1,867 matches
-
nu așteaptă. Doamna are cinci, intră acum, e o fericită. Toți o priveau ca și cum ea ar fi avut cheia fericirii și o ținea ascunsă. Ceilalți ar fi vrut ca numai ea să plătească pentru egoismul său; în schimb ea se rușină de numărul ei, așa cum te rușinezi de rasa ta inferioară sau de faptul că stai la bloc. M-am trezit de la patru ca să fiu aici, în curând o să mi se facă rău și nu sunt deloc fericită. Alex mesteca gumă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
acum, e o fericită. Toți o priveau ca și cum ea ar fi avut cheia fericirii și o ținea ascunsă. Ceilalți ar fi vrut ca numai ea să plătească pentru egoismul său; în schimb ea se rușină de numărul ei, așa cum te rușinezi de rasa ta inferioară sau de faptul că stai la bloc. M-am trezit de la patru ca să fiu aici, în curând o să mi se facă rău și nu sunt deloc fericită. Alex mesteca gumă și se uita superior la ceilalți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plăcută și iubită, dar nu avusese suficient timp să miște nici măcar un deget. El însă trebuie să știe totul. El oricum văzuse în sufletul ei, așa cum nici mama, nici tata nu văzuseră, nici măcar Dan, iar asta o făcu să se rușineze. Mergea să-l întâmpine și nu avea nimic de arătat. Dacă s-ar întoarce... bine, dar două mii de ani înseamnă așa de mult... poate că nici n-o s-o vadă, o să se piardă în mulțime, el o să plece din nou
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bolnavi. Așa că au plecat toți într-acolo ca să fie vindecați în marea lor credință. Nimeni nu-și mai adusese aminte de promisiunea făcută cu două mii de ani în urmă, doar Dan și Corina. Și ei se întorceau acum triști și rușinați spre casă. Numai bretonul ei flutura vesel ori de câte ori Corina întorcea capul ca să mai vadă o dată piața pustie. PE MARA O DOARE RĂU CAPUL De câteva zile pe Mara o doare rău capul. La primele ore din zi nu băga de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și bilete. El rămânea întins, cu o incizie cât toate zilele, și aștepta să-și revină, doar pentru o altă operație. — Luis e un nume frumos, îi șopti o asistentă la ureche ca să-l consoleze puțin, însă el se simți rușinat de lipsa organului. Închise ochii ca să nu continue discuția. A doua zi medicul îl anunță că mâine va avea loc operația la ochi și îl întrebă dacă are nevoie de un psiholog. Luis se ținu tare și refuză, va avea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de lângă el. Ea nu întoarse capul. În ochii ei pătrunse tot întunericul de afară și ea clipea rar peste el. — Eu cobor la Expoziție. — Și eu. Fata se întoarse brusc. Nasul ei în vânt îl lăsă fără replică. El se rușină și merele s-au rușinat atunci puțin. Măcar dac-aș fi avut niște flori. Ea îi privea haina neagră ce se strânse ca un cuib pentru mâinile ei. — Mie mi-ar fi plăcut narcisele. Era un dialog, toți am fost
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
capul. În ochii ei pătrunse tot întunericul de afară și ea clipea rar peste el. — Eu cobor la Expoziție. — Și eu. Fata se întoarse brusc. Nasul ei în vânt îl lăsă fără replică. El se rușină și merele s-au rușinat atunci puțin. Măcar dac-aș fi avut niște flori. Ea îi privea haina neagră ce se strânse ca un cuib pentru mâinile ei. — Mie mi-ar fi plăcut narcisele. Era un dialog, toți am fost de acord cu asta. Părerile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cum inspirat s-a spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să Se rușineze Domnul de ceea ce El Însuși 152 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE iubește? De ce ar fi „nedemne de El cele pe care nu le ar fi răscumpărat dacă nu le-ar fi iubit?“ (IV, 4). Nu cumva în mintea unora se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o presupune. În definitiv Wilkins practică haosul, cum se întâmplă și în alte proiecte de acest fel. Pare să aibă dreptate David Hume când scrie că „lumea e, poate, schița rudimentară a unui zeu copilăros, care a abandonato la jumătate, rușinat de execuția defectuoasă“ (Dialogues con cerning Natural Religion, V). Near rămâne, în acest caz, perspectiva unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în sensul organic, unificator, pe care îl
