2,533 matches
-
a mea: — Nu se știe niciodată, drumurile noastre s-ar putea Încrucișa! Politețe sau promisiune, fraza ei era Însoțită de un zâmbet șugubăț, În care am văzut la fel de bine o sfidare, ca și un reproș. După aceea, când m-am săltat din fotoliu cu o stângăcie desăvârșită, pierzându-mi cumpătul și regăsingu-l, căutând să-mi recapăt echilibrul, dar și o anumită demnitate, ea rămase nemișcată, cu privirea Învăluindu-mă cu o bunăvoință amuzată. Nici un cuvânt nu-și găsi drumul spre buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mine, abia dacă îi mai aud vorbele, silabele împleticite, împrăștiate în toată casa, trebuie doar să am grijă să nu calc pe resturile lor desculță, chiar și furia lui se stinge treptat și se calmează, ca o pisică aproape moartă săltând spasmodic în stradă, o pisicuță călcată de mașină, mai zvâcnește de câteva ori, dar e deja moartă, la fel și eu, îngropată sub el, nu mai aștept nimic, doar frica îmi mai pune în mișcare sângele din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
despre starea vremii, lentilele ochelarilor săi strălucesc de fericire, iar eu ședeam la baza treptelor acelora, cu brațele încărcate de pui de pisică. Tot timpul se nășteau pisoi în pustiul acestei câmpii, se jucau printre ierburi, codițele lor dansau în timp ce săltau de la soare la umbră, iar eu îi urcam pe scări, așteptând primul lor plonjon în această lume, îi momeam cu castronașe mici pline cu smântână, le miroseam blănița, de care se lipise aroma lăpticului cald. Iată și terasa dinspre vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
glonț din arma sa, pentru că l-am văzut aruncînd-o, și bătrînul Pancho a căzut cu greutate și s-a prăbușit cu fața-n jos. Încerca să se ridice, ținîndu-și În continuare Luger-ul În mîini, numai că nu reușea să-și salte capul, și negrul a luat arma șoferului, care zăcea sprijinită de roata mașinii, și i-a zburat creierii. Mare figură, negru’. Am luat o gură scurtă din prima sticlă pe care am găsit-o deschisă, și nici azi n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
i-am spus lui Johnson. Și-a pus centura și hamurile și a lansat undița mare, cu o mulinetă Hardy și șase sute de metri de gută de treișase. M-am uitat În spate și am văzut că momeala luneca bine, săltînd ușor pe valuri; muștele se scufundau și apoi apăreau din nou la suprafață. Aproape atinseserăm viteza care ne trebuia și am Îndreptat vasul spre curent. — Pune undița În lăcașul de pe scaun, și n-o să mai fie atît de grea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
solidă, de un negru-purpuriu, și ochii mari cît un castron. Era uriaș. Pun pariu c-avea vreo patru sute cincizeci de kile. Am țipat la Johnson să-i lase fir, dar pînĂ s-apuc să scot un cuvînt l-am văzut săltat de pe scaun de parcă ar fi fost tras pe scripeți și am apucat să mai văd cum se ține doar o secundă de undița care s-a Îndoit ca un arc, și apoi mînerul l-a lovit În burtă și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o piatră căzu pe verandă. Enrique se uită după ea, dar nu putu s-o vadă. Pipăi cu mîinile pe sub pat, Însă nici acolo nu era. În timp ce se punea-n genunchi, o altă pietricică se izbi de gresia de pe verandă, săltă și se rostogoli Înspre colțul care dădea-n stradă. Enrique o ridică - era o pietricică obișnuită, netedă - și-o băgĂ În buzunar; apoi intră-n casă și coborî treptele care duceau la ușa din spate. Se așeză În lateralul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
DĂ-i și tu un strat de vopsea la primăvară. La revedere, Jimmy, spuse Fred. Aveți grijă de voi. — La revedere, Fred. Am dat mîna cu Fred și ne-am urcat În tren. Mecanicul se urcă În locomotivă și frînarul săltă cutia pe care pusesem piciorul cînd ne urcaserăm pe scară, apoi sări și el În tren din mers. Fred rămase pe peron și mă uitai un timp la el, cum stătea acolo, apoi cum se Îndepărta, vedeam apa zvîrlită prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
