1,828 matches
-
bine, aș putea aștepta. Probabil că pe fața ei apăruse o umbră de stînjeneală. El se uită În jur, Încurcat. — Unde naiba te duci? o Întrebă el. La slujba de seară În vreun bar deocheat? Nu-i cazul să te rușinezi, dacă asta e. O să vezi ce tip deschis la minte sînt. Aș putea sta În public și i-aș ține la distanță pe zurbagii. Își dădu părul lung peste cap și zîmbi. Dă-mi voie să te mai Însoțesc puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la gură și-i spuse pe un ton egal, ca un avertisment: Nu face asta, Helen. — Ce să nu fac? Întrebă Helen, de parcă ar fi fost contrariată. Dar o parte din ea se temea, se făcuse mică În fața cuvintelor, total rușinată de monstrul din ea. Ce să nu fac, Julia? — Nu Începe cu chestiile astea - Isuse! N-o să stau aici să ascult. Își făcu loc, Împingînd-o pe Helen și se Întoarse În bucătărie. Helen se duse după ea. — Nu stai, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
niciodată chestii furate. — Mă bucur să aud asta! Dar nici să nu te aștepți să fiu de acord. Și dacă tipii de la Centru ar afla... — Nici eu nu sînt de acord, zise Kay. Știi că nu-mi place. Dar... Se rușină. Ei bine, m-am săturat să mă uit la Helen și s-o văd din ce În ce mai obosită și vestejită. Dacă aș fi bărbatul ei, aș fi undeva În război, luptînd, și n-aș putea face nimic. Dar, de fapt, sînt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În talie - era bogată ca o bluză, dar satinul fiind greu, Îi desena clar sînii plini și sfîrcurile. MÎnecile erau lungi: Își Închise nasturii de la manșete și le rulă, dar alunecară și Îi căzură pînă la vîrfurile degetelor. Stătu oarecum rușinată pentru a fi examinată de Kay. — Ce elegant arăți! fluieră Kay. La fel ca Greta Garbo În Grand Hotel. Totuși, nu arăta prea stilată; dar părea tînără, mică și destul de solemnă. În cameră era frig, satinul era rece, și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
numele lui Alec. Își reținu cuvintele și, făcînd un efort, și le Înghiți. Fața i se Înroșise. — Dacă mi-e rușine! repetă el. Îl privi pe Duncan. Ce vrei să-ți spun, băiete? Duncan dădu din umeri. Și el era rușinat, dar se simțea mai bine pentru că declanșase această scenă. Începu să ciugulească din nou furnirul. Nu mai veni, zise el Încet, dar clar, dacă te simți așa. Asta Îl irită din nou pe tatăl lui. — Să nu vin? Ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
La o femeie mai nurlie, Cum totul este efemer Și mușchii nu-ți mai au tărie, Te duci cu cea de caracter!.. Cuiva care mi-a zis că aș fi timid La fete mândre fel de fel, Timidul se cam rușinează, Că unde vrea s-ajungă el Cel îndrăzneț nici nu visează... Unei tinere ce poartă fustiță cu găurele adusă din Europa Frumușică, subțirică, De s-ar aprinde chiar și popa... Măcar printr-o găurică Vreau și eu...în Europa. G.L.
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
rege?) "de care Biserica a beneficiat și cu care a fost înfrumusețată" (cu virtute? Sau este vorba de o strălucire exterioară?). "Biserica nu ar trebui să se considere degradată că a cedat puțin în această privință; și nici să se rușineze că s-a supus unei persoane, căci poate stăpîni pe mulți" (Ce sfat extraordinar de la urmașul Apostolilor! Biserica nu dorește să stăpînească oamenii, ci să-i mîntuiască; stăpînirea depinde de avere, mîntuirea de cuvîntul lui Dumnezeu și de Sfîntul Spirit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
toaleta doamnelor. În timp ce era plecată, le-am explicat că așa e ea când se plictisește de moarte în compania cuiva și când crede că oamenii o plac doar pentru că e bogată și nu pentru spiritul ei strălucitor. Toți bărbații se rușinară vinovați, așa că i-am liniștit: — Nu fiți stânjeniți. Cu excepția mea, toată lumea o place pe Julie pentru banii ei. E obișnuită cu asta. Până și prietenii ei de la grădiniță se jucau cu ea fiindcă părinții le spuneau că e bogată. