2,974 matches
-
amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești dolofani de duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa bucătăreselor. În răstimp, parfumurile miezului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a norilor. Se arată primele semne ale zilei care, cine știe, poate aduce salvarea nefericiților. Magistrală simbolistică pentru speranța vieții care nu dispare niciodată, nici în cele mai disperate situații. Hai să păstrăm în mintea și în inima noastră acest sâmbure de putere! încheie ea zâmbind. Marius o privește lung câteva clipe și apoi ridică paharul cu vin. Să bem pentru speranță și pentru soarta generoasă care mi te-a oferit în dar! Ciocnesc amândoi, simțind că intimitatea și veselia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu dreapta, că altfel te îmbeți!" îi spusese el, cu zâmbetul lui fin. Izbucniseră în râs atunci ca de o glumă bună și toată seară băuseră cu mâna stângă, curioși să vadă dacă superstiția vehiculată printre stâlpii cafenelelor avea un sâmbure de adevăr. De îmbătat nu se îmbătaseră, adevărul că nici nu consumaseră prea mult, în schimb a doua zi se treziseră cu o groaznică durere de cap. Ținând în palma mâinii stângi gâtul sticlei, Marius face gestul de a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mărturisirea lui Grass e prea târzie pentru a fi iertată, dar ea poate declanșa discuții despre situația mondială de astăzi, despre Liban, despre Iran, despre războaiele mileniului trei, despre propriile noastre vieți. Cercetează-te, spune Goethe în Ultimatum, dacă ești sâmbure sau coajă. Dar tot el recunoaște: adevărul e ca o ceapă. N-are nici sâmbure, nici coajă.
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
despre situația mondială de astăzi, despre Liban, despre Iran, despre războaiele mileniului trei, despre propriile noastre vieți. Cercetează-te, spune Goethe în Ultimatum, dacă ești sâmbure sau coajă. Dar tot el recunoaște: adevărul e ca o ceapă. N-are nici sâmbure, nici coajă.
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
de la 1848 și salvatorii de la 1866 ― sânt după d-sa: frații Brătianu, C. A. Rosetti, Ioan Ghica, Cogălniceanu, Principele Dimitrie Ghica, Manolache Costache, Lascar Catargiu, Mavrogheni, General Ioan Florescu, General Tell, Neculae Crețulescu și încă alți vro câțiva. E un sâmbure de adevăr în teza pe care voiește a o dovedi d. Mîrzescu și e asupra oricării îndoieli că cele mai multe grupuri politice de la noi din țară sânt strânse împrejurul unor firme personale, nu împrejurul unor principii. Când ne aducem aminte de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
comiterea de crime chiar, dar înțelegere cinstită nu se poate numi aceasta. [18 ianuarie 1879] {EminescuOpX 175} ["ESTE MIȘCAREA DIN MOLDOVA FACTICE... "] Este mișcarea din Moldova factice și o operă a d-lui Cogălniceanu, precum zice "Romînul", sau este un sâmbure real în ea - iată întrebarea. Văzând că cestiunea servă ca argument pro si contra unui om, am fi într-adevăr ademeniți a crede că mișcarea e factice, ca multe lucruri de la noi din țară; dar din nenorocire d. Cogălniceanu nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
1879] ["TREBUIE SĂ AIBĂ CINEVA... Trebuie să aibă cineva sânge mai rece decât reptilele și un despreț în adevăr suveran pentru mișeliile omenești, spre a nu se revolta în contra celor ce se urzesc și se țes de atâta vreme împrejurul sâmburelui numit cestiunea evreilor; toată tăria sufletească a unui sfânt n-ar putea opri pe cineva să nu-și piarză azi până și cel din urmă grăunte de speranță în viitorul acestei țări. De la primele înfrîngeri suferite de guvern în Cameră
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vom povesti să nu ne împingă la espresii, pe cari am voi să le evităm, nu din cauză că cei cărora le-am adresa asemenea cuvinte nu le-ar merita, ci pentru a mănținea o atitudine rece în discuție. Fiindcă era un sâmbure de adevăr în articolul nostru asupra Băncei de București, organul personal al d-lui Boerescu, "Presa", ajunge până la a nega existența partidului conservator și a afirma, se înțelege, "Centrul", care, precum știe lumea și vileagul, nici nu există, căci nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mă pomenisem că nu mai puteam mânca într-o parte. Pierdusem o măsea și trebuise să-mi îmbrace două ca să mi-o înlocuiască, operație extrem de dezagreabilă, polizorul acela sfredelindu-mi