4,350 matches
-
spătar, mărturie pentru stăpânirea a trei dugheni de pe Podul Hagioaiei din Iași. ― Iată, sfințite, ce scrie un copist la 1714 august 1: “Altă carte, tot a patriarhului Hrisantu, întru care iarăș(i) mai întărește stăpânire Ilincăi,... pentru 2 dughene care sânt pe Podul Hagioaiei, lângă dughenele lui Ilie Enache Spat(arul... a le stăpâni”... Și zice că cine s-ar ispiti să-i strice tocmirea, să fie “anathema și blăstămat”. ― Din cele citite până acum, am reținut faptul că Hrisant patriarhul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
negustor din Iași: “Adecă eu, Panaite neguțătoriul den Iași, făcut-am această adevărată scrisoare a mea la mâna sfinții sale Preafericitului chir Hrisanth patriiarhul svintei... cetăți Ierusalimului precum... viind sfinție sa aicea în Țara Moldovei pentru cercetarea sfintelor mănăstiri care sânt suptu ascultarea Sv(â)ntului Mormântu, și având eu trei dughene cu loc cu tot înaintea porții m(ă)n(ă)stirii S(ven)tâi Savii... și având și svințiie sa părintele patriiarhul trei părți de sat, anume Medeleni la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de Gios unde se vinde peștele, și nedând chirie de câțiva ani până s-au plinit soma de 260 lei, 4 p(o)t(ronici). Și neavând banii să-i dăm am dat doa dughene cu loc cu tot, carele sânt iarăș(i) în Târgul de Gios, pe Ulița Rusac(ă)”... ― Adevăr grăit-ai, fiule. Asta nu înseamnă, însă, ca să nu punem capăt cislei de astăzi, care, după cum bine vezi, s-a cam lungit. ― Ce-i drept și lui Dumnezeu îi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
toate mănăstirile, dar și pentru a pune capăt <jafurilor nerușinate ale arendașilor ce vin, sub falsul nume de egumeni, și despoaie fără teamă și fără mustrare de cuget, mănăstirile, precum și pe țărani, locuitorii lor care cu toate acestea nu le sânt robi>. De-a lungul anilor se statornicise obiceiul ca domnii și boierii avuți să facă danii mănăstirilor, nu numai în diferite obiecte de uz bisericesc, ci și în moșii, încât, cu vremea ele ajunseseră să posede întinse pământuri, exploatate după
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de a fi și reale, impun prin limbă, paginație și caracterul literelor. Apoi, culegerea articolelor fiind complet computerizată, gazetarul respectiv își poate permite să ocolească inteligent capcanele gramaticii, calculatorul având o marjă de greșeli neînchipuit de mare, deci admisibilă. Astea sânt, adică sunt exhibiții, interveni al șaselea vorbitor conform tragerii la sorți. Pentru a reuși la un concurs de corespondent nu ai nevoie de nimic altceva decât de fler, așa cum au câinii, și de un manual serios de criminalistică. Priviți prima
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a tinereții! În realitate, gara asta pustie e chiar ca o grotă. Iar eu sânt aici ca un sfânt într-o grotă. Numai că mie mi-e foarte frică, iar unui sfânt n-ar trebui să-i fie frică. Eu sânt din păcate, pe jumătate șobolan. Jumătate șobolan și jumătate sfânt... Și nici profet n-am ajuns, cu toate că am visat asta. Ca să fii profet, trebuie să aparții unui Dumnezeu. Fiecare profet are un Dumnezeu al lui pe care-l servește. Nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe care le văd acum sau le visez. Observați, domnilor, câte lucruri ne despart? Ne desparte, poate, și propria mea moarte. Pentru că, după ce voi termina de spus totul, și dacă până atunci Eleonora nu se va întoarce, voi pleca singur. Sânt convins că nimeni n-a avut vreodată un asemenea confesional cum e cel în care-mi fac eu spovedania. Vreți să știți cum arată? O să vi-l descriu și veți recunoaște că măcar dintr-un punct de vedere sânt un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de vedere sânt un privilegiat. Nu mă deranjează nimeni aici, nici măcar Dumnezeu și totuși vorbesc cu dumneavoastră, cei care mă auziți și nu vă cunosc. Pot să-mi fac în liniște spovedania. Dacă vreau o întrerup. Dacă vreau o continui. Sânt mai liber decât a fost vreodată orice păcătos. Pustiul e o gară părăsită despre care nu știu decât ceea ce văd. Uneori mi se pare că au trecut foarte mulți ani de când pe peronul prăfuit n-a mai coborât nimeni și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gânduri, mai ales că există o sală de așteptare aproape normală, cu bănci de jur