KorAP: Find »[drukola/base=rublă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...65 >

1,613 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

că informații interesante asupra lui Rogojin putea da Ptițân, care avusese de furcă cu el și cu treburile lui până aproape de ora nouă seara. Rogojin insista categoric să i se facă rost chiar astăzi de o sută de mii de ruble. „Ce-i drept, era beat, observă Ptițân, însă, oricât de greu ar fi, se pare că va face rost de suta de mii; nu știu, totuși, dacă chiar astăzi și dacă va avea toți banii; de acționat, acționează mulți: Kinder

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
face din asta un petit jeu? continuă Toțki, din ce în ce mai neliniștit. Vă asigur că asemenea lucruri nu reușesc niciodată; chiar dumneavoastră ați spus că rândul trecut a dat greș. — Cum să dea greș? Rândul trecut am povestit cum am șterpelit trei ruble, da, m-am apucat și am povestit! — Să admitem. Însă nu-i așa că n-ați avut posibilitatea să povestiți în așa fel încât destăinuirea dumneavoastră să semene a adevăr și să fie crezută? Iar Gavrila Ardalionovici a remarcat pe bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a trecut prin cap s-o rog pe fiica lui, domnișoara Maria Semionovna, să ne cânte ceva la pian. Trec prin camera din colț și văd că pe masa de lucru a Mariei Ivanovna zace uitată o hârtie de trei ruble: o fi scos-o să plătească cine știe ce trebuință a casei. În odaie, nimeni. Am luat bancnota și am pus-o în buzunar, fără să știu nici eu de ce o fac. Ce m-o fi lovit, nu știu. Numai că m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Mariei Ivanovna; și toate acestea le spuneam în gura mare, în văzul și în auzul tuturor. Toți mă priveau, iar eu simțeam o satisfacție neobișnuită tocmai pentru faptul că țineam această predică, în timp ce bancnota era în buzunarul meu. Cele trei ruble le-am băut în aceeași seară la un restaurant. Am intrat și am cerut o sticlă de Laffitte 32; până atunci nu mai comandasem niciodată o sticlă întreagă de vin așa, fără nici o gustare; voiam să cheltuiesc banii cât mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de ora unu, dar mie povestea asta tot îmi mai dă ghes. Voisem chiar să mă culc, însă deodată îmi trece prin cap o idee foarte originală! Mă duc îndată la bucătărie, îl trezesc pe vizitiul Saveli, îi dau cincisprezece ruble, zicându-i: „Înhamă caii la trăsură într-o jumătate de oră!“ Firește, peste o jumătate de oră trăsura e la poartă; aflu că Anfisa Petrovna are migrenă, febră, delirează; urc și plec. La ora cinci eram deja la hanul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
la mijloc e viață de om!“ strig eu. „Da’ ia-le, dacă-i așa, și Dumnezeu să-ți ajute.“ Îndată am tăiat toate cameliile roșii. Erau o minune în mica lui seră! Oftează bătrânul. Scot la iveală o sută de ruble. „Nu, domnul meu, nu mă jigni cu banii tăi“, zice moșul. „Dacă-i așa, zic eu, stimabile, fii bun și depune suta asta de ruble la spitalul din oraș, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și a hranei.“ „Asta, domnule, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Erau o minune în mica lui seră! Oftează bătrânul. Scot la iveală o sută de ruble. „Nu, domnul meu, nu mă jigni cu banii tăi“, zice moșul. „Dacă-i așa, zic eu, stimabile, fii bun și depune suta asta de ruble la spitalul din oraș, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și a hranei.