creierii. Merge bine, îi răspunsei, acum pot să sparg și sâmburi de măsline." El râse cu poftă și dispăru pe ușa pe care scria decan. Nu mă mirai că se ducea acolo, deși mi se păru nefiresc felul natural cu care o deschise, fără să ezite și mai ales fără să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne despărțim numai de trecut râzând, ci intrăm și în viitor tot râzând... însă de noi înșine..." Și îi povestii întîlnirea mea pe coridoare cu doctorul Vaintrub și cum îi spusesem că stau bine cu dantura, pot să sparg și sâmburi de măsline... Se pregătește o reformă a învățămîntului, continuai în timp ce mâncam flămând. Ce-ar putea să aducă nou această reformă. Ce putea să aducă? Elevul și studentul trebuiau oricum să învețe? Bineînțeles! Acest adevăr nu putea fi reformat. Atunci?!" Cine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
holșuruburi. Cică mai buni, nu se cariază. Actrițele astea ale lor cu dantură frumoasă, crezi că e dantura lor naturală?" "Îi bag în mă-sa cu holșuruburile lor, mie îmi trebuie măselele mele de pe vremuri, când spărgeam cu ele și sâmburi de măsline", răspunsese el furios. Totuși acceptase să-l duc la un dentist, dar se plângea pe urmă că nu putea mânca liniștit cu porcăria aia din gură, îi sângerau gingiile... Până la urmă se învățase... Îmi plăcea să beau cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
certurile părinților (cu urmele de fier ruginit ale cuvintelor care nu crezi că taie decât când te trezești cu ele în creier după mulți ani), fotografia bosumflată în costum de pionier, poveștile mamei înainte de culcare (Maria credea în cea cu sâmburele pe care, dacă îl înghiți, îți crește un lămâi în stomac). Prin cartier și memorie defilau apoi potăile vecinilor (doamna Fețeanu hrănea un câine care semăna cu-o vulpe grasă) și casa cu pisici de lângă linia ferată (acolo jurai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
multă vreme, mai exact până a venit pe lume bunicu’ Vitalian. Deja lucrurile se schimbaseră puțin, depindea de unde te uitai la ele: dacă stăteai pe-aproape, bunicu’ Vitalian nu era bunic, ci doar un copil în nădragi, șterpelind cuie și sâmburi de prune din povarnă; dacă te îndepărtai și priveai scena de undeva de sus, bunicu’ chiar avea părul alb și-un baston în mâini, cu care te fugărea pe scări, să te ciomăgească împărătește. Din tată-n fiu, Robanii adoptaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cablurile, adaptoare nervoase. Imaginile se împachetau orbitor, refractar, îți venea să pleci cu ele acasă. Credeai că e fabrica de jucării a lui Moș Crăciun sau, mai rău, un spital metalic, SF. Continuările se făceau spre spații noi, încărcate de sâmburii vii ai imaginilor, gata să împingă poveștile spre alte și alte noduri: Viena, Paris, Constanța, Balcic, din nou Constanța. De-acolo, ele urma să fie achiziționate de bogătani sau mafioți, femei cu blănuri albe prelinse pe coapse sau puștoaice echipate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și L. Blaga, care au descins analitic în cotloanele gândirii politice românești din Transilvania secolului al XVIII-lea, ajungem la conturarea unei imagini generice asupra genezei și evoluției meandrice a conștiinței naționale în rândul românilor transilvăneni. Geneza ideii naționale ca sâmbure al conștiinței de sine românești a avut o naștere laborioasă, pe fructul căreia s-a impregnat stigmatul condițiilor specifice matricei socio-politice și istorice a Transilvaniei secolului al XVIII-lea. O naștere căznită, moșită fiind de arbitrariul unor interese exogene politicile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
român (prima, prin romanizarea populației autohtone, a doua, prin absorbția migratorilor), concluzia autorilor este că "povestea formării neamului lor [a românilor], rod al căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, [ca orice mit al originilor], ascunde, în pofida naivității sale, un sâmbure solid de adevăr istoric" (p. 10). Tratarea chestiunii sacrosancte a originii într-un registru mitologic aduce o ruptură radicală în tradiția pedagogiei istorice românești. Distanța enormă ce desparte noua abordare deconstructivistă de vechea paradigmă esențialistă este ilustrată și de sugestiile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în spirit patriotic, generând un val de proteste care s-a finalizat cu cenzurarea manualului este următoarea: "ca orice mit al originilor, povestea formării neamului nostru, rod al căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, ascunde, în pofida naivității ei, un sâmbure de adevăr" (p. 10). Autorii recidivează prin susținerea "inventării" națiunii moderne, inclusiv a națiunii române (p. 27)28. Argumentul avansat pentru sprijinirea acestei teze eretice susține că națiunea română a fost imaginată de cărturarii Școlii Ardelene, urmați de intelectualii romantici
