6,492 matches
-
curte apropiată, se aude ritm de castaniete, mânuite cu perfecțiune, și parcă aerul stătea nemișcat, ca un bloc transparent, anume pentru asta, domnul Pavel însuși era încântat încât exclamă înviorat: -N-am mai auzit așa ceva din tinerețe, pe estrada de la Lacul Sărat, era un negru sau un mulatru tânăr; purta un costum albastru cu guler alb, executa un dans amețitor pe ritm de castaniete. De l-ați fi văzut!... Ce-am văzut eu la timpul meu, dumneavoastră n-o să vedeți niciodată. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că gustul biscuiților cumpărați de mama s-a deteriorat dramatic de la plecarea lui Michael. Dar nu poți să le ai pe toate, iar realizarea acestui fapt mi-a purtat gândurile într-o cu totul altă parte și, abia când apa sărată a lacrimilor mi s-a prelins pe răni și a început să mă usture, mi-am dat seama că plângeam. Voiam să plec la New York. Mă tot gândisem la asta în ultimele zile. Nu doar meditând la șansele de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe genunchi de atâta râs. Când Greg a considerat că limba îmi fusese făcută franjuri îndeajuns de coaja aspră, a exclamat: — Acum gustă! Simte sarea din aluat și gustul acru al drojdiei. Îl simți? Am dat din cap, da, da, sărat, acru. Orice ca să terminăm mai repede cu asta. — Simți și un alt gust? a întrebat Greg. N-aș fi putut să spun că simțeam. —O dulceață? mi-a sugerat el. Am dat din cap cuminte. Da, o dulceață. De s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sinistru. Am șters-o și am înfruntat monitorul gol, invocând inspirația. Încercam să scriu un comunicat de presă pentru Eye Eye Captain 1, noile noastre tratamente pentru ochi, și căutam jocuri de cuvinte care să se lege de răzvrătiri, apă sărată, pirați, rom și alte chestii din lumea marinarilor. Dar nu-mi ieșea câtuși de puțin. Îl văzusem din nou pe Aidan în dimineața asta venind la lucru. De data asta mergea pe jos pe Fifth Avenue, îmbrăcat cu o geacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ești mai isteț decât o vulpe sau mai prost decât o oaie. — Trimite-mă la bucătărie. Înainte să se lase seara îți voi aduce o mâncare inventată de mine. Crede-mă, Vitellius, n-ai gustat niciodată așa ceva. — E dulce sau sărată? - Vitellius își trecu degetele peste buzele umede. — Sărată. Nu-ți spun altceva. Trebuie să fie o surpriză. — Spune-mi din ce e... — Nu - Listarius clătină din cap. Rețeta asta mi-a dat-o tata, iar acum e taina mea. Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prost decât o oaie. — Trimite-mă la bucătărie. Înainte să se lase seara îți voi aduce o mâncare inventată de mine. Crede-mă, Vitellius, n-ai gustat niciodată așa ceva. — E dulce sau sărată? - Vitellius își trecu degetele peste buzele umede. — Sărată. Nu-ți spun altceva. Trebuie să fie o surpriză. — Spune-mi din ce e... — Nu - Listarius clătină din cap. Rețeta asta mi-a dat-o tata, iar acum e taina mea. Vitellius făcu un semn. Sclavul veni repede. Ia-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plătesc cumva ca să fii și consilier? — Credeam că numai dușmanii politici sunt uciși în taină - Listarius să îndreptă grăbit spre ușă. Să-ți aduc ultima mea invenție? E gata. Ceva delicios, care îți va reda buna dispoziție. — E dulce sau sărat? — Dulce. Nici zeii nu mănâncă așa ceva. Adu-mi repede invenția ta - Vitellius îi făcu semn comandantului escortei. Așază-te și ascultă-mă. Ia spune, Valerius Galul nu e cumva fratele tribunului care a luptat alături de Galba și care acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Titus se aplecă deasupra lui, chemându-l în șoaptă, întredeschise ochii. — Sunt treaz. Se ridică. — Pleci acum? Se așezară în grădină, la masa de sub copaci. Pe cer sclipeau ultimele stele. O briză ușoară adia dinspre mare, aducând miros de apă sărată și de flori. Lumea părea ieșită din mâinile unui zeu binevoitor. Ce facem acum? Titus tăie câteva felii din pâinea rotundă pe care un sclav o pusese pe masă, împreună cu laptele și brânza. Ce facem acum, dacă Otho a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se stingă, luna plină care apunea, cenușa risipită de vânt... Velunda. Glasul lui Manteus îl trezi din visare. — Fostul proprietar