușa clădirii, urmată de tehnicieni. Investigația va fi floare la ureche, desigur. Un agent care a împușcat accidental un suspect care încerca să evadeze? O formalitate. Totuși, era vorba despre o crimă și necesita un raport complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
polițista cea roșcată pe care și-o amintea din apartamentul lui Lincoln Rhyme, îi puse un pistol în ceafă și îi recită ferm drepturile. Capitolul XLVII Cu brațele tremurând sub povara corpului lui Lincoln Rhyme și a scaunului său cu rotile Storm Arrow, doi agenți asudați ai serviciului de intervenție rapidă căraseră pe scările clădirii toată greutatea și îl depuseseră pe criminalist în hol. Acesta preluase apoi comanda și își manevrase scaunul în apartamentul Magicianului, unde se oprise lângă Amelia Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Roșu aprins fu prima alegere. Nuanța avea o semnificație dublă pentru ea. Nu numai că tatăl ei spunea că aceasta e nuanța care dă forță mașinii, dar se potrivea și cu vehiculul sport al lui Rhyme, un Storm Arrow cu rotile. Era exact genul de sentiment la care criminalistul ar părea absolut impasibil, dar care, în sinea lui, i-ar produce o plăcere nebănuită. Da, medită ea, va alege roșu. Se gândi să lase chiar atunci Chevy-ul, dar, după ce reflectă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cabana lui Dorel din Munții Rodnei, unde mi-am petrecut sfârșitul, dar și începutul anului. „Bolovanul“ răsturnat pe la jumătatea muntelui era construit dintr-o tonă de mâncare și băutură, împărțite în rucsaci, nenumărate pungi și pungulițe de plastic, genți pe rotile, genți banale, plus haine, schiuri și alte chestii. Noroc că eram vreo douăzeci de sisifi care au tras de el precum furnicile, pentru că altfel, de unul singur, n-ai fi terminat tot ce era de dus la cabană nici măcar acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Fata plânse și groparul se înduioșă. ― Acuma însă poftiți și luați loc, să cinstim cu un pahar de vin ceasul acesta de fericire, cum e datina strămoșească! zise Boteanu, scoțând și împăturind patrafirul. Ca și cum ar fi fost aranjate toate pe rotile, pe dată sosi servitoarea cu sticla plină și cu paharele și, peste câteva clipe, însăși preoteasa, strălucitoare de nerăbdare. ― Uite, căprioară, prietenul nostru și-a ales mireasă pe Ilona! strigă preotul, cu totul vesel, umplând paharele. Preoteasa felicită pe Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se întâmpla adesea să lâncezesc pe colină cu o carabină ușoară pe care mi-o lăsase Edmond Gachentard, un vechi coleg plecat să cultive varză în ținutul Caux și să aibă grijă de o femeie țintuită într-un scaun cu rotile. Era o mică bijuterie pentru doamne carabina asta cu o singură țeavă care strălucea ca o monedă bine lustruită de douăzeci de centime, iar pe patul puștii din lemn de cireș sălbatic, Gachentard gravase o propoziție în engleză: „Nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pentru ultima oară ochii prin fereastră trenului. El stătea acolo în mașina și plângea în hohote că și dansa...Îi făcu discret semn cu mâna, îi trimise câteva bezele și cu un fluierat prelung și sinistru trenul scrâșni nervos din rotile sale și porni târziu în noapte către necunoscut... LA TREABĂ! În zori, trenul șiroia unduind că un Harper gâfâind obosit printre coline. Lăură ațipise puțin, iar acum privea curioasă pe fereastră. Observa cum fâșia frontierei proaspăt arată acompania simetric calea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în fața ochilor mei joacă zeci de Noga strălucitoare precum steluțele din ceruri, dansează dinaintea mea îmbrăcate în tutuuri de balerine, cerculețe licăresc printre picioarele lor, de ce nu-și mișcă piciorușele, acelea nu sunt cerculețe, mă cutremur eu, sunt scaune cu rotile micuțe, întreg cerul este acoperit de scaune cu rotile întrecându-se între ele pe derdeluș, ca mașinuțele din Luna Park, însă în locul râsetelor cristaline și seducătoare ale copiilor, se aud plânsete îngrozitoare, mami, ce mi-ai făcut, iar eu strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
