3,112 matches
-
vițel...! Ori poate preferați pentru fiecare, un purcel de lapte?” Tony Pavone se minună. „Aveți o adevărată colecție, nu glumă. Totuși, ne ar face plăcere să cumpărăm patru curcani. Doi pentru mine și doi pentru prietenul meu, cu o mică rugăminte...! Fiecare curcan luat În parte să nu cântărească mai mult de zece kgr. Cer scuze, doresc să fie pregătiți oarecum mai repede, sunt puțin grăbit...!” „Desigur, până mai sorbiți o gură de țuică...” „E om de treabă - aprecie Nando privind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În Încăpere, apoi Însfârșit să-și aducă aminte de cineva care-l așteaptă să-i vorbească, Întrebându-l agresiv: „Cu ce vă pot fi de folos...!?” Tony Pavone reluă - a câta oară? - povestea Îmbolnăvirii sale până În momentul de față, cu rugămintea ca directorul să de-a dispoziție să-i fie eliberată o copie a rezultatului analizei efectuată În acest institut. Directorul distrat, răspunse la telefon mai mută câteva hârtii după ce le citise superficial ca după alte minute de așteptare stânjenitoare, Își
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nici măcar o singură foaie de tablă...!” Fără folos, Tony Pavone insistă, Îi dădu de Înțeles, mutând portofelul dintr-un buzunar În celălalt, scormonind În servietă În așa fel ca directorul să observe conținul, omul din fața lui rămânea impasiv. Ajunse cu rugămintea atât de departe Încât aproape Îi lacrima ochii, explicându-i convingător: aceste barăci asigură de lucru la mulți lucrători având În vedere iarna care se apropia, riscând să piardă lucrarea iar muncitorii să plece unde or vedea cu ochii. Dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de aceea menționă. „Justificările sunt de prisos. Fii sigur domnule Tony Pavone, cunosc bine dificultățile momentului...! Cale de mijloc nu există... Mâine dimineață, colectează lucrători de la alte puncte de lucru și trimitei la cimitir. Te rog să apreciezi, este o rugăminte...!” Tony Pavone era În dificultate. Ce lucrare va fi nevoit s’o abandoneze când apsolut toți muncitorii executau lucrări de reparații extrem de urgente, care desigur era ținute sub observație de un procuror, un ministru, milițieni, activiști de partid plus unii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afișând o prietenoasă figură. Îl invită să i-a loc pe un scaun răsucind În ambele mâini reclamația lui drept ghid de conversație. Fu Întrebat suplimentar alte amănunte la care răspunse simplu, fără ezitări, socotind necesarul să precizeze. „Am o rugăminte. Predați cazul meu oricărui alt ofițer să continue cercetările și fiți sigur, o să aveți ocazia să observați realitatea iar acuzațiile Îndreptate asupra persoanei mele sunt - tendențioase...!” Presupusul colonel trimes acolo să Împartă dreptatea, Îl privi ostentativ câteva fracțiuni de secundă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
are...? Cum, tu nepotul lui Nicolae Ceaușescu, umbli cu buzunarele goale...? Nu-mi vine a crede,totuși...Încerc să te ajut, Însă nu uita: ai promis În repetate rânduri o convorbire mai apropiată cu socrul tău Andruță Ceaușescu, referitor la rugămintea mea despre acel besmetic călău Lc.Col.Tudose Ion, dar cum nu se văd rezultatele ce să cred...! Ai uitat, nu vrei să mă ajuți ori nu-ți permite nevasta-ta...! Emil Gârlenu Însă, de fiecare dată răspundea echivoc, ca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone dela Seful Șantierulu. Credeți-mă sunt om serios...! Doresc tovarășe General să nu mai fiu acuzat pe nedrept, de acel Lct.Col. Tudose Ion, terorizându-mă. Fi-ți amabil, da-ți un telefon Generalului Vasile, Comandantul Miliției Capitalei cu rugămintea să se ocupe de povestea asta: dacă sunt vinovat să mă aresteze dacă nu...să fiu lăsat În pace,mulțumesc”. Generalul Andruță Ceaușescu, mic de statură, o mână de om, Împopoțonat În haina militară În care vestonul ceva mai lung
