1,892 matches
-
privind în jur la camera aseptică. — Sângele de pe pereții din baie, din casa familiei Pringsheim. Sângele de pe palier. Ai vreo idee cum a ajuns acolo? Măcar cea mai vagă idee? — Nici una, răspunse Wilt. Nu pot decât să presupun că a sângerat cineva. — Exact, zise inspectorul. Dar cine? — Faceți-mi percheziție, zise Wilt. — Exact. Și știi ce-am aflat? Wilt clătină din cap. — N-ai nici o idee? — Nici una, zise Wilt. — Pete de sânge pe o pereche de pantaloni gri de la tine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
frică. Cu doi ani în urmă, toamna, te treziseși dintr-un vis îngrozitor, țipând. Ai aprins lumina și-ai zărit imediat pe pernă câteva picături de sânge. Ți-ai atins gâtul cu două degete. Te-ai uitat: sânge. Alunița îți sângera. Cum s-a făcut dimineață, ai și fugit la oncologie, îl cunoșteai pe doctor, căci cu mult timp înainte mai fuseseși pe acolo. Crezuseși că-l ai la sân. Citiseși de atunci tot ce-ți picase în mână pe tema
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe doctor, căci cu mult timp înainte mai fuseseși pe acolo. Crezuseși că-l ai la sân. Citiseși de atunci tot ce-ți picase în mână pe tema asta și ajunseseși la o fobie persistentă, chinuitoare. Știai ca dacă alunițele sângerează sau își schimbă brusc culoarea, devenind violete, roze sau palide, poate fi un semn, mai ales când ai anumite vise înainte. Există studii despre visele prevestitoare ale tuberculoșilor, cardiacilor, bolnavilor de cancer. "Dar ce-ai visat atunci?" - te întreb. Rămâi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-am rămas cu o senzație de leșin toată seara. Nu mi-a scris niciodată. Dar în noaptea aceea, după ce rătăcisem ore întregi pe străzile roșii și încețoșate, am avut visul despre care ți-am povestit și apoi mi-a sângerat alunița. Se făcea că o vegheam pe Ester, care murise și zăcea acum pe o masă neagră, într-un sicriu fără capac. Vițe roșii de păr îi atârnau peste marginea sicriului de lemn grosolan. Fața ei era albă și liniștită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
La început îl surprinse faptul că dușmanii lor, care demonstraseră că țintesc grozav de bine, greșiră de astă dată câteva ținte ce păreau destul de ușor de nimerit, dar apoi scoase o înjurătură, când își dădu seama că fiecare rănit ce sângera din abundență sau avea febră consuma mai multă apă decât dacă ar fi murit. — Mizerabili! Când se lumină de ziuă, descoperiră, de asemenea, că stârvurile ce atrăseseră atenția vulturilor, hienelor și șacalilor nu erau ale prizonierilor în căutarea cărora veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am sânge în mine - răspunse interlocutorul său, în timp ce arăta cu un gest amplu spre grupul de răniți întinși pe jos în peșteră. Mă mândresc cu asta, pentru că altfel m-aș fi lăsat de meserie - dar știu că niște oameni care sângerează și cărora peste două ore le va curge sudoarea șiroaie se vor deshidrata foarte repede. Aici nu este foarte cald - remarcă Julio Mendoza. — Deocamdată...! - recunoscu celălalt. Dar privește spre intrare; e orientată spre sud, ceea ce înseamnă că în curând soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
punctul de vedere al creației artistice, ar fi mai interesant, determină utilizarea persoanei întâi în O moarte care nu dovedește nimic. „Această carte a fost scrisă îndelung, în ani de zile, și nu este pagină pe care să nu fi sângerat, pradă tuturor întrebărilor. Personajul principal trebuia să fie Moartea care revine mereu, ca un laitmotiv.” Personajul masculin al nuvelisticii lui Holban, întrebat fiind de o verișoară care-l surprinde în livadă notându-și ideile într-un carnețel, răspunde că scrie
