2,662 matches
-
șirag de mărgele confecționate din cochilii de scoici perforate și scheletul unui adult, precum și urmele unei locuințe semiîngropate aparținând perioadei hallstattiene. Locuința cuprindea o vatră de foc și mai multe vase de lut care datează din mileniul II î.e.n.. Alte săpături efectuate în 1958 de profesorul Nicolae Lupu din Sibiu în colaborare cu profesorul Nicolae Drăgan din Mediaș, au scos la iveală un mormânt de inhumație cu numeroase obiecte de inventar: o fibulă, un inel de argint, două mărgele din foiță
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
regiunea Bhar el Ghazal), este una dintre cele mai valoroase colecții de profil din lume. La Muzeul „Franz Binder” poate fi văzută și o mumie egipteană cu sarcofag din lemn din Perioada Ptolemaică (peste 2000 de ani vechime), provenită din săpăturile arheologice de la Gamhud. Tematic, expunerea este structurată în două secțiuni. Sub titlul Din cultura și arta popoarelor lumii, expoziția permanentă (autorul concepției tematice: Maria Bozan, muzeografi responsabili: Maria Bozan, Adina Vărgatu) prezintă o selecție esențială din fondul de obiecte extraeuropene
Muzeul de etnografie universală „Franz Binder” () [Corola-website/Science/314917_a_316246]
-
vechiul complex monahal din vremea lui Augustin. în anul 1011, catedrala a fost grav avariată în timpul incursiunilor vikingilor asupra Angliei. În timpul arhiepiscopului Lyfing (1013-1020) sau a succesorului său Aethelnoth (1020-1038), a fost adăugat catedralei un oratoriu al Sfintei Maria. Conform săpăturilor arheologice, oratoriul avea formă hexagonală, era flancat de turnuri și conținea tronul arhiepiscopal, mutat mai târziu în catedrală. Catedrala a fost distrusă de un incendiu în anul 1067, la un an după ce normanzii au cucerit Anglia și au instituit o
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
vechi modele de mozaicuri făcute din diferite materiale au fost găsite în templele din Abra, Mesopotamia, și datează din a doua jumătate a mileniului al treiliea înainte de Hristos. Aceste opere constau într-un amalgam de piese colorate, scoici și fildeșuri. Săpăturile desfășurate la Susa și Chogha Zanbil au evidențiat apariția primelor dale smălțuite, ce datează din jurul anilor 1500 înainte de Hristos. Totuși, modelele de mozaicuri nu au fost utilizate până în timpul Imperiului Sasanid și al romanilor. Mozaicuri din secolul al patrulea înainte de
Mozaic () [Corola-website/Science/318718_a_320047]
-
de sud-est a județului, în Depresiunea Ciucului. Localitatea Ciucsângeorgiu este situată la poalele Munților Ciucului, în partea sud-estică a județului Harghita, pe valea Fișagului, la o distanță de 22 km. de municipiul Miercurea Ciuc, pe drumul județean 123C Armășeni - Ciucsângeorgiu - DN12. Săpăturile arheologice facute de-a lungul timpului pe teritoriul acestei așezări au adus dovezi materiale ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în mijlocul satului, între pâraiele Martanos și Fișag, au fost semnalate fragmente ceranice aparținând culturilor "Ariușd faza
Ciucsângeorgiu, Harghita () [Corola-website/Science/300475_a_301804]
-
asemenea, cunoscut sub numele de Presthlavitza (Πρεσθλαβίτζα). Poziția sa exactă este discutabilă din cauza lipsei unor surse de încredere. El a fost presupus a fi în regiunea Silistra (în satul Malăk Preslaveț) și pe un ostrov situat între Hârșova și Cernavodă. Săpăturile arheologice au identificat Pereiaslaveț-ul în apropierea satului Nufăru, România (cunoscut sub numele de până în 1968), pe brațul Sfântu Gheorghe al Dunării, la doar 11 km est de Tulcea. Centru comercial înfloritor al Primului Țarat Bulgar, el a fost cucerit de
Prislav () [Corola-website/Science/334078_a_335407]
-
fluviului Indus, mari orașe înconjurate de metereze, ca: Mohenjo-Daro și Harappa. Clădirile lor din cărămizi erau aliniate de-a lungul unor străzi care se întretaie în unghi drept. Un sistem perfecționat de canalizare permitea alimentarea lor cu apă curentă. Datorită săpăturilor arheologice efectuate în aceste orașe, se cunoaște destul de bine viața locuitorilor lor. Se știe că făceau negoț cu Mesopotamia și foloseau un sistem de scriere. În schimb nu se cunosc motivele dispariției aceste civilizații numita "Civilizația Indusului" în anul 1500
India antică () [Corola-website/Science/303011_a_304340]
-
Karl al II-lea August și au supraviețuit în timpul distrugerii castelului. Au căzut în timpul uraganului „Wiebke”, din 1990. Așa numiul pavilion "Tschifflik" este o clădire în Karlslust. Denumirea și utilizarea exactă este astăzi necunoscută. Această ruină s-a numit până la săpăturile arheologice din anul 1950 "Kapelle" (capelă). Pavilionul este o clădire în stil turcesc, care în combinație cu marea cascadă ("Kaskade") reprezintă unul din cele mai importante puncte din Karlslust. Modelul pentru această construcție îl reprezintă Tschifflik, situat în "Fasanerie" din