împrejur, lipite de pereți. Dar fără nici un ghișeu. În schimb, în sala de așteptare și pe peron ard două becuri care fac două bălți luminoase. Sânt inutile ziua și sărăcăcioase noaptea. N-am înțeles de unde vine curentul și, dealtfel, nici nu pot fi stinse. Nu există nici un întrerupător. Ziua, cele două becuri răspândesc o lumină murdară care ajută doar păianjenii să-și continue opera. Noaptea, însă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cele zece porunci. De fiecare dată una singură, ca să mă conving s-o urmez. Iată-le cum sună: Prima poruncă: Să aștepți oricât. A doua poruncă: Să aștepți orice. A treia poruncă: Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sânt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent. A patra poruncă: Să nu numeri zilele. A cincea poruncă: Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața. A șasea poruncă: Repetă că nu există pustiu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de a-ți aparține în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuiește că ești egoist. A zecea poruncă: Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă. Ce bună idee am avut cu decalogul ăsta. De câte ori sânt în dificultate, apelez la el. Mă uit și caut porunca de care am nevoie în clipa respectivă. Și imediat îmi revin. Nu știu ce m-aș fi făcut fără asta. Poate că omul s-a obișnuit să i se poruncească. El își
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pericol. Și e normal să existe două categorii de victime: unele mușcate în față, altele în spate. Parcă a foșnit ceva afară... Nu, n-a fost nimic. M-am înșelat. Rămân mai departe singur. În confesionalul meu doar păianjenii îmi sânt martori. Și uneori țânțarii care mă vizitează noaptea, când vântul face din orice un semnalizator morse. Prin urmare, cine sânt eu? Eleonora îmi spunea "profesore". Dar nu asta e important. Adineauri, m-am uitat într-un geam și aproape nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ceva afară... Nu, n-a fost nimic. M-am înșelat. Rămân mai departe singur. În confesionalul meu doar păianjenii îmi sânt martori. Și uneori țânțarii care mă vizitează noaptea, când vântul face din orice un semnalizator morse. Prin urmare, cine sânt eu? Eleonora îmi spunea "profesore". Dar nu asta e important. Adineauri, m-am uitat într-un geam și aproape nu m-am mai recunoscut. Cu barba nerasă și părul netuns de multă vreme, arăt mai degrabă ca unul din profeții
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am uitat într-un geam și aproape nu m-am mai recunoscut. Cu barba nerasă și părul netuns de multă vreme, arăt mai degrabă ca unul din profeții de ocazie, lacomi de auditoriu, gata să vorbească despre orice subiect dacă sânt ascultați. Alții ar zice că par un cabotin, un pustnic, un strigoi al bibliotecilor părăsite, un actor ambulant sau un amestec din astea. Cu toate că mâinile mele mari, tăbăcite de vânt și de soare, seamănă mai mult cu ale unui docher
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vrea să fiu și eu alături de dumneavoastră, într-o cameră normală; înainte de orice altceva, m-aș bărbieri, n-aș mai sta cu barba asta nerasă care mă îmbătrînește, deși n-am decât patruzeci și unu de ani... Dar melancoliile nu sânt bune. "Profesore, atenție la porunca a șasea!" 2. Nu vreau să vă conving de nimic, domnilor, și de fapt nu vreau nici măcar să mă credeți. Pur și simplu vă rog să mă ascultați. Asta e totul. După aceea puteți să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o lume în care chiar dreptatea e ratată, îmi puteam îngădui și eu să fiu un ratat. La drept vorbind, toată viața mea e un șir de pasiuni eșuate. Mereu am luat-o de la început. Ca un adevărat rac ce sânt Dar o să mă înțelegeți mai bine din exemple, care mă reprezintă, cred, chiar dincolo de ceea ce spun dicționarele despre pasiuni. În copilărie, mi-am dorit foarte mult o bicicletă. N-am avut-o și jinduiam după ea. În ziua când, mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu fac decât s-o tulbure câteva clipe ca o piatră care lovește suprafața încremenită a unui lac. Atât durează muzica. Atât durează cât și cercurile concentrice de pe luciul unui lac. Restul, da, restul e tăcere. Orice am face. Concertele sânt ca și noi. Accidente ale tăcerii. O, dacă am putea să ne întoarcem de la jumătatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cântec îmbătrînește în timpul cât îl cântăm. El începe tânăr, luminos, plin de încredere și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