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ca niște cai cu apărătorile pe ochi. Chiar dacă pielea ne supurează, roasă de hamuri, chiar dacă tremurul ei și loviturile de coadă nu mai prididesc să gonească muștele verzi-negre ce ni se așază pe răni, ciorchine, chiar dacă sub zăbală gura ne sângerează și ne poticnim tot mai des sub bici, îngenunchind, să ducem mai departe trăsura... Oricât de rău este viitorul spre care mergem, să plănuim laboratorul de fonetică, la fel ca în vremuri bune, cerând sfaturi de la cei ce au așa ceva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Doamne. O... OO... NU. NU. NU. Ne prăbușim. O, Doamne, ne prăbușim. Ne Îndreptăm În picaj spre pămînt. Avionul cade ca o ghiulea. Un bărbat din apropierea mea a fost smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. SÎngerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sînt Împinsă În sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pierdem timpul și asta o să-i placă Procuraturii. Dă-i drumul, Leroy! Fă-ți un bine singur. Nici un răspuns. — Leroy, uite cum pot profita ambele părți. Eu cred că ați răpit o fată, amenințînd-o cu arma. Ați făcut-o să sîngereze În mașină, așa că ați ascuns mașina. V-ați mînjit pe haine cu sîngele ei, așa că le-ați dat foc. Toți trei mirosiți a parfum - parfumul ei. Dacă nu sînteți vinovați de treaba de la Nite Owl, nu știu de ce ați ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iveală", "a se arăta" etc.) revin insistent și implacabil, dovedindu-se până la urmă a fi "cuvinte fenomenologice" și noduri în țesătura de ansamblu. Cu excepția lui "și", "de aceea" și "totuși", totul, până și prepozițiile și adverbele, intră în cod. Traducătorul, sângerând sub această chingă și amețit de reiterarea figurilor acestui cadril infinit, este tentat periodic să respire evadând în stil: un cuvințel mai sprințar, același lucru spus altfel decât până acum etc. Greșeala pândește la capătul acestei tentații periodice de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
concentreze la interviu - dragul de Calvin se agita enorm pentru interviurile astea. Știa că în câteva momente se așteaptă ca el să pună niște întrebări cât de cât relevante, dar el nu se putea gândi decât că ar putea să sângereze până la moarte. Sau să turbeze. Oare cât timp durează până încep să îi apară spume în colțul gurii, se întreba el. Balansându-și scaunul pe cele două picioare din spate, își ținea degetul rănit în față, zgâindu-se la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unui cap de câine. Pe măsură ce vara avansa, Monica dezvolta un nou obicei alarmant. Stând fără vlagă pe o bancă, începea să își ciupească și să tragă de o julitură de pe mână și nu era satisfăcută până când aceasta nu începea să sângereze. Abia atunci, Ashling a început să poarte plasturi după ea. Ceva trebuia să se întâmple. Cu siguranță, cineva trebuia să observe. A început să se roage ca mama ei să înceapă să se simtă mai bine, în speranța că atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ceva În stare să-ți strice tot cheful. Doar nu aveam să pun pe același plan mult-prețiosul și misteriosul meu sex cu vîrful unui nas pe care-l putea vedea oricine, pe care-l ștergeam iarna cu batista și care sîngera vara. Nu mă decalotasem niciodată singur. La unsprezece ani era oare un cusur? Am plecat de la acel medic plin de ranchiună. Am vorbit despre acest lucru iarna trecută cu soră-mea Madeleine. Spre marea mea stupoare, Încă Își amintea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a schimbat existența ei de când a pășit pe drumul pribegiei. Ea speră să-l convingă astfel să-și curme rătăcirile cerând ajutor și îndrumare zeilor : Fie-ți milă de mine, dacă nu ți-e milă de tine. Iată : gleznele mele sângerează. Trupul meu feciorelnic e zdrobit. Degetele mele, învățate să mângâie puful porumbeilor, au înțepenit (I 1). Confruntat cu tânăra istovită și mistuită de febră, Oedip realizează dimensiunile sacrificiului impus celei pe care a silit-o să-și schimbe statutul de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
propria-i văpaie, să colecteze otravă și ură, să învețe disciplina supunerii. La adăpost de primejdii, exilații ar trimite din când în când cuvântul mincinos care va vesti apropiata lor întoarcere pentru ca rănile poporului să nu se închidă, ci să sângereze continuu. Revenirea se va produce de fapt doar când timpurile vor fi coapte, când cei care au purtat povara statului vor fi înlăturat această apăsare. O dată înfăptuită schimbarea de regim, exilații se vor putea întoarce proclamându-se salvatorii patriei, acesta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de a părăsi scena era evidentă. Se Îndepărtară rîzÎnd În Întuneric. CÎnd am dat fuga să-l ajut, Fermín se lupta zadarnic să se ridice și să-și găsească dinții pe care Îi pierduse În apa murdară a bălții. Îi sîngerau gura, nasul, urechile și pleoapele. CÎnd m-a văzut teafăr, a