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dacă astai dorința ta...! Oricum după transfuzie, va trebui să rămâi internată o perioadă de timp fiind supusă unei atente observații. Ce zici...?” Plângând, Atena se năpusti la doctor sărutându-i mâinile, suspinând. „Mulțumesc, domnule doctor. Mai am o mică rugăminte...Doresc din toată inima ca prietenul meu să nu afle niciodată de cele câteva picături de sânge pe care i le-am oferit...! E posibil...??” „Cu toate pânzele sus...!!” rosti directorul spitalului Filantropia, dând indicații subalternilor. S-a dovedit Încă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce-i vorba...?” „Mulțumesc...!” - se linguși turnătorul având convingerea victimei ce era gata să Înhațe momeala. În noaptea asta când toți arestații vor dormi, am să scriu un bilet familiei mele În care voi Înșira amănunte cu arestarea mea cu rugămintea să-l Înmânezi soției mele. Vezi...! E simplu, neânchipuit de simplu...!” „Dacă-mi ceri numai atât, ai toată Încrederea, soția dumitale va avea biletul...! Cu condiția Însă, să fiu pus În libertate...!!” „Ai Încredere, așa va fi...! Oricum, doresc să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înțeleagă clar; poate nici nu era ceva clar de Înțeles; dar se părea că promisese, deși nu-și aducea aminte să fi făcut această promisiune. Dar Feffer Îl bulversa. Erau atâtea proiecte, atâtea referiri la multiple surse, atâtea confidențe și rugăminți de păstrare a secretului, atâtea scandaluri, acte de fraudă, comunicări spirituale - o curgere continuă Înapoi, Înainte, lateral, deasupra, dedesubt; ca oricare pagină din Ulise al lui Joyce, tot timpul in medias res. Oricum, Sammler se pare că fusese de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
legată cu sfoară, și acele obiecte puteau să fie luate de vânt unde doreau, dacă ar fi plesnit sfoara. Nu ar fi contat mult pentru nimeni. La acel minimum eram noi. Nu Încăpea loc acolo pentru apel la omenie, pentru rugămintea de pe o față schimonosită, cu tendoane Împrăștiindu-se În gâtlej. Când domnul Sammler se ascunsese mai târziu În mausoleu, nu era de nemți, ci de polonezi. În Pădurea Zamoșt partizanii polonezi se Întorseseră Împotriva luptătorilor evrei. Războiul era pe sfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
familie, Emil, ai copii? — Doi. Mari de acum și cu școala terminată. — Te iubesc? — Așa se poartă. — Ăsta deja e mare lucru. Începea să ia În considerare că s-ar putea să nu ajungă la New York la timp. Chiar și rugămintea lui Elya de a-i duce articolele avea să-l Întârzie poate prea mult. Dar - să luăm lucrurile pe rând. Zgomotul motorului lui Wallace se apropie. Hărmplaia Îi ataca țeasta. Îi dădea dureri de cap. Ochiul vătămat simțea presiune. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ea tocmai pleca din atelier, când el a alergat înspre ea și i-a strecurat un bilețel în mâna înmănușată. Fără să scoată o vorbă, a luat-o la fugă înapoi. Înăuntru foii de hârtie împăturite, Sheba a găsit o rugăminte laconică să se întâlnească cu el pe Hampstead Heath în seara următoare, la ora șapte. A studiat biletul mult timp. În ciuda dimeniunii reduse, în mod evident îl costase pe Connolly mult efort. Îl scrisese într-un fel de agonie scrijelitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
voastră. Oftă scurt, lăsând liniștea să urle înfundat în locul ei. Nu știam ce să-i spun, nici măcar nu eram în stare să o pricep în acele momente. Norocul tot de la ea a venit, când mi-a alungat gândurile cu o rugăminte... Mi-e frig... Nu vrei să mă cuprinzi în brațele tale? S-a întors pe o parte fără să mai aștepte răspuns și s-a cuibărit lipindu-se de mine. Am pus cu grijă o mână pe ea ca nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din parcare. — Da, optzeci de yeni, mormăi paznicul anevoie. Nu vreau rest, și i-am Întins o bancnotă de cinci sute de yeni... cu fotografia LUI peste bani.. Părul lui, tuns neuniform, nu se rărise Încă prea mult. — Am o rugăminte. Bătrînul avea o pătură pe genunchi și peste ea o revistă cu benzi desenate; buzele i se mișcau neîncetat. Își Împinse ochelarii antediluvieni de pe nas și priviri din ochii lui congestionați se mutau, bănuitor, de la fotografie la bani și invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dom’le, eu nu știu să tricotez. Iau șoferu’ și merg la un pește și la o bere pe malu’ Dunării. Salut! Demnitarele local s-au roșit, cel proxim s-a înverzit. Am plecat la pește. A doua zi, la rugămintea lui A., am mers la Ziua marinei, în căpitănia portului. Descriptio Moldaviae: Pe malul Dunării era plin de marineli cu pușca pe pept, testicolul adițional, cum bine numești tu armamentul din dotare. În centru, o troiță. La umbră, nomenclatura locală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iar mult în dreapta, vopsit în alb, îndemnul; „Votați Soarele”. În jurul orelor 11, primul grefier veni și-mi spuse că prefectul județului îi comunicase telefonic că mă invită la biroul său și că-l roagă să-mi aducă asta la cunoștință. Rugămintea era insolită, și insolentă totodată, deoarece la vremea aceea un judecător nu putea fi „invitat” la biroul unui prefect, mai ales prin intermediar - era vorba de un anume respect reciproc, tacit, dedus din principiul separării puterilor în stat - judecătorii având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
