1,766 matches
-
și ce tânăr a murit ! (s.n.) Frumoși au înmărmurit ochii lui în negurile gândirii mele, precum ar rămânea prin nouri, pe bolta întunecoasă, două, numai două stele vinete 287. Unele portrete sunt reluate și descrise folosind aceleași cuvinte, atât în Sărmanul Dionis, cât și în Geniu pustiu spre exemplu -, numai că aceste repetiții sunt făcute cu atâta măiestrie, încât doar la o analiză amănunțită se pot depista: aluatul lor, al cuvintelor este "frământat" atât de bine în plăsmuirea ideatică a poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fine, o carte de schițe risipită pe părete 288. Și așa trebuie să fi fost, căci ce probă mai convingătoare decât mărturia fratelui său, Matei: Ilie. Blond, 'nalt, vesel, ochi albaștri, mare talent la desemn 289. Dar nu numai în Sărmanul Dionis Eminescu îl descrie pe fratele său ca un foarte talentat desenator, ci și în Cezara, dovadă constantă a unei veridicități de netăgăduit. Și asta cu atât mai mult cu cât impulsul era de nestăvilit; Ilie desena pe ce apuca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ficino le traducea ca pe feluri de furie pe care Dumnezeu ni le inspiră înălțându-l pe om deasupra omului: și îl transformă în Dumnezeu 48. Învăluit fiind de Eros, poetul se zbate în toată viața sa, aidoma personajului din Sărmanul Dionis: "Asta-i întrebarea, [...] enigma ce pătrundea ființa mea. Oare nu se mișcă lumea cum voi eu? [...] Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne......"49. Și-atunci, parafrazarea clasicei interogații shakespeariene din finalul prozei arată cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-l deosebește pe Eminescu de înaintașii săi este și faptul că în structura sa poetică a încorporat ceea ce îndeobște se cheamă muzica sferelor. Muzicalitatea cosmică emană din toată ființarea lui poetică, pe care nu se sfiește s-o transpună în Sărmanul Dionis: O lume întreagă de închipuiri [...] îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară și mai cu neputință. El băga de samă că gândirile lui adesea se transformau în șiruri ritmice, în vorbe rimate, și atunci nu mai rezista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
misterioase, poetice șoptiri 228 amintesc de copilărie, de natala vâlcioară și de dorul lui nebun pentru ele. În somn, romanticii cad ca într-o altă trezie, mai grea, mai originară, în care sufletul își recâștigă unanima substanță 229. Când, în Sărmanul Dionis, Eminescu spune: În faptă lumea-i visul sufletului nostru 230, el exprimă un adevăr esențial despre sine, dar și despre lume: și această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un fulger ne-ntrerupt. Aceste două ipostaze ale zborului țin de dinamica diferită a motivației interioare a Luceafărului; de aici vine și forța năvalnică a zborului-combustie. Starea de vis a copilului care se imagina zburând se regăsește transpusă mai târziu în Sărmanul Dionis: Sărutarea ei îl umplu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, [...] îi încunjură talia [...], iar cu ceilaltă mână fluturând o parte a mantiei se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-i curgea. Și lacrimi mari curgeau din ochii Rotunzi, frumoși ca o mărgea. L-a mângâiat pe frunte moșul Sărmana babă l-a spălat, L-a îngrijit cu grijă nouă Și cerbul mi l-a vindecat. Era frumos și blând sărmanul, Zburda mereu din loc în loc. Se bucura de-o viață nouă, De fericire și noroc. Dar într-o zi, trecu pe-acolo Feciorul unui împărat Cu ceata de curteni, cu arcuri Și cu ogarii la vânat. Dă-mi mie cerbul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ei". Autorul identifică pe unii prieteni, dintre care nu lipsesc cei "deveniți eroi ai cărții lor", dar și pe acei "dușmani ce le râvneau bunăstarea sau faima". Dezvăluie crâmpeie din "satisfacția împlinirilor și tristețea insucceselor", înțelegerea și altruismul "față de cei sărmani"; cine mai știe azi, bunăoară, că "Lovineștii (părinții lui Eugen Lovinescu, n.n.) au crescut în casa lor 26 de copii de țărani săraci dar silitori la carte"? (p. 21). Când a fost vorba de țară, Lovineștii au dat și eroi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Nu numai că nu mi-ar fi trecut prin cap să dau de el pe-aicea, dar nu-mi amintesc să-l mai fi văzut prin București de ani de zile... Văru’ Laur, da, câtă foame o fi pe el, sărmanul, și uite-l sărind peste fiare direct de gâtul meu, dând năvală să mă strângă-n brațe, vere-vere și ce mai faci vere, da’ Motănica ce dracu’ mai face? Mă-sa, da, uite-l cât e de fript de dorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