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Căpută n-a căutat să dobândească înapoi, ce i se luase din ce era a lui și stătuse în loc, pufnind de osteneală, căci Pamfil Duran, coborându-și privirile de la prada lui și întâlnindu-ne ochii și-a luat de seamă, rușinându-se, încât închizându-și gura, cu poftele lui și-a plecat mâna hrăpăreață Atunci, domolindu-se oarecum toată preajma și pentru ca să mai scadă, încă și mai mult, toată vrajba, Cornel Braiu a propus Zicând: Ștefan Sturz să împartă, cu dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Albert, te rog, fii cavaler! Please!... Profesorul se întoarse și-i dădu mâna. Doamna slăbuță, temătoare și neajutorată, mare adoratoare fiind a mirificului landșaft al Munților Violeți, călcă neatentă în gol: astfel, pe neașteptate, se trezi culcată în iarba verde. Rușinată de episodul pe care îl provocase, fără de voia ei, începu să scâncească, râvnind compătimirea generală. Soțul ei salvă situația de la o distorsionată percepție publică, îndemnând-o cu umor pe nevastă-sa care se căznea să se ridice: Ma biche, Cave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceva, poate fiindcă spera că e doar o scenă mai aiurea, că până la urmă tot Între coapsele fetei primarului o să se ostenească el. Totuși, Încheindu-și lectura și privind buimac fețele roșii de hohot ale tovarășilor, a Înțeles. S-a rușinat, s-a necăjit și, peste câteva ceasuri, s-a Înfuriat de-a binelea. A adunat Încă doi gealați și l-a pândit pe Leac. Ăsta se Întorcea cu oile de la pășune. L-au băgat În cânepă, ăia doi Îl țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Poate-i arătați și Andreei, se Întoarce În câteva zile și n-ar fi rău să facem o vizionare. - Altceva ce-ai mai făcut? Nimic de povestit. Nimic despre bețivănelile din ultima vreme, despre recenta experiență narcotică. M-aș fi rușinat să i-o povestesc. Părea un accident și mi-era teamă că, igienistă cum o știam, ar fi dat o amploare prea mare Întâmplării. Și nimic despre Cătă. Poate și În cazul lui era doar un accident, n-avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
există oare producții care să-mi excite apetitul pecuniar comparabile cu cele din industria pornografică? Pot sta producțiile Hustler alături de Tânăr și neliniștit? E greu de Înțeles felul În care, fiindu-ne atât de la Îndemână expunerea organelor și fluidelor, ne rușinăm totuși să vorbim deschis despre lichidități. Există doar o firavă literatură care se ocupă de reveriile noastre financiare, o literatură conținută mai ales de revistele pentru tinerele și tinerii yuppies, În care suntem Învățați să ne cheltuim banii, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și ridicolă a problemelor financiare pe care le avea din ce În ce mai ambițiosul C.a. Însă, dacă nu vrei să-mi acorzi creditul sincerității, te-aș ruga ca măcar să-ți privilegiezi propriile fantezii. Lasă-le să iasă la iveală, nu te mai rușina cu ele! Nu te-ai săturat de scenariile din O tragedie americană ori, mai pe gustul meu, din Gog și Cetățeanul Kane? (Astea două, după ce dau măsura fanteziei și opulenței, clachează la final, obligându-și personajele să caute - vezi Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de atunci. Mă duc cu vorba, cînd unul cînd altul. Sunt trei... Mă gîndeam să vă rog... În amintirea ei... Spuneați că ați fost colegi... Să vorbiți dumneavoastră cu cine o fi. De dumneavoastră se vor teme sau se vor rușina. - Sigur că da, răspunsei, iluminat parcă. Vrui s-o servesc cu o dulceață din borcanul pe care Îl aveam de la doamna Pavel anume pentru musafiri, și să-i fac o cafea, dar refuză, invocînd o nu știu ce grabă gospodărească. La plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dezlânată, de ce să nu te duci înapoi în camera cealaltă, și-am să vin și eu imediat. - Mulțumesc, doamnă, spuse Gosseyn. După care se răsuci și deschise ușa și păși în camera în care se aflase inițial. Se simțea oarecum rușinat de el însuși. Dar se simțea și ușurat pentru că, într-adevăr, nu-și putea lua nici un fel de angajamente până ce întreagă această situație nu era clarificată în mod satisfăcător... Nu-i așa Gosseyn Doi?" Răspunsul veni pe dată: dar purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cu cea a istoriei naționale, istoricul moldav optează fără ezitare pentru cea de-a doua. Inima mi se bate când aud rostind numele lui Alexandru cel Bun, lui Ștefan cel Mare, lui Mihai Viteazul; dar, domnilor mei, și nu mă rușinez a vă zice că acești bărbați, pentru mine, sânt mai mult decât Alexandru cel Mare, decât Anibal, decât Cesar; aceștia sânt eroii lumii, în loc că cei dintâi sânt eroii patriei mele. Pentru mine bătălia dela Războieni are mai mare interes
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