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nocive și de a le activa pe cele bune care este accesibil tuturor, indiferent de mediu sau condiții: schimbarea atitudinii mentale.” (K. Murakami, Codul divin al vieții). Este cunoscut, de asemenea, faptul că anumiți fitocompuși (ex. polifenolii naturali, resveratrolul din sâmburii de struguri etc.), exercițiile fizice au capacitatea de a activa unele gene „sanogene” și de a inhiba unele gene „patogene”. Pacientul trebuie să aibă un rol activ și să fie capabil să își asume rolul major în ceea ce privește responsabilitatea vindecării. Terapia
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
din istoria statului și dreptului public în România. Domnii aceștia nu erau aleși de boieri, armată și popor, nația nu era legată prin jurământ către Domnii fanarioți, ei erau numiți ca guvernatori de către turci, autoritatea lor e uzurpată, e pîn-în sâmburele ei ilegitimă, și oricine a ridicat brațul în contra lor a făcut o faptă bună și lăudabilă. Despre Matei Basarab "Romînul" zice următoarele: Nu putem să pierdem din vedere că reîntoarcerea la vechile datini nu înseamnă altceva decât întoarcerea la așezământul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
legale. Se înțelege că fiece alegător [î ]și are interesele sale materiale. De fiecare din aceste interese atârnă câte un fir al mașinii administrative. De-o zice alegătorul nu, curentul electric al mașinii izbește în acel interes și-i ucide sâmburele vital, de-o zice da, [î ]și poate vedea în liniște de treabă. Nu putem aștepta însă de la oameni - și oameni suntem toți - ca, pentru un interes general care nu poate fi priceput decât prin reflecție, să-și pună zilnic
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Carp, Cantacuzino, Maiorescu venind să completeze colecția de miniștri trecători organizată de d. Brătianu. Deși tot ce cuprinde ziarul francez ca substanță nu se poate datori decât indiscrețiunii, iar informațiunile sale nu pot fi decât cojile puțin însemnate a adevăratului sâmbure al cestiunii, abia indicat prin cuvintele "rezerva de-a reveni în cazul unei complicații europene care ar sili țara de-a lua o hotărâre critică", totuși, în marginele unei stricte discrețiuni, putem spune că n-a fost vorba de intrarea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
singură formă scrisă. Organografic vorbind limba era aceeași; numai termenii, materialul de vorbe diferea pe ici pe colo. O unitate atât de pronunțată a limbei dovedește însă o unitate de origini etnice. E indiferentă cestiunea daca elementele ce compuneau acest sâmbure de popor modern erau tracice și latine sau latine și ilirice, destul numai că, din al Vi-lea secol după Hristos, la năvălirea avarilor în Tracia (a. 579) oastea condusă de Martin și Comențiol e compusă din oameni ce vorbesc
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de la tată-său din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel a se sacrifica pe sine pentru semenii săi, nu din mândrie, nu din sentiment de datorie civică, ci din iubire, a rămas de atunci cea mai înaltă formă a existenței umane, acel sâmbure de adevăr care dizolvă adânca dizarmonie și asprimea luptei pentru existență ce bântuie natura întreagă. E ușoară credința că prin precepte teoretice de morală, prin știință, oarecum, omul se poate face mai bun. Omul trebuie să aibă înaintea lui un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nume pe care călugării 'l dădeau în evul mediu logicei lui Aristotel: medicamentum mentis. În unul din numerele trecute vorbisem de schimbările din Bulgaria și găsisem că manifestul tânărului principe de Battenberg avea, abstracție făcând de orice alte motive, un sâmbure sănătos. În adevăr, orice stat are nevoie de o seamă de condiții indispensabile pentru ca să poată exista de pe o zi pe alta. La statele cu trecut istoric sau cari și-au avut în curs de sute de ani obiceile lor juridice
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]