schițat un zîmbet și am crezut că o să moară pe loc. Am Îngenuncheat lîngă el și l-am luat În brațe. Primul gînd ce mi-a trecut prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lumina și m-am dus În sufragerie, unde mă aștepta fotoliul predilect al tatei. M-am Înfășurat În pled și m-am ghemuit cum am putut, convins că n-aveam să Închid un ochi. Imaginea raclelor albe În semiîntuneric Îmi sîngera În minte. Am Închis ochii și m-am străduit din răsputeri să alung acea viziune. În locul ei, am invocat imaginea Beei, goală pe pleduri, În baia aceea, la lumina lumînărilor. Lăsîndu-mă În voia acestor gînduri fericite, mi se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lacrimă de lumină. Am zîmbit. Am ascultat cum cheia de rotea În broască și am tras adînc aer În piept. 38 — Daniel, șopti ea, cu zîmbetul În contralumină. Fumul albastru al țigării Îi Învăluia chipul. Buzele Îi străluceau stacojii, umede, sîngerînd urme pe filtrul pe care-l ținea Între arătător și inelar. Există oameni de care-ți amintești și oameni pe care Îi visezi. Pentru mine, Nuria Monfort avea consistența și credibilitatea unui miraj: nu-i pui veracitatea sub semnul Îndoielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
roșiatică. Julián a izbit din nou. Mi s-a părut că Îi aud oasele scrîșnind. Julián nu s-a tulburat. Lovea zidul o dată și Încă o dată, cu mînia unui deținut care Își deschide drum către libertate. Pumnii și brațele Îi sîngerau cînd prima cărămidă s-a desprins și a căzut de partea cealaltă. Cu degetele Însîngerate, Julián a Început atunci să scormonească pentru a lărgi acea fereastră tăiată În beznă. GÎfîia, epuizat și posedat de o furie de care nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Răspîndea un frig intens și pătrunzător. Cele două lespezi erau acoperite de un văl din pînze de păianjen, care s-a destrămat ca o mătase putrezită la flacăra lămpii. Marmura albă era brăzdată de lacrimi negre de umezeală ce parcă sîngerau din adînciturile lăsate de dalta gravorului. Zăceau una lîngă cealaltă, ca niște blesteme Înlănțuite. Penélope Aldaya David Aldaya 1902-1919 1919 11 De multe ori am stat și m-am gîndit la momentul acela de tăcere, Încercînd să-mi imaginez ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scara În tăcere, un om pe care nu-l mai cunoșteam. Julián Carax era mort. CÎnd am ieșit În grădina vilei, n-am mai găsit nici urmă de el. Am escaladat zidul și am sărit de partea cealaltă. Străzile dezolate sîngerau sub ploaie. I-am strigat numele, pășind În mijlocul bulevardului pustiu. Nimeni nu mi-a răspuns la chemare. CÎnd m-am Întors acasă, era aproape patru dimineața. Apartamentul era Înecat În fum și mirosea a ars. Julián fusese pe-acolo. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Saturno, cînd m-a văzut, a scuturat din cap. — Haida-de, intră un moment și aranjează-te... Am refuzat, ținîndu-mă cu mîinile de stomac. Partea stîngă a capului Îmi palpita ca și cum oasele ar fi vrut să se desprindă de carne. — Dumneata sîngerezi, mi-a zis don Saturno, neliniștit. — Nu-i prima oară. — Atunci, joacă-te În continuare și n-o să mai ai șansa de a sîngera prea mult. Haide, intră și-o să chem un doctor, fă-mi plăcerea. Am reușit să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
stîngă a capului Îmi palpita ca și cum oasele ar fi vrut să se desprindă de carne. — Dumneata sîngerezi, mi-a zis don Saturno, neliniștit. — Nu-i prima oară. — Atunci, joacă-te În continuare și n-o să mai ai șansa de a sîngera prea mult. Haide, intră și-o să chem un doctor, fă-mi plăcerea. Am reușit să ajung pînă la poartă și să mă eliberez de bunăvoința portarului. Acum ningea vîrtos, trotuarele acoperindu-se cu văluri de ceață albă. VÎntul Înghețat Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fă-mi plăcerea. Am reușit să ajung pînă la poartă și să mă eliberez de bunăvoința portarului. Acum ningea vîrtos, trotuarele acoperindu-se cu văluri de ceață albă. VÎntul Înghețat Își deschidea drum prin hainele mele, măturînd rana care Îmi sîngera pe față. Nu știu dacă am plîns de durere, de furie sau de frică. Zăpada, indiferentă, a luat cu ea plînsul meu laș, iar eu m-am Îndepărtat Încetișor În zorii prăfoși, o umbră printre altele, deschizînd brazde În mătreața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]