4,629 matches
-
de care nu se poate lipsi, sub niciun motiv, demersul critic!) cât al broaștei râioase! Deși îl admir mult pe eminescologul Theodor Codreanu și-i prețuiesc noblețea sufletească și acribia profesională de critic-hermeneut, nu pot fi de acord, nici în ruptul capului, cu afirmația lui Theodor Codreanu, despre Mircea Dinutz: „Fără a fi un critic de prim-plan, neproductiv editorial ” Dar, iertare: România, oare, ce critici de „prim-plan” mai are, azi? Că va fi avut România așa ceva, cândva, în epoca
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Nu știu de ce se scarpină copilul tău la ochi mereu. Pentru ca peste numai câteva săptămâni unul din verii mei mai mari, m-a luat în brațe, a văzut cum stau lucrurile, a strâns, a stors, am icnit, dar și vârful rupt al fusului care făcuse puroi, a țâșnit afară ca un intrus mizerabil și de neluat în seamă. Școala, biserica, primăria, jandarmeria, două prăvălii în locul cărora a apărut mai târziu cooperativa, două hanuri, brutărie, două potcovării, o fierărie, o filială bancară
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
am cunoscut. Era o fată subțire, înaltă și mi s-a părut puțin timidă. „Boboace” de Conservator bucureștean fiind, ne-am așezat în aceeași bancă, ne-am împrietenit, și cinci ani de facultate ne-am tocit coatele împreună, învățând pe rupte, la concurență cu colegii promoției paralele (prima care termina după 4 ani de studii). Vreo 300 de absolvenți (muzicologi, instrumentiși, dirijori și cântăreți), pe aceeași listă de repartiție, și... niciun loc în București, niciun loc în orașe, nicio catedră de
LA REVEDERE MARIOARA ! de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342004_a_343333]
-
coapte, curgeau două rânduri de perle! Alte două rânduri izvorau din cei de culoarea cerului... Se'mpleteau și se-amestecau lacrimi de om și lacrimi de câine, perle izvorâte din suflete rănite deopotriva, se rostogoleau ca un șirag de mărgele rupt. E ceva aproape ireal să privești în ochi înlăcrimați cu ochi înlăcrimați! Ești terminat! Micul bulgăre de zăpadă, pornise la vale, n'avea să-l mai oprească nimic în creșterea lui spre a se transforma în avalanșă. Am decis! Doamne
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
megalopolisului, renumit de altfel și prin frumusețea, înalta educație, rafinamentul și distincția fără rival a autohtonelor. Oamenii locului, cu mai mult de o mie de ani înainte, profitând de deschiderea globală a piețelor plecaseră cu cobilițele pe umeri, vânzând pe rupte produse necunoscute lumii la vremea aceea, precum: ciușcă, praz, ouă de curcă, iaurt de bivoliță, opinci și gaz lampant. Abilitățile de negustori și firea lor foarte chibzuită îi aduseseră peste puțin timp (cam cinci sute de ani), în fruntea afacerilor
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
tre’ să fii jmecher, că altfel o iei în bot dă nu te vezi! Pricepuși bă, ce-ț’ spusăi io acu’! Deși nimeni nu înțelegea absolut nimic, nu se înregistrară decese, ba chiar se observă o oarecare somnolență printre consilieri, ruptă însă de glasul cu sonorități de fierăstrău al doamnei Arivița Klkn, născută Oblete, o doamnă rurală, de felul ei din Fâlfani, actualmente văduvă, dar care, la o adică, spărgea nuca-n buci, frate (folosirea trimilenarei expresii dovedește încă o dată puterea
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
parcă nu mai fusese niciodată... Marele Consiliu era adunat în Marea Sală și bâțâia de spaimă, deoarece însăși doamna Anghila prezida... Primul punct al ordinei de zi fu scoaterea în pumni a nefericitului Dulică. Acesta părăsi trist consiliul, având nasul rupt și nici un dinte în gură. Plus niște coaste băgate în plămâni... De undeva, dintr-o debara, răzbăteau și gemetele Supremului, dar nimeni nu le băga în seamă. Din subsol, răcnetele Margaretei nici nu se auzeau. - Băi, trântorilor, dă azi încolo
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
fiul tău, ce s-a întâmplat, cum se simte. - A avut un accident cu mașina, venind din Băneasa spre București. Cineva, cu mașina i-a tăiat calea la o intersecție și s-au tamponat. S-a ales cu două coaste rupte, pe care a trebuit să i le așeze la loc și are și un picior în ghips. Bine că nu a fost ceva mai grav. O să mai stea în spital aproape două săptămâni sub supravegherea medicului. Acum este iubita lui
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (X) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342404_a_343733]
