2,390 matches
-
să informeze corect opinia publică. Deocamdată, În lipsa unei tiparnițe adevărate, domnul Primar, un democrat de vocație, ca să zic așa, a Încurajat Înființarea unei publicații ce va fi, pentru Început, afișată pe panouri special Înființate În acest scop lângă Monumentul eroilor. Săptămânalul se numește Gazeta de centru, nu atât pentru că se află plasat În mijlocul satului, cât pentru faptul că reprezintă un centru echilibrat Între cele două tendințe politice majore. Sunteți destul de mari ca să puteți cât de cât aprecia măiestria În ale jurnalismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o carte despre diete, scrisă de Alexa Hanley, a intervenit Graham fără să piardă timpul. Cred că n-am auzit corect, m-am gândit. Hanley era o adolescentă, debutantă într-ale mondenităților, care era faimoasă pentru subțirimea exagerată a trupului. Săptămânalele mondene publicau în mod constant fotografii cu Alexa, un soi de schelet ambulant, îmbrăcată în bikini tanga, la Chateau Marmont. Titlurile care însoțeau fotografiile erau de genul „Periculos de slabă?“ sau „E Alexa anorexică?“. Ideea că Alexa Hanley scria o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lămurește prin gratiile de la ușă bătrâna de pe palier, după ce m-a lăsat minute-n șir să sun, să bubui în ușa de lemn... Amicul, vechi coleg de serviciu de-al tatei, se apucase după pensionare de o afacere: făcea curse săptămânale în Turcia, la început fără mașina lui, ocupându-se numai de obținerea vizelor, cu relațiile care-i rămăseseră din serviciu; pe urmă, într-un an i-au crescut acțiunile așa de bine, că și-a luat microbuzul, și de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și să fie conduși de Mao Zedong. Ea are ochii unui pionier. Cu această privire își descoperă următoarea scenă. Yenan este teritoriul disponibil pe care să și-l revendice. Înainte de plecare, a scris un articol care a fost publicat în Săptămânalul Artei Spectacolului din Shanghai. Titlul era „O perspectivă asupra vieții noastre”. În articol, critica „arta palidă”, arta care promovează sentimentalismul burghez. Piesele în care femeile sunt lăudate pentru sacrificiul lor. Piesele care îmbrățișează tradiția legării picioarelor. Arta care se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care alergam nerăbdător să-mi cumpăr revistele pentru adolescenți chiar în ziua apariției lor. M-a cuprins o ușoară nostalgie când m-am oprit în fața librăriei lui Midori. Oblonul din metal era tras complet și am văzut scris pe el „Săptămânalul Bunshun se vinde joia“. Mai erau cincisprezece minute până la ora douăsprezece, dar nu aveam chef să-mi omor timpul hoinărind prin preajmă cu narcisele în mână, așa că m-am decis să sun. Am apăsat pe soneria de lângă oblon și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ceea ce tatăl fiecăruia dintre noi ne-a Învățat În acei timpi morți, când nu se străduia să ne educe. Ne formăm din niște deșeuri de Înțelepciune. Aveam zece ani și voiam ca ai mei să mă aboneze la un anumit săptămânal care publica sub formă de benzi desenate capodoperele literaturii. Nu din zgârcenie, ci poate din suspiciunea ce-o avea față de benzile desenate, tatăl meu Încerca să scape de mine. „Scopul acestei reviste”, am decretat eu atunci, citând deviza seriei respective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chiar concerte pentru a obține toate informațiile posibile despre noul domeniu de activitate și posturile care sînt disponibile. (la rubrica specializată în astfel de anunțuri) Să detaliem însă. Iată unde poți găsi anunțuri de mică publicitate: • cotidianele naționale • cotidianele locale • săptămînalele de informare generale • publicațiile economice • presa de specialitate • site-urile (românești) de pe Internet, care îți oferă un competitiv model de căutare, în funcție de competențele tale și cerințele angajatorului. O altă soluție ar fi să faci apel la birourile de plasare a
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
obligatoriu cu Bucureștiul. Nici această abordarea nu este în intenția autorilor. Gusztav Molnar a locuit peste șaisprezece ani în capitală ca redactor la editura KriterIon și dacă a plecat în 1988, "inconfortul locativ", după cum și declară într-un interviu în săptămânalul "Cațavencu", nu i l-a produs orașul, ci regimul ceaușist cu care a intrat în dizidență. După zece ani trăiți la Budapesta a perceput că nici acolo nu este "acasă" și a regăsit Bihorul natal. De ce să acordăm alte intenții