seamă că pe mămica mea Felicia, cea hăcuită și măcelărită și prigonită de surorile ei, cea odihnită Într-un loc de verdeață și răcoare, pe tăticul meu contabil care a căzut răpus de norme duble și triple, eh, sunt un sărman orfan. Nu-mi dă mie Restoiu să mănânc. Și s-a cam Înrăit și moșu’ de când s-a stricat cu fii-su. Nu-i mai intri În voie ca altădată. Ziua asta pierdută pe aici precis o să mi-o taie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de opt și jumătate când mă tot sfădeam și mă târguiam cu Andrei pe culoar, În fața ușii compartimentului În care dormea Laur. Sforăia cu mâinile Încrucișate peste capul căzut Într-o parte și cu gura Întredeschisă. Cât Îl mai fugărisem, sărmanul de el, și Andrei, nu, ca să-l lăsăm aici să-și facă somnul și să ne grăbim la treaba noastră... Arăta dincolo de pornit și n-ar mai fi avut mult până să mă convingă și pe mine că n-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
kile, fiindcă avea un văr și la abatorul din Timișoara, dar uitase probabil de butelie, dacă nu cumva special ne ispitea cu bunătățile alea, tot În nădejdea că părințelul se va simți și-i va da bani s-o umple. Sărmanul Pepino, barem de foc să-i lăsăm, că de-ale gurii s-o descurca el. Adică noi plecăm și scăpăm, și el rămâne de caraulă aici fără de nici unele... Da’ teșcălău’ ăsta de sute pentru cine-l păstrăm dacă nu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
omagii, le-am Împăturit și le-am băgat În buzunarul cu fermoar de la piept al canadienei lui Hansi. Eh, n-aș putea spune că nu mi-a purtat noroc până acum canadiana asta. Oricum mi-a mers mai bine decât sărmanului Hansi... Pepino rămăsese În urmă să Încuie și coboram prin Întuneric spre lumina chioară a becului de la ieșirea din bloc. Oare de ce m-am oprit după ce am coborât patru trepte? Era o liniște ca de sfârșit de lume și Încremenisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca să vezi la ce o duce mintea, cât s-o fi zbuciumat până să găsească unde-i de ea, din Timișoara tocmai În București la mătușă-mea, care o peștește de zece ori mai Înțelept și mai cu folos decât sărmanul Pepino. Motănica se ocupă să-i aducă clienții la nas și-i face prețurile În așa fel Încât toată lumea să fie mulțumită și sătulă. Poporul se veselește și chefuiește În draci și pe lângă popor Își trage sufletul și Steluța și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
în gând Își varsă focul, planuri mărețe depănând. Legi noi înscăunează, cu jurământ, pe cei Năpăstuiți i-alină, doboară pe mișei, Și sub cereasca boltă cu naltu-i baldachin, Îl amețește fala puterii, ca un vin. Da, oamenii aceștia, sărmani printre sărmani, Și deșelați de trudă, împovărați de ani, Sub maldărul de zdrențe cu trupul sfânt, diform, Murdară vărsătură-a Parisului enorm, Se-ntorc duhnind a doagă și a balerci din vii Cu frații lor de arme albiți în bătălii, Le spânzură
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
ale comentariului literar, RPed, 39, nr. 9, 1990, 45-46. [33] MANGRA, MARIANA, VĂCARU, CRISTINA, Sinonime medicale ale cuvintelor, inventarul de bază al programei cursului intensiv de limba română, BulȘT Pitești, 101104 [res. fr.]. [34] MARINACHE, MIHAI, Proiect didactic: Mihai Eminescu „Sărmanul Dionis” (prezentare generală). Clasa a XI-a, BullDȘ - Tulcea, 1989, 93-1380. [35] MIHAI, FLOAREA, Exercițiu de cultivare a limbii, Tribînv, 1, nr. 45, 1990, 4. [36] MIRON, RODICA, Limba și literatura română în liceu, Publicitate, n. 1989, [IV], în Ateneu
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
G.Ienăchescu,... -București: [s. n.], 1994 [60] CRIHANĂ, MARCEL, Proba de compoziție la un examen de admitere, LLR, 23, nr. l, 1994, 57-58. [61] CRISTEA, MARIA, Indicații gramaticale în predarea lexicului, ȘG, nr. 31-32, 1994, 2. [62] CRISTEA, ȘTEFAN, Mihai Eminescu: Sărmanul Dionis. în: LLR, 23, nr. 1, 1994, p. 28-29. [63] CRUCERU, C., Dialogul la cronicari. în: LL, nr. 1, 1994, p. 17-21. [64] CRUCERU, C., Marin Preda și fascinația “cuvântului zilnic rostit de oameni” [analiză stilistică a unor frag. din
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