speciale vreo oră. E pentru fete. Noi, băieții, ne uităm prin peretele de sticlă. E grozav, adaugă Finn, aruncându-mi o privire pofticioasă. — Îmi imaginez, zic eu sec. Nici un top pentru sport nu ține destul de strâns sânii, care la sărituri saltă de mama focului. Da, zice Finn, superîncântat. Oricum, nu acolo voiam să te invit. Pune degetul alături.) —Echilibru, citesc. Sâmbătă, ora 2 p.m. —Este un curs de echilibristică de circ. Începe sâmbăta asta, îmi explică Finn. Tot felul de exerciții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe niște personaje de desene animate. Poate că era vina lui Guillaume din Tyr, istoriograful acela incredul. Nu erau chiar așa, acești cavaleri ai Templului, ci erau bărboși și Înflăcărați, cu frumoasele lor cruci roșii pe mantiile albe ca zăpada, săltând În șa la umbra stindardului lor alb cu negru, vestitul Beaucéant, gata oricând să meargă - și Încă splendid - la petrecerea lor de moarte și de cutezanță, iar sudoarea de care vorbea sfântul Bernard era probabil un luciu arămiu ce Împrumuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu e numai de a opri bila Înainte de a fi Înghițită În deschizătură, nici s-o proiectezi la jumătatea câmpului cu avântul unui fundaș, ci s-o obligi să Întârzie În partea de sus, unde țintele luminoase sunt mai multe, săltând de la una la alta, Învârtindu-se dezorientată și dementă, dar din voință proprie. Iar asta o obții nu impunând lovituri bilei, ci transmițând niște vibrații cutiei portante, și asta cu blândețe, pentru ca flipper-ul să nu-și dea seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și așezat în fund. Nu-i mai funcționau rinichii cum trebuie, uremia era ridicată. Dar preotul nu renunțase încă. Ne-am propus să-i schimbăm pijamaua transpirată și, după ce l-am lăsat fără bluză și pantaloni, numai în chiloți, îl săltarăm în picioare. Sângele țâșni prin toate rănile, șiroaiele curgeau de-a lungul corpului. Un Hristos răstignit pe fiul și nepotul său. Bunica izbucni în plâns. Abătut, am pornit către casa bunicului din partea maică-mii. Locuia într-un apartament de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fim mereu pe pas de război, vrei tu. — Da! Să ne certăm, să ne îmbrățișăm, să ne batem ca doi nebuni. Nu ne mai stă bine, Cezar! Nu mai suntem puștii de ieri. Am mai crescut puțin. Vino aici, o saltă pe genunchii lui ținând-o în brațe. Teofana, ți-ai făcut o carieră frumoasă, ești o fată deosebită, cuminte, talentată, apreciată, oamenii te iubesc. Alaltăieri la concert erai o floare printre ploaia de flori dăruite de public. Ce mai vrei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
atunci, departe e tine, departe de țară, departe de ai mei. Mi-ar fi plăcut să fiu cu tine în asemenea hamacuri. Ce fericit aș fi fost. Cafeaua ne-am băut-o. hai să tragem un pui de somn, o saltă de mijloc pe Teofana și se îndreaptă spre dormitor. Așezându-se pe pat, Cezar o sărută și o îmbrățișează cât poate el de tare. — Unde te crezi, dragul meu? În vreun hamac prin Kankan, prin Konakry, sau mai știu eu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Strâmtoratule! Nu, nu, nu, nici gând, nu se poate ca să-l părăsim, până ce nu-și revine, meditează cu voce tare Fratele. În climax, moartea spirituală precede moartea fizică. Apatia surclasează empatia! Nea Petre abia așteaptă să cheme presarii, să-l salte și, cum nu este la prima abatere, pe exces de spirtoase, lui Silică îi va fi substanțial mai greu, ca să le ofere curcanilor, after, niște explicații credibile. Plus că îți datorează, ție, bani. Plus că nu ar fi moral, să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-și neîncrezător buzunarul, gol în urmă cu câteva clipe, al bluzei largi, kaki, gen Sukhoi Gun, unde simțea acum prezența inedită, foșnitoare și familiară a bancnotelor. Schimbi locul, schimbi norocul! Pe o scară a mulțumirii de la unu la zece, tocmai săltase de la gradul patru, către rangul opt. Era ceva! În momentul acela, telefonul mobil al Poetului emite un piuit, un semnal sonor personalizat, specific, pentru primire de mesaj. Din sursă neidentificată. Dănuț se oprește la jumătatea scărilor, apasă tastele și citește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lei, baboiule, poate te sucești! Bine? Fuguța! Trap-trap-trap! Pârtieee! Offf, Doamne...! Vierme bombăne, dar nu prea are de ales. Pleacă și revine ascultător, într-un suflet, aducând ceea ce i se ceruse. Bravo, băi! Bravo! îl gratulează Nae, al cărui chef săltase logaritmic, viguros, după doar două pahare țepene, de dinamită. Altă viață...! Băiat iute, Adrianus, fraților! Ager ca spirtu' și descurcăreț! Meseriaș! Să n-am parte de tine, Boss, dac-oi minți! Să n-am parte, odată. Să n-am parte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Boss crispat, înfrânt, aproape să depună armele. Da', nu-i nimica... Lasă, lasă... Te vindec eu de hipodrom și de alte fantasme erotice! Sui eu șaua pe tine, țevisto! Te cotonogesc! Nu, zău? Pune-i cruce! Urâciosule! Moșule...! Coco își saltă distrată un picior, flectându-l din genunchi. Cum, vara, nu poartă chiloți, din principiu, reacțiile celorlalți nu întârzie: Nae și cu Dănuț se apleacă simultan, incitați, pentru a vedea mai bine, pe când Fratele, ceva mai sastisit și pudibond, la ora aceea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