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de această prorocire a babulei, Mașa tresări pentru o clipă străfulgerată de un gând: „Nu cumva ființa ce se afla În fața sa e Anticristul?“ Înfățișarea umilă, ușor decrepită a oaspetelui ce se afla În casa ei o făcu să se rușineze de gândurile ce-i frământau conștiința. În fond, suspiciunea sa nu se baza pe ceva concret, ci era doar rodul fanteziei prea bogate, al nopților petrecute În singurătate și al zilelor lipsite de griji, dar și de bucurii ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-sa Însă avea grijă să-i tragă cu polonicul peste mână. „Dacă ar fi mâncat tot ce aruncați la masă, copii mei s-ar fi transformat În niște coloși...“ Ascultându-l, cei doi băieți, Tigru și Eufrat, Își lăsau capetele rușinate În pământ. „Și acum Tigru ar fi fost un adevărat tigru, iar Eufrat - Eufratul...“ „Dar te lăudai că la voi se trăiește bine, Îi arunca babulea, și atunci cum de nu aveți nimic?“ „Avem de toate“, răspundea cu același glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dezlânată, de ce să nu te duci înapoi în camera cealaltă, și-am să vin și eu imediat. - Mulțumesc, doamnă, spuse Gosseyn. După care se răsuci și deschise ușa și păși în camera în care se aflase inițial. Se simțea oarecum rușinat de el însuși. Dar se simțea și ușurat pentru că, într-adevăr, nu-și putea lua nici un fel de angajamente până ce întreagă această situație nu era clarificată în mod satisfăcător... Nu-i așa Gosseyn Doi?" Răspunsul veni pe dată: dar purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
erau păpușile-copii? Strângea din dinți. Punctul dintre sprâncene o durea de cât și le încruntase. Își simțea urechile arzând. Fierbinți, parcă topite. A găsit păpușile în biroul directoarei. Stând pe sofa. În pielea goală, zâmbind. Cu fețele pline de pistrui, nerușinându-se de nimic. Directoarea Sedomnulak trăgea de unul dintre sfârcurile băiatului. Cu degetul mare și arătătorul, doar cu unghiile de un roșu închis, directoarea răsucea și trăgea de sfârcul roz. Trecându-și degetele celeilalte mâini în sus și-n jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi lua tot soarele. „Oh, fii binecuvântat!“ Oare lui, lui Dionisie, Îi vorbea, ori visul sau nălucirea Îi mai jucau o farsă? Privind neîncrezător În ochii tânărului observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu‑l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tânărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să‑i dea de știre: „Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
soarelui, ca s‑o pornească la drum. Din bucuria care le umpluse sufletul de copii Într‑un moment ce semnifica o cotitură În viața lor. Din care rămăsese doar o tristețe Înăbușită, păstrată tainic În sinea lor. S‑ar fi rușinat dacă ar fi recunoscut una În fața alteia că trăiseră o dezamăgire nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încântare și după acea dimineață, când avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atâta emoție. În sfârșit, venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
altuia și pe a ta etc., etc., etc. Sunt multe de spus aici, dar cred că fiecare om are capacitatea de a discerne care din faptele, gesturile, gândurile, cuvintele sale sunt sau nu pline de bun simț. Cei care se rușinează de aceste calități nu merită decât compasiunea, înțelegerea și încercarea noastră de a-i face să înțeleagă că nimic din ceea ce este cu adevărat frumos în gândurile, în Eul nostru primordial, nu trebuie înăbușit, ci scos la lumină prin cuvinte
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
colectivității medii, o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemorabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi. Vremea, 27 martie 1930 CUVÎNT CĂTRE POEȚI La temeliile sufletului omului de astăzi zac straturi de păgânătate. De ele fățarnicul se rușinează, le tăinuiește cu grije, îngropîndu-le și mai tare într-însul sau le să-răcește înadins. Nebună ispravă! Aceste funduri sunt bogăția, demonia naturii noastre și greutatea e numai să le găsim adevăratul rost. De ce n-ar fi Poezia rostul, domeniul acestor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