-
drept. Strânse din dinți, își adună toată forța rămasă și ieși de sub greutatea care îl ținea ca într-un clește. Motanul se sperie și sări cât colo, mai să cadă peste bord. Marinarul își dădu seama că are un picior rupt și cu greu se târî spre intrarea care cobora la cabină. În dureri groaznice se lăsă să alunece pe scări până ajunse lângă butoiul cu apă. Bău cu mare greutate și leșină din nou. Ispas coborâse și el, urmându-și
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
frunte și îi spuse că în curând se va simți mai bine, să fie optimist deoarece nu este singurul om din lume rămas fără o jumătate de picior. Închise ochii și în față îi apărură toate imaginile dezastrului: uraganul, catargul rupt, cabina, butoiul cu apă, peștele crud, Ispas... Ispas! unde o fi Ispas? Un țipăt îi ieși din gură: - Unde mă aflu? Unde este Ispas-Motan Gras? Unde e bunul meu Ispas, cel care mi-a salvat viața? - Nu înțeleg, domnule, despre
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
de numai 4 kilometri, a alimentat gradul uriaș de distrugeri din Christchurch și localitățile învecinate. Nouă clădiri s-au prăbușit total, iar multe altele au suferit daune parțiale. Asfaltul șoselelor a crăpat în multe locuri, au izbucnit incendii, iar conductele rupte au provocat inundații. Mai mult de 100 de persoane, inclusiv o duzină de vizitatori, studenți japonezi, sunt prinși între ruinele orașului. Echipele de salvare cu câini dresați s-au răspândit în întregul oraș în căutare de supraviețuitori, dintre care unii
UN CUTREMUR DEVASTATOR A DISTRUS MARŢI, 22 FEBRUARIE, ORAŞUL CHRISTCHURCH DIN NOUA ZEELANDĂ de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342460_a_343789]
-
I. AM REVAZUT IZVORUL!, de Dumitru Buhai, publicat în Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011. E destul doar o clipă, Ca să-ți pierzi echilibrul Și să-ți simți ruptă o aripă Ce-ți îngreunează de tot zborul! E destul doar o vorbă năroadă, Ca sufletul tău alb să ți-l roadă Și să te trezești pierdut în gândire, Când învinge, în tine, a ta fire... E destul doar să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342505_a_343834]
-
ne ducă spre România, mi s-a părut că trec un deal și ajung într-un sat românesc, în care graiul străbun este păstrat cu ... Citește mai mult E destul doar o clipă,Ca să-ți pierzi echilibrulși să-ți simți ruptă o aripăCe-ți îngreunează de tot zborul!E destul doar o vorbă năroadă,Ca sufletul tău alb să ți-l roadăși să te trezești pierdut în gândire,Când învinge, în tine, a ta fire...E destul doar să privești bâlciulși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342505_a_343834]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Mozaic > AM REVAZUT IZVORUL! Autor: Dumitru Buhai Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului E destul doar o clipă, Ca să-ți pierzi echilibrul Și să-ți simți ruptă o aripă Ce-ți îngreunează de tot zborul! E destul doar o vorbă năroadă, Ca sufletul tău alb să ți-l roadă Și să te trezești pierdut în gândire, Când învinge, în tine, a ta fire... E destul doar să
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
de probleme de tot soiul, îmi doream să poposesc la nea Mitică. Eram invadat de o adevărată plăcere, o bucurie sufletească imensă, numai la gândul că voi deschide ușa casei lui, pătrunzând în tainele unei alte lumi, o lume diferită, ruptă complet de ritmul infernal în care ne trăim zilele. Poate că dacă în Statele Unite nu ar exista atât de mulți conaționali de-ai mei, dacă n-aș avea minunați prieteni cu care să petrec weekend-uri sau să conversez, dorul
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
Acasa > Impact > Pamflet > BĂTĂLIE PE CIOLAN -PAMFLET- Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ciolanul e valoros, când are carne pe os și adună pofticioși co(rupți) și burduhănoși! Fiecare mârâie, dorind, al lui să fie ciolan care stârnește dispută ce-nvrăjbește. Și se înverșunează, dar nu abandonează nici în ruptul capului! Trăgându-l de partea lui. Luptă de-și riscă pielea, să câștige puterea. Să-și
BĂTĂLIE PE CIOLAN -PAMFLET- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341592_a_342921]
-
2014 Toate Articolele Autorului Ciolanul e valoros, când are carne pe os și adună pofticioși co(rupți) și burduhănoși! Fiecare mârâie, dorind, al lui să fie ciolan care stârnește dispută ce-nvrăjbește. Și se înverșunează, dar nu abandonează nici în ruptul capului! Trăgându-l de partea lui. Luptă de-și riscă pielea, să câștige puterea. Să-și sature gașca lui, strânsă-n jurul votului! Sorți de izbândă are cine în clanță-i tare si câștigă mulți adepți, mai mulți proști decăt