carte e mai ușor să-ți dai iluzia că poți să rămâi la aceeași pagină. Chiar dacă și asta e o iluzie. O minciună. Pentru că, dacă rămâi la aceeași pagină, de fapt citești mereu o pagină nouă pe măsură ce îmbătrînești... Dar cărțile sânt mai generoase cu iluziile noastre. Putem să le citim mai încet, să întîrziem, să amânăm, să revenim, să ne mințim, să uităm fatalitatea sfârșitului, în timp ce ascultând un concert e imposibil să faci asta. Iată de ce am renunțat și la muzică
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Când ajungeam la sentință, era un adevărat chin. Zile întregi întorceam totul pe toate fețele. Nici una din cele două părți ale mele nu vroia să cedeze. Amândouă stăteau tot timpul treze, fiecare cu mâna în gâtul celeilalte. Mă amenințam că sânt îngăduitor cu vinovații și, în același timp, mă acuzam că sânt prea crud. În acest clește, mă zbăteam zile întregi. Căutam o soluție. Și când credeam, în sfârșit, că pot pronunța o sentință acceptabilă, o revedeam pe femeia de la frizerie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
totul pe toate fețele. Nici una din cele două părți ale mele nu vroia să cedeze. Amândouă stăteau tot timpul treze, fiecare cu mâna în gâtul celeilalte. Mă amenințam că sânt îngăduitor cu vinovații și, în același timp, mă acuzam că sânt prea crud. În acest clește, mă zbăteam zile întregi. Căutam o soluție. Și când credeam, în sfârșit, că pot pronunța o sentință acceptabilă, o revedeam pe femeia de la frizerie. Auzeam țipătul ei isteric care se sfărâma ca un țipăt de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
uitau după mine mirați. Devenisem o ciudățenie, probabil, din moment ce măștile erau normale. Am început să ies și mai rar din casă și, când trebuia totuși să ies, mă temeam să nu mă arate cineva cu degetul. Uneori aveam senzația că sânt un spectator rătăcit pe o scenă unde se joacă un spectacol de neînțeles. Căpătasem, cred, un aer vinovat și sperios deoarece lumea mă privea din ce în ce mai intrigată. Mă așteptam, în orice moment, să aud pe cineva zicînd: "Ce vrea ăsta? De unde
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și așteptau, căci se terminaseră întrebările de circumstanță. Și cum eu îi chemasem, desigur că trebuia să le dau o explicație. Știu ce credeți despre mine, le-am zis, dar vreți să vă dau cea mai bună dovadă că nu sânt nebun? Ei bine, eu nu sânt în stare să urmez exemplul nebunilor lui Shakespeare care spun adevăruri, greu de suportat altfel, printre tumbe și plecăciuni. Amintiți-vă: își pun făină pe obraz și ne avertizează că moartea dă târcoale. La
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de circumstanță. Și cum eu îi chemasem, desigur că trebuia să le dau o explicație. Știu ce credeți despre mine, le-am zis, dar vreți să vă dau cea mai bună dovadă că nu sânt nebun? Ei bine, eu nu sânt în stare să urmez exemplul nebunilor lui Shakespeare care spun adevăruri, greu de suportat altfel, printre tumbe și plecăciuni. Amintiți-vă: își pun făină pe obraz și ne avertizează că moartea dă târcoale. La nevoie, cu puțin efort, și eu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
între plecare și sosire. Pe când aici nu există decât așteptarea. "Știi în ce situație sîntem noi? i-am zis odată Eleonorei. Închipuie-ți că dincolo de pădure e o autostradă pe care mașinile trec în goană. Dar nici una nu oprește. Toți sânt grăbiți. Nimeni n-are timp de pierdut. Trec ca și cum nu ne-ar vedea. Și poate că nici nu ne văd... În zadar le facem semn. Noi nu existăm pentru ei. Nimeni nu există pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să nu râzi, m-am gândit că Christos a deschis această zodie și eu o închei. Iar între noi au fost oameni care au ars pentru adevăruri mari: împărăteasa Livia, sfânta Thereza, Newton, Pasteur, Ioana d'Arc, Jack London. Eu sânt însă un Capricorn ratat. Mi-am trădat zodia, m-am speriat și de urcuș și de suferință. În loc de orice, am preferat uitarea, repede și imediat, cum spun eu. Pe la douăzeci și ceva de ani am înțeles că nu eram făcută
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]