salvat de la nebunie. Dar deocamdată mi-e bine...! Femeie, ridică-te, și hai să dăm jos acest carnaval de pe cruce! Așază-ți cheia lîngă păcatul meu, dezbracă-ți rochia lungă și arunc-o, smulge-ți din vis deochiul! Nu te rușina să-mi arăți urmele de fiară ale rusaliilor de pe sînii tăi ridică-te, femeie!, a sosit vremea... A sosit timpul ca omul să-și găsească În om sfînta hrană și cuminecătura, a sosit ora, cînd de partea nerăbdătoare capătul lumii
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ușă, Îl examină rapid pe cerșetor și apoi mă privi pieziș. — Tăticule, acesta este Fermín Romero de Torres. — Slujitorul domniei voastre, zise cerșetorul aproape tremurînd. Tata Îi zîmbi senin și Îi Întinse mîna. Cerșetorul nu Îndrăznea să i-o strîngă, rușinat de aspectul său și de rapănul care Îi acoperea pielea. — Auziți, mai bine plec și vă las pe domniile voastre, bălmăji el. Tata Îl apucă de braț cu blîndețe. În nici un caz, pentru că fiul meu mi-a spus că dumneata vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
el. Semnele astea le face o lampă de sudură. Fermín dormi vreme de două zile. CÎnd se deșteptă, nu-și mai amintea nimic: credea doar că se trezise Într-o celulă Întunecată și nimic mai mult. Se simți atît de rușinat de cum se purtase, Încît se așeză În genunchi, cerîndu-i iertare doñei Encarna. Îi jură că avea să-i văruiască pensiunea și, cum știa că ea era foarte evlavioasă, că avea să facă zece slujbe pentru ea În biserica Betleemului. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Însă am presupus că tocmai asta fusese intenția lui Fumero, să semene Îndoiala, neliniștea, frica și nesiguranța În rîndul nostru. Am hotărît să nu-i fac jocul. Pe de altă parte, insinuările În privința trecutului lui Fermín mă alarmau. M-am rușinat de mine Însumi cînd mi-am dat seama că, o clipă, am dat crezare spuselor polițaiului. După ce m-am gîndit mai bine, am hotărît să Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trebuie ca să vii cu picioarele pe pământ! Și acum ce mai aștepți? Fă bine și, când ajungi la poarta mănăstirii, intră întâi la bătrânul călugăr, care te așteaptă. Ehei, de când te așteaptă, bietul!”...„Așa am să fac” - am răspuns eu rușinat...Fără prea multă tocmeală, pornesc cu grabă spre mănăstire... „Acolo, în chilioara lui, mă așteaptă - de câtă vreme? - bunul și răbdătorul călugăr”... - gândesc eu. Parcă îl am în fața ochilor: chip de sfânt, părul și barba argintii, ochii blânzi, adumbriți de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Căpută n-a căutat să dobândească înapoi, ce i se luase din ce era a lui și stătuse în loc, pufnind de osteneală, căci Pamfil Duran, coborându-și privirile de la prada lui și întâlnindu-ne ochii și-a luat de seamă, rușinându-se, încât închizându-și gura, cu poftele lui și-a plecat mâna hrăpăreață Atunci, domolindu-se oarecum toată preajma și pentru ca să mai scadă, încă și mai mult, toată vrajba, Cornel Braiu a propus Zicând: Ștefan Sturz să împartă, cu dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Albert, te rog, fii cavaler! Please!... Profesorul se întoarse și-i dădu mâna. Doamna slăbuță, temătoare și neajutorată, mare adoratoare fiind a mirificului landșaft al Munților Violeți, călcă neatentă în gol: astfel, pe neașteptate, se trezi culcată în iarba verde. Rușinată de episodul pe care îl provocase, fără de voia ei, începu să scâncească, râvnind compătimirea generală. Soțul ei salvă situația de la o distorsionată percepție publică, îndemnând-o cu umor pe nevastă-sa care se căznea să se ridice: Ma biche, Cave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rog, dragul meu Voievod, rahații cu ochi au voie să se exprime? - Au, scumpe Maxențiule, e garantat prin Constituție... nu pot să mint. - Bine, dacă zici tu... Eu am încredere-n tine, respect drepturile cetățenești. Poftim, tovarășe Lenin, nu te rușina, vino și te exprimă! Plenar! Dragi spectatori, însuși tovarășul Lenin, convertit la critica literară, și-a părăsit pacea sarcofagului și a venit să ne lumineze! Umiditatea e constantă în mausoleu, să știți, și nu s-a înnegrit decât puțin, gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]