BĂTĂLIE PE CIOLAN -PAMFLET- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341592_a_342921]
-
ipostaze ale trecerii pe sub umbra tutelară a casei părintești din „satul său bătrân". Mama, tata veghează asupra ei „când tinerețea fuge spre spus", iar „luna strânge lacrima-n năframă". Portretele lor interioare se conturează din detalii gingașe sau din dialoguri rupte, încărcate de suspans: „A nins la noi în sat, tăticule\ Mămica-i singură și iar e iarnă" sau: „Ți-aud și-acuma pașii obosiți prin curte\ Bătrân, bolnav și mult prea bun" (Amintire). Dar "timpul își pierde secundele\ în genele
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
e el - și înflăcăra imaginația, dacă putem vorbi de așa ceva, tinerelor romanțioase dornice de nemurire în versuri și care, până una-alta, reușiră să vindece o acnee rebelă a bardului. Revista de poezie a Clubului C.F.R. din localitate publica pe rupte poezii de amor în care se ițeau disperări abisale, sentimente cosmice și subtile arome de anatomii floride. Anii de liceu se dovediră prolifici peste măsură, așa că toată lumea răsuflă ușurată la absolvire, sperând în taină să scape de teroarea geniului și
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
e el - și înflăcăra imaginația, dacă putem vorbi de așa ceva, tinerelor romanțioase dornice de nemurire în versuri și care, până una-alta, reușiră să vindece o acnee rebelă a bardului.Revista de poezie a Clubului C.F.R. din localitate publica pe rupte poezii de amor în care se ițeau disperări abisale, sentimente cosmice și subtile arome de anatomii floride.Anii de liceu se dovediră prolifici peste măsură, așa că toată lumea răsuflă ușurată la absolvire, sperând în taină să scape de teroarea geniului și
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
ridica din cană părea să impresioneze întodeauna pe cei prezenți. Copilul, căruia i se descânta, era în cele din urmă convins să soarbă trei înghițituri din cană. Albert gândea că el unul nu s-ar fi lăsat convins nici în ruptul capului. Urmau alte mișcări mărunte, din buze, după care vrăjitoarea scotea din cană forma ciudată pe care o lua cositorul; în ea citea care este lighioana de care s-a speriat copilul, după care șoptea repezit descântecul de sperietură potrivit cu
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
erau albaștri dar cred că sunt din piele de cameleon, că acum sunt cafenii, au luat culoarea prafului... În picioarele fără ciorapi - teneșii naționali, culoarea fiind "uni" de la glezne în jos, picioare, teneși, țărână. Doar unghia mare, ițită prin pânza ruptă, strică monotonia cromatică. Mi-e sete! Vaca traversează un drum, ridicând a dispreț capul când trece peste iarba de la marginea lui, niște forme vegetale încărcate de praf ca brazii din abecedar de nea. O urmez. Drumul este brăzdat, de-a
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
pornit spre casă. - Era neam cu noi? întreb eu șoptit, să nu deranjez pânza de liniște ce se întindea dinspre boaba de lumină a candelei. - Era văr cu mine, răspunde mama. - Purta două brâie și vara, zic eu. - Avea mijlocul rupt, iese din întuneric și vocea tatei, aducînd cu ea și firul subțire al luminii de jar. Stai să vezi. A fost o vară uscată de nu creștea nici chirul, a mai nesuferită buruiană. Țin minte că tata, bunică-tu, muncea
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
în casă apoi nea Ion, în izemne, se repede la poartă. Tache era rupt tot, picioare, mâni, dinți sparți, mort, ce mai... Ani de zile a zăcut, oblojit cu buruieni, cu alifii, i-a făcut popa maslu peste maslu, geaba! Rupt a rămas! Fără brâu e ca un snop de paie nelegat, se împrăștie pe jos... - Dar cine să fi făcut asta? - Lasă-l, omule, să se odihnească, ce-a fost a fost... - Să se odihnească, făi femeie, n-am avut
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
face pe bani Și nici nu mai știu de câți ani Îmi place ades sărutul postum La ce bun să am o viață cernită Chiar de-s femeia fatală Ușor cad la învoilă Cu dorința să fi u mulțumită GUSTURI RUPTE O amică fără nume Respectată prin cutume Ca-n reprezentații bufe Spăla toată ziua rufe A-nvățat încă de mică S-aibă grijă de pisică Fără să se preocupe Că-ntr-o zi i se va rupe Fie-n zi
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]