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
copilăria. "Pânza de păianjen" - în mare măsură autobiografică - e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărțiri. Chiar mai târziu, în fața ei, cântam marea copilăriei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile care se făceau la Constanța cu prilejul săpăturilor și mi-a transmis dragostea lui pentru cioburi, ulcele, sticluțe, figurine și tot felul de obiecte din antichitate, pe care le căuta și le strângea. Tare aș fi vrut să mă joc cu ele, dar n-aveam voie decât să
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia lui Ovidiu, iar la câțiva pași, pe strada Traian, dugheana bunicului, ticsită de ulcele de lut ars, opaițe, amfore, sticluțe irizate, figurine ciobite, descoperite în săpăturile străvechiului Tomis, totul era făcut să incinte, să neliniștească, să tulbure, să șlefuiască sufletul unui copil". Familia Marcoff locuiește în Constanța până în 1916, refugiindu-se în timpul războiului la Brăila, apoi la București. Clasele primare începute la Constanța sunt continuate în
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
95,63%), cu o minoritate de romi (1,48%). Pentru 2,59% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,81%). Pentru 2,67% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile făcute de-a lungul timpului au adus dovezi materiale că zona a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri, astfel la ieșirea din satul Sângătin s-au găsit materiale arheologice din diferite epoci, neolitic, roman și medieval. În vatra
Comuna Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/310748_a_312077]
-
în care se hotăra uneori soarta statelor grecești. Conform legendelor, ținutul Olympia fusese cucerit de dorieni, conduși de către eroul Heracles (Hercule). Ei au trasat limitele incintei sacre numită ""Altis"", denumire provenită din cuvântul "altis", care înseamnă crâng sau dumbravă. În urma săpăturilor arheologice, s-a dovedit că incinta avea o formă trapezoidală, cu dimensiuni de aproximativ 200 m lungime și 175 m lățime. Pe această platformă, amenajată în terase, s-au construit în decursul timpurilor multe edificii sacre. În secolul al V
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
și al culturii asiriene. Lucrarea sa de masterat sub conducerea profesorului Igael Yadin s-a ocupat de arhitectura regală asiriană în Asiria, Siria și Palestina antică.Ulterior a scris mai multe articole despre diverse aspecte legate de cultura asiriană în săpăturile de la Ayelet Hashahar, Tell Abu Salima, Beit Tzur, Tel Jemme, Ramat Rahel, Meghido, Hatzor și Buseira. Participarea sa la săpăturile din Cartierul evreiesc din Orașul Vechi al Ierusalimului efectuate între anii 1969-1978 sub conducerea lui Nahman Avigad au dus în
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
în Asiria, Siria și Palestina antică.Ulterior a scris mai multe articole despre diverse aspecte legate de cultura asiriană în săpăturile de la Ayelet Hashahar, Tell Abu Salima, Beit Tzur, Tel Jemme, Ramat Rahel, Meghido, Hatzor și Buseira. Participarea sa la săpăturile din Cartierul evreiesc din Orașul Vechi al Ierusalimului efectuate între anii 1969-1978 sub conducerea lui Nahman Avigad au dus în acea vreme la o cotitură a interesului său științific de la Epoca de Fier la cea Romană timpurie. În anul 1990
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
Centru. Apoi, după intrarea generalului în rezervă Amir Drori în funcția de director general al Oficiului Antichităților al Israelului, Reich l-a asistat pe acesta în transformarea Oficiului într-o instituție guvernamentală. Înanul 1989 Reich a revenit pe teren conducând săpături arheologice la Ierusalim. Mai întâi a excavat în zona Mamilla, în preajma Poartei Jaffa, une a descoperit morminte din Epoca de Fier și cea Bizantină, inclusiv un mormânt comun din vremea masacrelor anticreștine perpetrate de persanii sasanizi în Palestina în anul
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
de lângă Arcul Robinson, iar împreună cu Yuval Baruch a săpat lângă Poarta Hulda de est a Muntelui Templului. Între anii 1995-2010 Ronny Reich și Eli Shukron au efectuat excavații îndelungate în Orașul lui David din Ierusalim.O însemnătate deosebită au avut săpăturile de lângă Izvorul Ghihon care au pus în evidență noi părți zidite și cioplite din sistemul acvifer canaanit, cunoscut sub numele de Canalul Warren. Reich și Shukron au oferit o nouă înțelegere, cu totul deosebită, a locului.Ei au remarcat ca
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
în direcția Muntelui Templului și porțiuni din canale de drenaj centrale ale orașului dedesubtul străzii pietruit, toate acestea fiind vestigii de la finele perioadei celui de-al Doilea Templu. În anul 2011 în cadrul celui de-al 12-lea congres științific consacrat săpăturilor din Orașul lui David, Reich a emis ipoteza controversată după care Bazinul Shiloah a fost cioplit mai devreme decât în perioada domniei regelui Hizkiyahu. În afara studiilor sale asupra băilor rituale iudaice și asupra Ierusalimului antic, Reich a cercetat diverse aspecte