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de ansamblu a credinței. Așadar, pentru acest grup, a luat ființă un scurt curs asupra credinței, care se orienta după structura catehismelor clasice. Mai apoi, pentru mica comunitate din Planken, ducatul Lichtenstein, am pregătit o serie de omelii, iar pentru săptămânalul catolic al Elveției o serie de articole . Ecoul încurajator provenit din diverse părți, m-a făcut să înțeleg că mulți dintre credincioșii de astăzi sunt recunoscători, pentru o astfel de expunere sistematică a credinței. În ultimile decenii ora de religie
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ca În roman, și o actriță mai puțin deocheată. Era În 1959. CÎt despre Visconti, nimeni nu știa de ce abandonase proiectul. François nu Încetase niciodată să fie atent la lucrul și viața tatălui său, despre care un critic spusese În săptămînalul Mărturia creștină: „Franz Weyergraf este unul dintre puținii scriitori de astăzi care proslăvesc, Într-o proză clasică, absolut admirabilă, condiția căsătoriei creștine“. Tatăl lui fusese Întotdeauna un catolic de avangardă, unul dintre cei dintîi partizani ai liturghiilor numite „cu fața la popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca să mă felicite că am intrat În prestigiosul catalog al editorului meu, n-ar fi putut s-o facă: telefonul tot nu era instalat la mine acasă. Tata scrisese articole despre filmele mele - Îmi luase și un interviu pentru un săptămînal italian cînd fusesem premiat la festivalul de la Berlin - și desigur că nu mă așteptam să-mi consacre una din cronicile literare pe care le scria În presa catolică, dar mă așteptam să-mi trimită o scrisoare În formă de articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Între timp, Începeau să apară recenzii la cartea mea. Atașatele de presă Îmi trimiteau misive prin poșta pneumatică pentru a mă Înștiința, ca și cum nici ele nu și-ar fi crezut ochilor, că urma să am o pagină Întreagă În cutare săptămînal, două articole contradictorii În altul, cu poza mea, eu Însă așteptam reacția tatei. Nu se grăbea deloc! Am aflat de la una dintre surorile mele cea care era licențiată În psihologie - că În familie cartea mea făcea valuri. Tata era furibund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de ședințe. Ideea mea de aici venise. Dacă ți se cere să scrii despre un vis, se poate imagina că ți se cere să scrii și un capitol de carte. Nu prevăzusem că se va ajunge la așa ceva, Într-un săptămînal la care tata era abonat: „Desigur că, sătul de insuportabilul său pacient, un psihanalist la modă În cercurile pariziene l-a invitat pe François Weyergraf să scrie despre fantasmele sale“. Să fiu tratat drept un insuportabil pacient! De ce “insuportabil“? Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în vileag delincvenți mărunți. — Aha. Rânji atât de enervant încât lui Fran îi veni să-l pocnească. În cazul ăsta, n-o să te deranjeze asta. Îi întinse o scrisoare. — Express și Citizen au fost nominalizate amândouă la cel mai bun săptămânal regional. — Sper doar ca ziarul cel mai bun să câștige, spuse Fran pe un ton plin de noblețe, în timp ce se deschidea portiera din stânga. Nu își dăduse seama că avea pasageri. Sau, în cazul de față, un pasager. Din mașină se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
politica națională și/sau socială; ideologizarea cîmpului cultural se manifestă și în cazul adepților - denunțați drept „înstrăinați” - ai „artei pentru artă”, altminteri eterogeni ca opțiuni politice. Tradiționalismul postromantic, ilustrat mai întîi de Vatra lui G. Coșbuc, Caragiale și Slavici, de săptămînalele Floare albastră, Pagini literare și Povestea vorbei, de Curentul literar, apoi de Sămănătorul și de sateliții săi din provincie (Făt-Frumos, Ramuri, Revista noastră, Drum drept ș.a.m.d.), a promovat, pe de o parte, o pedagogie culturală națională, o alfabetizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe coordonate social-politice atitudinea estetică „revoluționară”, stimulată, între 1913 și 1914, și prin intermediul cotidianului Seara. Doi dintre poeții activi în redacția acestor publicații - Tudor Arghezi și Ion Vinea - se vor lansa pe cont propriu, ca directori de gazete: primul editează săptămînalul Cronica (1915-1916), celălalt va reuși să scoată doar două numere din Chemarea (1915), foaie subversivă în plan artistic, dar cu caracter preponderent civico-politic. Capitolul II. Momentul „revoluționar” al simbolismului românesc. Estetismul independenților și insurgența marginalilor. Insularizarea polemică Reînodînd cu gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pamfletar, condamnat în 1907 ca instigator al răscoalelor țărănești, participant la mitingurile muncitorești din Parisul începutului de secol (unde îi cunoaște pe Auguste Rodin și Anatole France), va iniția ulterior cotidianul Rampa (1911, orientat către problemele teatrale și artistice) și săptămînalul independent de orientare socialistă Facla, unde Cocea și Arghezi - proaspăt întors din Elveția, unde-l audiase pe Jean Jaurés - vituperează politicianismul burghez și tradiționalismul paseist, militînd pentru votul universal și pentru „marele ideal de emancipare” a omenirii. În anii războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deveni, pe 12 noiembrie, Torța, iar după numai o zi — Clopotul, pentru ca pe 22 decembrie să revină la vechiul nume, Chemarea. 