public: În odaia Vetei intră Zița, Spiridon, Chiriac, pătrunde Rică Venturiano, trec prin același iatac Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu În căutarea intrusului. Comèdiile lui I. D. Ionescu se mută din grădina de vară În casa lui Jupân Dumitrache: „A scăpat sărmanul... Ce comèdie! Doamne sfinte! Dacă-l prindea Chiriac, Îl omora. Vezi dumneata cine mi-a fost soră-mea Zița!” - exclamă Veta. Protagonist al unei comèdii devine și Dumitrache Titircă; cu năduf Îi vorbește lui Ipingescu despre scena pândei reciproce, desfășurate
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Încheierea comèdiei ăștia...”; „IORDACHE (căzând obosit pe un scaun): De azi-dimineață!... de azi-dimineață, asta merge Întruna așa! Ce goană! Ce goană turbată! Doamne, Doamne, isprăvește odată istoria asta!...”; „UN GLAS DE FEMEIE (d-afară): Dar asta, comèdie!”; „VETA: A scăpat sărmanul... Ce comèdie! Doamne sfinte! ”; „FARFURIDI: Prefectul trebuie să ne dea cheia comèdiei ăștia...”; „TRAHANACHE: E comèdie, mare comèdie, Fănică...” „TRAHANACHE: A! aici la noi, stimabile, a fost luptă crâncenă, orice s-ar zice... s-au petrecut comèdii mari.” etc. Nae
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Sfinția Sa și-l întreb, ca „simplu pelerin”, de ce nu sunt prezenți preoți și călugări în rând, spre îmbărbătarea pelerinilor. La început, pare total surprins de îndrăzneala mea. Nu știe dacă sunt un pelerin oarecare, un farsor provocator sau doar un sărman cu duhul, așa cum se întâlnesc cu zecile în perimetru în acele momente - pelerinajul atrage de altfel ca un magnet o mulțime de marginali, cerșetori și excluși. Își revine însă rapid. Privindu-mă direct în ochi, omul Bisericii țintește cu un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la închiderea și deschiderea raclei, are în grijă cordoanele de securitate, dă sfaturi pelerinilor prezenți, poartă găletușa cu agheasmă cu care preotul de serviciu stropește mulțimea prezentă după slujbă, negociază cu „zona gri” a locului, toată acea mulțime de cerșetori, sărmani, oameni fără adăpost din zonă, trăind din mila credincioșilor și a Bisericii. Mă îndrept spre unul dintre aceștia, un bărbat jovial, în jurul vârstei de 40 de ani, cu o față rotundă ca luna și o mustăcioară blondă, caraghioasă deasupra - seamănă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ei la sfârșit, ce vom vedea deseară la televizor ? Nu spun că acum slujesc patru înalți ierarhi, cât de frumos este locul acesta, nu ! Dau tot ce vor ei, înghesuială, îmbrânceli, vorbesc de oamenii ăștia de aici ca de niște sărmani !”. Eu plusez, la rândul meu, spunând : „În curând vor fi ei cei care vor organiza pelerinajul”, la care preotul spune, parcă puțin mai potolit : „Da, bine spuneți, așa este. Măcar aici nu avem sarmale, să vedeți atunci ! Nu meri tăm
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ajuns și În Siberia. Au ajuns În Siberia oameni de la dumneavoastră din oraș? La puțin timp după ce am venit și eu la Cernăuți am urmărit, Într-o noapte de coșmar, camioanele care treceau cu oameni ridicați forțat, care erau duși, sărmanii, deposedați de toate bunurile, pe un drum pentru mulți fără Întoarcere. Asemenea tratament inuman a avut În acea noapte de groază și vecinul nostru de apartament, avocatul Sonmer cu soția și fiul său, grav bolnav de tuberculoză. Parcă aud și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În oase și-ți uda hainele. Când ne-a venit și nouă rândul să ne Îndreptăm spre bac, părinții m-au trezit, dar când am vrut să mă ridic nu mă puteam ține pe picioare - parcă erau anchilozate. Părinții mei, sărmanii, și sora mea au reușit să facă rost de spirt medicinal, m-au fricționat și, Încet-Încet, mi-am revenit. Au găsit În bocceaua mea o pereche mai groasă de pantaloni de pijama - și acum Îi văd, În dungi - m-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Bunicii mei nu erau oameni bogați, dar, totuși... Trist era că venea lumea și-ți dădea câte ceva. Și-mi zice o verișoară foarte-foarte bogată: „E bună cămașa asta - Îi Întorci oleacă gulerul și e foarte bună”. Adică „ajutați-i pe sărmanii din Transnistria”, cam așa ceva. Când spui că ajuți, ajută cu lucruri bune, nu cu boarfe. Și pe aceștia pe care-i ajutăm acum să-i ajutăm cu lucruri noi și nu cu boarfe vechi. Nu să Întorci gulerul - vedeți că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]