era un negustor bogat, zise lanistul arătându-i, în stânga, micul teatru din piatră înconjurat de tei. Făcea negoț cu carne sărată, dar iubea actorii, dramele, comediile, marile tragedii ale grecilor. El a construit teatrul acela. Aici, jos, era grădina unde mâncau cei pe care îi invita la reprezentații. Eu însă am transformat teatrul într-un loc unde clienții pot să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ținea de urechea rănită și urla: — M-a atacat, domnule, m-a atacat. Pinky fu dusă în pas de marș, tremurând și rânjind, la secția de poliție. Mai făcuse sânge să curgă și înainte, în curtea școlii. Scuipă din pricina gustului sărat. Șuvoiul roșu ce țâșnea din urechea băiatului Hungry Hop era ca o revărsare de pasiune și durere. Tremura, dar, dacă îi era teamă, cumva, refuza să o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea. Sau chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
căzute din ospățul timpului. Îmi beam berea tare care te moaie. Grasul meu amic Fat Paul îmi strecurase o hârtie de zece. Tocmai îmi vâram ce mai rămăsese din ea în Moneymaze, pocherul mecanic de lângă toaleta bărbaților, cu aerul ei sărat ca briza mareei. Automatele astea fac totul pentru tine. Autoreținere. Maxiîntindere. Amestematic. Tu nu faci altceva decât să stau și să-ți aduni banii. * Trei și zece în Shakespeare. Fat Paul strângea paharele și striga Ora închiderii. Nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
capului ei, ale baldachinului său grosolan, cu cei patru stâlpi lipsiți de eleganță. Lilieci atârnau de streșinile din afara ferestrei închise. Pentru ea era prima sincopă, iar prima oară e cel mai rău. Și-a mușcat buza și a simțit gustul sărat al sângelui. în seara asta avea nevoie de companie - fie și de cea a lui Aleksandr. Dar cum să meargă la el mândra Irina, cum să se strecoare în dormitorul lui după atâtea nopți petrecute separat, cum să-i ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în aer în spatele ei. Vaporul mergea încet de-a lungul apei; în afară de zgomotele gâjâite obișnuite ale orașului, singurele sunete pe care le puteam auzi erau ale vaporului și ale pescărușilor care zburau pe deasupra noastră, amintind de mare și de apă sărată, venindu-ți greu să crezi că suntem în mijlocul Londrei. — Mă bucur mult că am venit, a adăugat. Nu voiam să vin, dar tata chiar a insistat. Ar trebui să-mi dau cu mai multă loțiune. Știi, pielea se deteriorează cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
niște slujbe atît de lumești. Vecinii, care acceptau cu bună-credință povestea mea, cum că Îl Îngrijeam pe bietul meu soț Miquel, care rămăsese invalid și desfigurat În război, ne dădeau de pomană lapte, caș sau pîine, iar uneori chiar pește sărat sau cîrnați trimiși de rudele de la țară. După cîteva luni de penurie, convinsă că va mai trece multă vreme pînă cînd Îmi voi putea găsi o slujbă, am hotărît să pun la cale o stratagemă pe care am Împrumutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era însetat după o zi așa de călduroasă, luă un polonic cu compot și sorbi din el cu poftă. Dar nu apucă bine să ia o înghițitură, că pe loc pufni și împrăștie în jur stropi de zeamă acră și sărată deopotrivă, în timp ce din polonic atârnau gata să cadă câteva fire de fidea. La așa priveliște, femeia uită de supărare și râse cu poftă. După ce se lămuriră cum e cu treburile copilei lor cea vrednică, se apucară să rostuiască împreună toate
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de păcate, comedieni, joacă roluri noi sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o vorbă și ne pregătesc noi catastrofe sub masca promisiunilor amețitoare. Legionarii sunt singurii care au gândit corect și tot ei sunt victima celor mai otrăvite acuze, dar nimeni nu ne va putea scoate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tâlhărește, cu un glote în ceafă după metoda kaghebistă. La Huși, unde a fost împușcat și fratele Căpitanului, Ioan, jidovimea s-a urinat pe cadavrele lor. În lagărul de la Vaslui au fost asasinați 32 de legionari. În temnița de la Râmnicu Sărat, 13 legionari, în care au fost incluși și supraviețuitorii care au luptat în Spania împotriva comunismului. În lagărul de la Miercurea Ciuc au fost asasinați 44 de legionari. Iată acte de terorism și crime. Aceasta a fost perioada călăului Carol al II