1920 va fi însă anul în care Chemarea dispare definitiv din peisajul publicisticii românești, ultimul ei număr anunțînd reapariția săptămînalului Facla. În paginile Chemării din 1915, literatura deține un rol secundar, deși este infiltrată aproape pretutindeni. Dincolo de un anume eclectism - nedezmințit nici în perioada Contimporanului - articolele politice și textele literare se întîlnesc într-o atitudine comună: antipoliticianistă, antiburgheză, antitradiționalistă, antirăzboinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru că investigațiile noastre, cât și ale poliției au epuizat de mult această variantă - vom conchide cu necesitate că la mijloc e ceva necurat. Când au auzit de necurat le-au sclipit ochii. Făcusem bine să chem și redactorul unui cunoscut săptămânal de scandal. Aveți un plan? Avem un plan. Vom închiria cu ajutorul financiar al dumneavoastră camere de luat vederi, le vom monta în secret, vom fi în legătură permanentă cu poliția și vom trimite regulat copii după cretă. Trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în care mi se întoarce totul în stomac de pedanții investigaționiști, nu investigatori. Să avem sărbătoarea în pace și să ne revărsăm în dragoste, în caritate, pedagogia. Pentru o păsărică 16 Publicarea unui joc de inteligență, la secțiunea Distracții în săptămânalul argentinian "Caras y Caretas" (Fețe și măști), a dat notabilului literat și rector al Universității din Salamanca, don Miguel de Unamuno, temă pentru a scrie o ingenioasă scrisoare, din care copiem câteva paragrafe, a căror lectură, cu siguranță, va părea
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
trei în care veți vedea că odată cu creșterea grosimii, de cărnuri, le ies pungi. Dumneavoastră care sunteți echilibrați și avizați, întrezăriți întreaga filosofie pe care o puteți scoate din cocotologie, care nu e puțină. De aceea, văzând incorecta imagine din săptămânal, s-au revoltat amintirile copilăriei în mine și cultul meu pentru păsărică a suferit o grea lovitură. Doar bunătatea intenției îl disculpă. Și atâta importanță dau acestor lucrări, cum în școlile moderne li se dă, că unul dintre lucrurile de
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
Să le tratăm pe acestea cu atenția pe care o merită"21. Despre preocuparea sa cocotologică, Unamuno vorbește în unele scrieri din tinerețe, publicate în 1888: Historia de unas pajaritas de papel (Istoria unor păsărele de hârtie), publicată într-un săptămânal din Bilbao, și Por una pajarita (Pentru o păsărică), publicată în "Caras y Caretas" (Fețe și măști), un săptămânal din Buenos Aires. Această îndeletnicire manuală, scrierile sale cu referire la acest subiect, precum și mărturiile despre ce a însemnat pajarita de papel
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
unele scrieri din tinerețe, publicate în 1888: Historia de unas pajaritas de papel (Istoria unor păsărele de hârtie), publicată într-un săptămânal din Bilbao, și Por una pajarita (Pentru o păsărică), publicată în "Caras y Caretas" (Fețe și măști), un săptămânal din Buenos Aires. Această îndeletnicire manuală, scrierile sale cu referire la acest subiect, precum și mărturiile despre ce a însemnat pajarita de papel în viața lui Unamuno, i-au determinat pe mulți să-l definească nu doar scriitor și filosof, ci și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
presupus că în respectivul săptămânal a apărut un desen al unei păsărele care se deosebea de cea "științific" realizată de Miguel de Unamuno, care ar fi provocat nemulțumirea acestuia, după cum afirmă în scrisoare, și care l-a determinat să trimită săptămânalului prezentul studiu. 18 Ramón Gomez de la Serna, Ramón Perez de Ayala, Ignacio Zuloaga, Alberto Gerchunoff. 19 Arte de escribir e ironía en la obra narrativa de Miguel de Unamuno (Arta de a scrie și ironia în opera narativă a lui
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
mereu venea În garsoniera lui, era bine să se termine odată povestea asta. Nehotărîrea lui era pornită și din calcul, nu găseai pe toate drumurile o femeie ca Ingrid. Devotată - excesiv! -, frumoasă, cu o slujbă bună, cu bani, adică; plecată săptămînal, adevărate guri de aer pentru cel rămas. Thomas putea să o ia razna o zi-două, chiar trei, atunci cînd Ingrid avea curse speciale spre Japonia sau Argentina; una spre Lună, dacă ar fi fost, i-ar fi lăsat timp suficient
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]