apusene, în desfășurarea ei, ne prezintă figuri gigantice, culturi străvechi și evenimente mai formidabile decât le putem găsi în viforosul nostru trecut. Chiar dacă avem în vedere veșmântul greu și somptuos, care îmbracă istoria popoarelor mari, încă nu trebuie să ne rușinăm de cămeșa săracă de pe trupul nostru. Căci, pentru noi, ea este adevărata cămeșă a fericitului (Patrașcanu, 1937, p. iii). Cu tot acest complex de inferioritate, un lucru este cert: istoria românilor nu mai poate fi privită în propriul ei cadru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din Cuvântul pentru deschiderea..., Patrașcanu optează pentru subiectivismul național: "Pentru noi, Românii, istoria patriei este mai însemnată decât a oricărui alt popor. [...] Chiar dacă avem în vedere veșmântul greu și somptuos, care îmbracă istoria popoarelor mari, încă nu trebue să ne rușinăm de cameșa săracă de pe trupul nostru. Căci, pentru noi, ea este adevărata cămeșă a fericitului" (Patrașcanu, 1937, p. III). Pe planul concret al interpretării istorice, istoriografia critică se exprimă în sensul unei demitizări parțiale a metapovestirii istorice românești. De exemplu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
îi va accepta. Îi mulțumește lui Afanasi Ivanovici pentru delicatețe, pentru faptul că nici măcar generalului, darămite lui Gavrila Ardalionovici, nu le-a spus nimic; totuși, n-ar fi oare mai bine ca el să știe dinainte? N-are de ce se rușina de banii aceștia, intrând în familia lor. În orice caz, n-are intenția să ceară nimănui iertare, lucru care vrea să fie știut. Nu se va mărita cu Gavrila Ardalionovici până când nu va fi convinsă că nici el, nici altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-am văzut nimic, aveți dreptate, dar... voi considera că nu eu, ci dumneavoastră îmi faceți mie onoarea. Eu sunt un nimeni, însă dumneavoastră ați suferit și ați ieșit curată din iadul acesta, ceea ce e mult. Și de ce să vă rușinați și să plecați cu Rogojin? De vină-i numai febra... Domnului Toțki i-ați restituit cele șaptezeci și cinci de mii și spuneți că renunțați la tot ce-i aici, așa ceva n-ar face nimeni dintre cei prezenți. Eu... Nastasia Filippovna... vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o să vină deodată și-o să-mi spună: „Nu sunteți vinovată, Nastasia Filippovna, și vă ador!“ Da, se-ntâmpla să am asemenea visuri, să-nnebunesc nu alta... Dar venea ăstălalt; în fiecare an își petrecea la țară câte două luni, mă rușina, mă insulta, mă punea pe jar, mă pângărea și pleca... de-o mie de ori am vrut să mă arunc în iaz, dar am fost lașă, n-am avut destul curaj; acum însă... Rogojin, ești gata? — Gata! Nu te-apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințesei nu i s-a urât până acum de el“, încheie generăleasa, adăugând că, datorită „bătrânei“, prințul a început să fie primit de două-trei familii din lumea bună. „E bine că nu șade toată ziua în casă și nu se rușinează ca prostul.“ Fetele, cărora li se transmiseseră aceste vești, făcură imediat observația că mama le ascunde multe lucruri din scrisoare. Poate că aflaseră ceva prin intermediul Varvarei Ardalionovna, care putea să fie la curent cu tot ce știa Ptițân despre prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să înțeleagă prea bine în sinea ei cine este „cavalerul sărman“ desemnat de această expresie (probabil de mult stabilită). Dar cel mai mult o scotea din sărite că și prințul Lev Nikolaevici se fâstâcise și, în cele din urmă, se rușinase ca un copilandru de zece ani. Nu mai terminați odată cu prostia asta? Nu-mi zice nimeni ce-i cu „cavalerul sărman“? O fi vreun secret atât de grozav, încât nici nu mă pot apropia de el? Însă toți continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și se simțeau penibil. Lizaveta Prokofievna de-abia își stăpânea furia și, poate, regreta amarnic că s-a amestecat în această tărășenie; acum tăcea. Prințului i se întâmpla ceea ce adeseori li se întâmplă oamenilor prea timizi: atât de mult se rușina de această faptă care nu-i aparținea, atât de mult se jena pentru musafirii săi, încât în primele clipe nu îndrăznea să-i privească. Ptițân, Varia, Ganea, chiar și Lebedev - toți arătau întrucâtva derutați. Cel mai ciudat era că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]