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Legenda mănăstirii Curtea de Argeș": "Manole, Manole, Meștere Manole, Zidul rău mă strânge, Trupușoru-tni frînge..." Iar după îngrozitoarea prăbușire a ziditorului de biserici, pe locul unde a căzui, s-a ivit ca prin farmec: "O fântână lină Cu apă puțină, Cu apă sărată, De lacrimi udată!" Am rămas o clipă cu ochii pierduți în zarea albastră, înfiorat de simbolul ce se desprinde din această podoabă a poeziei noastre poporane: ca să fie realizată și să dăinuiască, orice operă de artă, indiferent de natura ei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zarea albastră, înfiorat de simbolul ce se desprinde din această podoabă a poeziei noastre poporane: ca să fie realizată și să dăinuiască, orice operă de artă, indiferent de natura ei, trebuie să aibă la temelie sacrificiul! ― O fi apa într-adevăr sărată, cum spune legenda? Băieții, însetați de căldură și obosiți de drum, se și repeziseră să-și astâmpere setea. Am băut și eu: apa ― rece ca gheața, limpede ca cleștarul și dulce cum numai apa de munte este! "Veșnică să-i
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Căpitanul Oană. Alexandru auzi numele tatălui său tot mai des pe măsură ce se apropiau. Dar nu spuse nimic. Continuă să călărească În tăcere, acumulând imagini, frânturi de discuții, scăldându-se parcă În mirosul de pădure umedă, care Îl Înlocuia pe cel sărat al lagunei, amintindu-și uneori plecarea lui spre Veneția după atacul de la Albești, fragmentele de codru văzute atunci pe geamul trăsurii. Ajunseră la Cetatea de Scaun după căderea Întunericului, dar forfota nu Încetase. Curieri domnești ieșeau În galop pe poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arsură, de data aceasta În partea dreaptă a pieptului. - Oastea Moldovei, se auzi vocea calmă a lui Ogodai. O cifră. O nenorocită de cifră. Atât. Lui Oană i se păru că a coborât Într-un râu cu apă caldă și sărată, dar nu era decât transpirația curgându-i peste frunte și peste obraji. Apoi se făcu brusc răcoare și abisul din somn Îl chemă jos, mai jos, Într-o nesfârșită alunecare. Își pierdu cunoștința. Fu trezit după clipe sau minute. - Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cețurile albe ale iernii, țărmul se zărea ca o superbă inexistență. Ca o linie Înșelătoare trasă de un pictor care trăia doar În imaginație. Alexandru privea, de la prova corabiei care navigase de la Istanbul, și nu recunoștea nici aerul rece și sărat al brizei, nici siluetele fantomatice ale insulei San Giorgio și cele care se ghiceau ceva mai departe, ale Palatului Dogilor și ale Campanilei. Parcă intra Într-un tărâm neclar și provizoriu, lipsit de viață și de substanță. Un tablou fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei! 11. Oare din aceeași vînă a izvorului țîșnește și apă dulce și apă amară? 12. Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. 13. Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndețea înțelepciunii! 14. Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
într-un colț de noapte-n gemănare, cu negru de ochi m-au spânzurat. Și mă dor plutirile hoinare, gânduri ninse încă mă mai dor! Ani topiți în lacrime de zare, s-au pierdut prin ceața unui zbor. De inimă sărată Mă dor plămânii, Tată, de-atâta dăruire, căci am băut absintul din cupa despărțirii. Și încă sunt puternic, același derbedeu, ce-l știi de când, părinte, n-ai somn de răul meu. Nu s-a aprins vreodată în Tine nici-o teamă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aprins vreodată în Tine nici-o teamă și-orfan de dragoste curată n-am rămas, caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială iar restu' nu-i al Tău ci alor cei ce-nșeală. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată, de vraja amăgirii ... prăpăstios coșmar... și-ngheț în sine timpul zărindu-mi depărtarea ce nu o pot atinge căci mi-am ucis suflarea. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată. Așa numita viață, ce fel de moarte-i Tată? LLELU
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]