steluțele din ceruri, dansează dinaintea mea îmbrăcate în tutuuri de balerine, cerculețe licăresc printre picioarele lor, de ce nu-și mișcă piciorușele, acelea nu sunt cerculețe, mă cutremur eu, sunt scaune cu rotile micuțe, întreg cerul este acoperit de scaune cu rotile întrecându-se între ele pe derdeluș, ca mașinuțele din Luna Park, însă în locul râsetelor cristaline și seducătoare ale copiilor, se aud plânsete îngrozitoare, mami, ce mi-ai făcut, iar eu strig, draga mea Noghi, renunț la tot, ia picioarele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în negativ, capul copilului care este fată, nu băiat, strălucește întunecat, ca o cascadă noaptea, și tuburile acelea lungi de neon par înfundate și găunoase, asemenea globilor oculari ai unui schelet, iar în fața mea stă Udi, culcat pe patul cu rotile, s-a făcut cu totul negru, spinarea i se chircește în corp vertebră cu vertebră, cele mai amare amintiri îi freamătă în sânge, fierbând dimpreună cu germenii vestitori ai unei catastrofe, închid ochii, încerc să îmi găsesc echilibrul în punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
picioarele lui inerte. Nu e cazul să luați și fetița, îmi spune ea în timp ce mă ridic, are multe analize de făcut, o să chem pe cineva să-l ducă jos, iar o clipă mai târziu ni se aduce un scaun cu rotile gol și un asistent tânăr și viguros îl ridică pe Udi cu ușurință, ca și cum oasele sale ar fi goale pe dinăuntru, iar noi rămânem în salon singure cu deținutul, cineva ar putea crede că am venit la el în vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și jurăminte, cad și mă ridic, dar el nu va fi acolo. Uite-l pe tati, strigă Noga și aleargă în întâmpinarea lui, iar eu îmi ridic privirea și îl văd în pragul ușii, înaintând către noi în scaunul cu rotile, cu capul dat pe spate, privind într-o parte, cu fața palidă și ascuțită, părea că devenise prizonierul bătrâneții în timpul acestei ore în care fusese plecat, mă ridic în grabă, mă aplec deasupra lui, ca și cum ar fi fost un prunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va mai putea trăi fără picioarele sale, cred că nimic nu i-ar lipsi mai mult decât ele, i-aș fi dat picioarele mele, mie mi-ar fi totuna, și deja mă imaginez tăcută și demnă într-un scaun cu rotile, mișcându-mă dintr-o cameră în alta cu un murmur trist, lacrimi de durere față de mine însămi îmi joacă în ochi exact în clipa în care ajung la spital, aveam impresia că spitalul nu este același, toate fețele acelea noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cineva să vă vorbească. Mă ridic încordată și mă retrag în dreptul ușii, de ce l-am adus aici, nu are ce căuta aici, trebuie să îl salvez, deja îmi imaginez cum îl voi fura, cum voi împinge în secret scaunul cu rotile până la mașină, desprinzându-l din ghearele bolii care ni-l răpise, dar exact în clipa aceea sună telefonul undeva în adâncurile genții mele, aud vocea lui Anat, unde ești, se plânge ea, avem nevoie de tine, Galia a născut alaltăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mângâi pe brațe, nu îi băga în seamă, Udi, numai să te lase să pleci de aici, important este că eu am încredere în tine, dar îndoiala se cuibărește și în sufletul meu, privesc iscoditor cadrul acela, apoi scaunul cu rotile, o îndoială micuță, pe care de multă vreme o ascunsesem, așa cum se ascunde un șoricel în adâncurile unui dulap de bucătărie, un șoricel pe care nu îl poți vedea niciodată, dar ale cărui urme sunt evidente peste tot în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]