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
Barozzi de Vignola - "Reguli pentru cele cinci ordine ale arhitecturii", Ross King- "Calota lui Brunelleschi:povestea Domului din Florența", Louis Vincent - "Ierusalimul de jos - descoperiri în Orașul lui David 1909-1911," Fredrick Jones Bliss și Archibald Dickie, "Excavations at Jerusalem 1894-1897 - Săpături la Ierusalim, descoperiri din Orașul lui David și de pe Muntele Sion", 1894-1897, Pliniu cel Bătrân - "Historia naturalis", Bertolt Brecht - Discuții de refugiați (Flüchtlingsgespräche),Christian Morgenstern - "Cântece de spânzurătoare," și cartea autobiografică a mamei sale, Herta Reich - " În două zile - fuga
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se și mai mult. Abia la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetății Sucevei, intitulată ""Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904"" (Institutul de Arte Grafice
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
în fața zeilor sau subjugând inamicii, ori aflat la vânătoare. Templul mortuar păstrează inovația adusă încă din timpul lui *Niuserre, iar basoreliefurile îl înfățișează pe faraon triumfând asupra tuturor forțelor care provoacă dezordine în Univers. Francezul G. Jéquier, care a efectuat săpături în complexul său morturar între anii 1926-1936, a reușit să clarifice faptul că multe dintre reliefurile aparținând sepulturii lui Pepi al II-lea au fost copiate de către artiști din complexul lui *Sahure. În jurul zidului de incintă al piramidei lui Pepi
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
a Macedonica, cu sediul la Potaissa (actuala Turda). La începutul evului mediu, înainte de formarea comitatelor, populația așezării avea sarcina de a veghea și păzi granița ținutului și mai ales a marelui drum Sic-Bonțida-Vișea-Bărăi numit "via Molendinatorum". Fără a se face săpături arheologice organizate, din neolitic au fost descoperite, întâmplător, un "topor" găurit din piatră șlefuită și un vas de lut ars cu gravuri liniare adâncite. Din epoca romană au fost găsite drahme și tetradrahme grecești, denari și cărămizi de mozaic romane
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
1640 (anterior anului 1646), prin care adăuga un număr de încă 10 ctitorii proprii la cele 22 de mănăstiri care nu puteau fi închinate mănăstirilor de la Sfântul Munte sau din Orient, deja menționate printr-un hrisov din 1639. În fine, săpăturile arheologice efectuate în anul 1999 cu ocazia pregătirii lucrărilor de restaurare au stabilit că ordinea de construire a clădirilor ansamblului monahal a fost următoarea: casa domnească, clopotnița veche, zidul de incintă, chiliile și ulterior biserica mănăstirii. Mănăstirea avea să capete
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
din naos, altar și pridvor provenind din epoci mai recente și neavând o valoare istorică deosebită. În perioada iunie-iulie 1999, în cadrul proiectului de restaurare a complexului, realizat la comanda Oficiului Național pentru Protecția Monumentelor, au fost executate o serie de săpături arheologice exploratorii, pe baza planurilor stabilite de proiectantul general, arhitect Mihai Opreanu. Săpăturile au avut obiective limitate și au vizat: Pe parcursul cercetărilor arheologice din anul 1999 au fost descoperite 16 morminte de călugări, datând din diferite epoci, înmormântați după tipicul
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
valoare istorică deosebită. În perioada iunie-iulie 1999, în cadrul proiectului de restaurare a complexului, realizat la comanda Oficiului Național pentru Protecția Monumentelor, au fost executate o serie de săpături arheologice exploratorii, pe baza planurilor stabilite de proiectantul general, arhitect Mihai Opreanu. Săpăturile au avut obiective limitate și au vizat: Pe parcursul cercetărilor arheologice din anul 1999 au fost descoperite 16 morminte de călugări, datând din diferite epoci, înmormântați după tipicul monahal, cu capul așezat pe o cărămidă. După finalizarea descărcării de sarcină arheologică
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Carmen Aranegui, care a lucrat îndeaproape cu acest serviciu. Încă de la începuturile sale, SIP-ul dezvolta un câmp de lucru intens în situri arheologice, cum ar fi din Mogente, din Játiva, din Gandia sau de Liria. Materialele obținute din aceste săpături au format în curând un fond a cărui valoare științifică și patrimoniala au transformat SIP-ul și Muzeul într-una dintre cele mai importante din Spania. În prezent, proiectele de cercetare care acoperă toate etapele de Preistorie și Antichitate din
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]