“ „Asta, domnule, zice el, e altceva, e o faptă bună, generoasă și plăcută lui Dumnezeu; am să-i depun întru sănătatea dumitale.“ Și, știți dumneavoastră, mi-a plăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sublocotenent nimeni din bandă nu-l cunoștea; îl adunaseră de pe stradă, pe partea însorită a bulevardului Nevski Prospekt, unde-i oprea pe trecători și, în stilul lui Marlinski,33 cerea pomană sub pretextul subtil că și el „dădea câte cincisprezece ruble, la timpul său, celor care-i cereau“. Cei doi concurenți își arătară de la bun început ostilitate reciprocă. Mai vechi în echipă, domnul cu pumnii, după ce „cerșetorul“ fusese primit și el, se considera chiar jignit și, fiind tăcut de la natură, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de față, s-a târguit pentru mine, iar tu, după asta, ai venit în pețit și mai că n-ai adus-o și pe soră-ta! Oare Rogojin a avut dreptate când a zis că ești în stare, pentru trei ruble, să te târăști până la Vasilievski Ostrov? — Se târăște, spuse deodată Rogojin, încet, dar cu un aer de profundă convingere. — Și măcar dacă ai muri de foame, dar se zise că ai leafă frumoasă! Și, pe lângă rușine, mai erai în stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a fost un negustor foarte bogat. — Halal de prințul Mâșkin, ultimul din neamul său! zbieră Ferdâșcenko. — Ura! strigă Lebedev cu vocea lui răgușită, de om beat. — Și eu care adineaori l-am împrumutat pe sărmanul de el cu douăzeci și cinci de ruble, ha-ha-ha! Curată fantasmagorie! spuse generalul, aproape buimăcit de mirare. Ei, felicitări, felicitări! Și, ridicându-se, se duse la prinț și-l îmbrățișă. După el, și ceilalți începură să se ridice, înghesuindu-se în jurul prințului. Chiar și cei retrași îndărătul draperiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Rogojin, ești gata? — Gata! Nu te-apropia! — Gata! se auziră câteva glasuri. Ne-așteaptă troicile cu zurgălăi! Nastasia Filippovna înșfăcă pachetul. — Ganka, mi-a venit o idee; vreau să te răsplătesc; de ce să pierzi totul? Rogojin, se târăște pentru trei ruble până la Vasilievski Ostrov! — Se târăște! Ei bine, ascultă, Ganea, vreau să-ți privesc sufletul pentru ultima oară; m-ai chinuit și tu trei luni încheiate; acum e rândul meu. Uite pachetul ăsta, în el sunt o sută de mii! Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
celebră dansatoare de cancan, o luase de nevastă un tânăr negustor rus, putred de bogat, care, la nuntă, numai din lăudăroșenie, beat fiind, arsese la lumânare bilete ale ultimului împrumut de loterie în sumă de exact șapte sute de mii de ruble. Dar toate aceste zvonuri se potoliră curând, lucru la care au contribuit foarte mult împrejurările. De pildă, ceata lui Rogojin, și în aceasta se aflau mulți inși care ar fi putut povesti ceva, a plecat grămadă la Moscova, cu însuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de pace a vorbit acum cinci zile. Și pe cine s-a apucat să apere? Nu pe bătrâna care îl implora, care îl ruga și pe care un nemernic de cămătar a jefuit-o, n-avea decât cinci sute de ruble, toată averea ei, ci l-a apărat chiar pe cămătar, Seidler, un jidan, pentru că i-a promis că-i dă cincizeci de ruble. — Cincizeci de ruble în caz de câștig procesul și numai cinci dacă îl pierd, explică deodată Lebedev