afișier, scrie clar că muzeul organizează, toată săptămâna, nopțile porților deschise, cu vizitare gratuită. Ce baftă! Baftă, pe dracu'! se acrește Poetul. Să vă văd pe voi, inadaptaților, cum sfeterisiți armele alea. Măcar să intrăm, de probă, în recunoaștere, propune Vierme, săltându-și pe braț coșul de nuiele în care, sub un petic de scutec murdar, se găsește o cutie de argint, ce conține relicva cea mai scumpă a umanității. Pe contele de Langres și pe ălălalt..., pe aghiotantul lui Iancu, adică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aceea era celula, spațiul cu destinație specială, pentru reținuți. În acea noapte, cotețul de un flintic de stea, avea un singur chiriaș, pe măsură, nespălat, împuțit, hirsut, zdrențăros, rufos și slinos, altminteri întrutotul familiar autorităților, ca și trio-u-lui de amici săltat de curând, în caleștile polițienești motorizate, din incinta Muzeului de Artă. Locatarul în discuție, Bogdănelu'-Nebunu', reținut încă de pe la micul dejun, pentru beție și vagabondaj (ca de obicei!), cu mâinile legate fedeleș, împiedicat astfel să se automutileze, tocmai ce se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cei doi paznici-cavaleri... Cei porecliți Bursucul și Iepurele, semnalizează iar Kojak. Ia stați! Stați...! se răstește urzicat Mânecuță, scos din joc. Paznici-nepaznici... Paznici, la ce? Arată-le și lor, Boss! Hai! zice Fratele. Într-o doară, Vierme catadicsește să se salte de pe plasticul său, oarecum sastisit și să depună coșul în locul unde poposise, pentru a putea oferi asistenței, o perspectivă cât mai lesniciosă. Cu o mână, Micuțul înlătură bucata mânjită de scutec, rulând-o tacticos, pentru a expune privirilor circumspecte ale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tasta de apel. Geamurile Secției se iluminează ca ziua, înainte de a se pulveriza. Clădirea joasă, din cărămidă, implodează. Unda de șoc și bubuitura, vin tăvălug peste miriște, dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase intempestiv, de la fereală! I-am răpus, băi...! Pe toți...! Uraaa...! urlă Vierme. Un tropot de potcoave oțelite răsună atunci ritmat, prăvălindu-se înspre ei, în trena suflului. "Și am văzut un cal galben-vânăt și numele Celui de pe el era Moartea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce-avea el pe sub buric? o alintă Dan. Potăița se rostogolește pe jos, printre foi veștejite de brusture, beată de fericire că i se acordă atâta nemeritată atenție, după care țâșnește jucăușă pe lângă manșetele jerpelite ale blugilor Îngerului și-și saltă bucuroasă, un picior din spate. Să nu-ndrăznești! țipă Fratele. Pizdeluș fuge consternat, schelălăind. Înapoi, pierzându-se, evaporându-se printre uluci și printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aprinsă nonșalant între buzele-i cărnoase, nerujate, și mirosind ieftin a levănțică și a mosc, în noaptea de vară, aceasta purta, la baza gâtului, un șirag de mărgean, asortat la bluzița albă din pânză topită, decorată rustic cu maci și săltată generos peste ombilic, la o oarecare distanță față de betelia pantalonului-șorțuleț liliachiu, încrețit, care îi reliefa posesoarei formele curgătoare, curbe, extraordinar de ademenitoare. În picioare, mirabila Lili avea șlapi de polistiren, o brățară de aur, la modă, cu clopoței, la subțirimea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vin sau, mai bine, nu? That's the question. Woe is me, woe is me! Cum, zice-se, ar fi plâns Chaucer. Ce șmecherie căcăcioasă, hmm... Decădere prin noi înșine. Oricum, dilema dracului. Ce noapte! Un pic contrariat, Avocatul se saltă nesigur de pe scaun, anunțând în cifru: Mă duc să mă deșert! Plecând de la masă, acesta recepționează, în trecere, avanpremiera asediului năvârlioasei Gladiatoare, asupra Îngerului: Ce-mi stai tu așa de posac și de morocănos, ca un țap logodit, puiuțule? Păi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]