amestec de vorbe, ne regruparăm fără o înțelegere, pe patul îngust, înfoiat cu trei perne mari, ornamentale. Deasupra lor, pe perete, crucifixul. Începuse între noi o vorbărie despre câte de rău, fusese sau avea să fie, credeam ambii, el stăruind rugămintea, ca un laitmotiv, de a mai reveni în comună, măcar câteva zile pe an, să nu-i dau uitării. După ce ne ridicarăm și ne amestecarăm din nou petrecerii, aceeași rugăminte o auzii, din partea doamnei Agripina și a altor două doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rău, fusese sau avea să fie, credeam ambii, el stăruind rugămintea, ca un laitmotiv, de a mai reveni în comună, măcar câteva zile pe an, să nu-i dau uitării. După ce ne ridicarăm și ne amestecarăm din nou petrecerii, aceeași rugăminte o auzii, din partea doamnei Agripina și a altor două doamne, una fiind soția preotului iar cealaltă a primarului, iar la urmă chiar din partea primarului însuși. Unii obiectară că întâi trebuia servită masa, care acum era așezată în deschiderea a patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
celui arestat încercă niște scuze, apoi emoționat: „Vă cunosc opinia (tu ai schițat o mirare), nu, să nu vă mirați, totul se află, mai ales în asemenea împrejurări - sunteți pentru achitarea fratelui, dar vă rog să-l condamnați, e și rugămintea lui, în felul acesta îi veniți în ajutor, îi salvați viața, e bătut în închisoare în continuare, nu mai poate suporta. Voi declara apel și voi cere strămutarea judecării la București. Vom ieși din situația asta. Divergența pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să încerce la ușa de intrare din față, ce dădea în antreul-birou al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tânăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile înflorate în fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fâstâcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvând, gândi el, cât mai politicos suavul impact la care nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o tăcere ce putea semnifica oricare din posibilele noastre stări sufletești, Ana se ridică și adresându-mi-se rosti simplificat și eliminatoriu pentru ceilalți, păstrând însă o anume catifelare politicoasă a vocii: - Să vedem fluviul! Era o propunere și o rugăminte în același timp. Mă ridicai și o însoții. După câțiva pași ne aflarăm în fața gardului de sârmă împletită, mărginită de o bandă lată de metal, limita platoului prebalcanic, iar jos râpa imensă în terminarea căreia se croise albia fluviului izvorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
matură chibzuință, mi-a răspuns: limita de vârstă în serviciul diplomatic activ. Eu m-am făcut că-l cred, dânsul s-a făcut că m-a convins. Mai târziu, mi s-a confirmat că adevăratul motiv al rechemării mele era "rugămintea" adresată președintelui Emil Constantinescu de președintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, care se simțea jenat de prezența mea și mai ales de activitatea mea de ambasador al României la Chișinău. Așa că, vorba ministrului Pleșu, limita de vârstă m-a scos pentru moment
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și României țară cu care avea bune relații și interese comune politice, diplomatice și economice, pe plan bilateral și internațional. Prin mine, ca ambasador al României în India, Ministerul de Externe indian s-a adresat Ministerului de Externe român, cu rugămintea ca țara noastră să recunoască oficial noul stat creat, Bangladesh. Am transmis această rugăminte la București repetată de câteva ori prin invitarea mea la M.A.E. de șeful secției care se ocupa de relațiile Indiei cu țările Est-europene. Am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
economice, pe plan bilateral și internațional. Prin mine, ca ambasador al României în India, Ministerul de Externe indian s-a adresat Ministerului de Externe român, cu rugămintea ca țara noastră să recunoască oficial noul stat creat, Bangladesh. Am transmis această rugăminte la București repetată de câteva ori prin invitarea mea la M.A.E. de șeful secției care se ocupa de relațiile Indiei cu țările Est-europene. Am luat rugămintea indiană ca o expresie a bunelor relații româno-indiene și nu ca o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]