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ruga și pe care un nemernic de cămătar a jefuit-o, n-avea decât cinci sute de ruble, toată averea ei, ci l-a apărat chiar pe cămătar, Seidler, un jidan, pentru că i-a promis că-i dă cincizeci de ruble. — Cincizeci de ruble în caz de câștig procesul și numai cinci dacă îl pierd, explică deodată Lebedev, vorbind cu totul altfel decât mai înainte, ca și cum n-ar fi țipat niciodată. — Și, firește, a făcut-o de oaie, doar nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
care un nemernic de cămătar a jefuit-o, n-avea decât cinci sute de ruble, toată averea ei, ci l-a apărat chiar pe cămătar, Seidler, un jidan, pentru că i-a promis că-i dă cincizeci de ruble. — Cincizeci de ruble în caz de câștig procesul și numai cinci dacă îl pierd, explică deodată Lebedev, vorbind cu totul altfel decât mai înainte, ca și cum n-ar fi țipat niciodată. — Și, firește, a făcut-o de oaie, doar nu mai sunt rânduielile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mințit, deși minte mereu. N-am terminat gimnaziul, însă vreau să-l termin și o să reușesc s-o fac, pentru că am voință. Iar deocamdată, ca să am cu ce trăi, îmi iau o slujbă la calea ferată, plătită cu douăzeci și cinci de ruble. În plus, recunosc că de două sau de trei ori până acum el m-a ajutat. Am avut douăzeci de ruble și le-am pierdut. Da, prințe, credeți-mă, am fost atât de ticălos, de josnic, încât le-am pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
voință. Iar deocamdată, ca să am cu ce trăi, îmi iau o slujbă la calea ferată, plătită cu douăzeci și cinci de ruble. În plus, recunosc că de două sau de trei ori până acum el m-a ajutat. Am avut douăzeci de ruble și le-am pierdut. Da, prințe, credeți-mă, am fost atât de ticălos, de josnic, încât le-am pierdut! — Ți le-a câștigat un mizerabil, un mizerabil, căruia n-ar fi trebuit să-i plătești! strigă Lebedev. — Da, un mizerabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
după ce Rogojin i-a alungat, hoinăresc cu toții. Dar cel mai rău e că știam totul despre el, știam că-i mizerabil, netrebnic și hoțoman și totuși m-am apucat să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar că-i josnicie, josnicie adevărată! E o ticăloșie conștientă! Chiar că-i ticăloșie conștientă! repetă Lebedev. — Hei, nu jubila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
apar la slujbă și, dacă nu mă prezint la termenul fixat, slujba o s-o ocupe altcineva și eu rămân în aer, habar n-am când mi-aș mai putea găsi una. Acum nu-l rog decât să-mi dea cincisprezece ruble și îi promit că n-o să-i mai cer niciodată și că, pe deasupra, în decursul primelor trei luni, îi achit toată datoria, până la ultima copeică. Și-o să mă țin de cuvânt. Știu cum să rezist trei luni numai cu pâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că, pe deasupra, în decursul primelor trei luni, îi achit toată datoria, până la ultima copeică. Și-o să mă țin de cuvânt. Știu cum să rezist trei luni numai cu pâine și cvas, pentru că am voință. În trei luni primesc șaptezeci și cinci de ruble. Cu banii de dinainte, i-aș datora în total treizeci și cinci de ruble, deci aș avea cu ce-i plăti. Și, la naiba, n-are decât să stabilească ce dobândă vrea! Ce, nu mă cunoaște? Ia întrebați-l, prințe: mai înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ultima copeică. Și-o să mă țin de cuvânt. Știu cum să rezist trei luni numai cu pâine și cvas, pentru că am voință. În trei luni primesc șaptezeci și cinci de ruble. Cu banii de dinainte, i-aș datora în total treizeci și cinci de ruble, deci aș avea cu ce-i plăti. Și, la naiba, n-are decât să stabilească ce dobândă vrea! Ce, nu mă cunoaște? Ia întrebați-l, prințe: mai înainte, când m-a ajutat, i-am dat sau nu banii înapoi? Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu se opri, ci dădu să iasă pe ușă. Îi era foarte greu și voia să părăsească imediat această casă. Însă, brusc, Rogojin îl opri în dreptul tabloului. — Uite, toate tablourile de aici, spuse el, au fost cumpărate cu câte o rublă sau două, la licitații, de răposatul meu tată. Le-a cercetat un om care se pricepe; sunt nimicuri, zice, dar ăsta, tabloul de deasupra ușii, cumpărat tot pe două ruble, zice, nu-i deloc un fleac. Pe când tata mai trăia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de aici, spuse el, au fost cumpărate cu câte o rublă sau două, la licitații, de răposatul meu tată. Le-a cercetat un om care se pricepe; sunt nimicuri, zice, dar ăsta, tabloul de deasupra ușii, cumpărat tot pe două ruble, zice, nu-i deloc un fleac. Pe când tata mai trăia, s-a găsit unul care-i dădea pe el trei sute cincizeci de ruble, iar altul, Saveliev, Ivan Dimitrievici, neguțător, mare amator, a ajuns până la patru sute și săptămâna trecută i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
om care se pricepe; sunt nimicuri, zice, dar ăsta, tabloul de deasupra ușii, cumpărat tot pe două ruble, zice, nu-i deloc un fleac. Pe când tata mai trăia, s-a găsit unul care-i dădea pe el trei sute cincizeci de ruble, iar altul, Saveliev, Ivan Dimitrievici, neguțător, mare amator, a ajuns până la patru sute și săptămâna trecută i-a oferit chiar cinci sute lui frate-meu Semion Semionâci. L-am reținut pentru mine. — Păi e... e o copie după Hans Holbein 42

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îl indignă din nou; se încruntă și se decise îndârjit să tacă. Dintre cei patru tineri vizitatori, unul avea, de fapt, vreo treizeci de ani și era „locotenentul în retragere din ceata lui Rogojin, boxerul, cel care dădea câte cincisprezece ruble celor care-i cereau“. Se putea observa că-i însoțea pe ceilalți numai ca să le dea curaj, în calitate de sincer prieten și că, dacă va fi nevoie, îi va susține. Însă, dintre ceilalți, primul loc și primul rol le avea cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]