2,271 matches
-
deschizi? ― Poarta spre împărăția fluturilor albaștri. Ha! Ha! O să-mi cumpăr o plasă și o cutie de cristal. Vezi! Bătu cu unghia pe peliculă: Grilajul ăsta o să-l forțăm. Te felicit din inimă, draga mea! Melania Lupu își trimise o sărutare în oglindă și începu să pirueteze prin cameră. Se învîrtea ușor, cu brațele întinse. Sub poalele capotului deschise ca o umbrelă, se vedeau picioarele subțiri îmbrăcate în șosete albe. Căzu în fotoliu gâfâind. ― Dumnezeule! Nici nu credeam că băieții aceștia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atunci când mi-ai permis să te însoțesc până acasă... 1934... 5 mai. Ieșisem împreună de la doamna Stavropol. Pe Jianu, înfloriseră trandafirii. Ai rupt unul roz și-i sorbeai petalele... La despărțire, mi l-ai înfipt în butonieră... Știi, Florence... să... sărutarea aceea n-am uitat-o niciodată. A fost lucrul meu cel mai de preț. ― Femeia întrebă gîtuit: ― Crezi că-mi fac bine poveștile astea? ― Iartă-mă... Mi-am închipuit că atunci când... În sfârșit, când nu poți privi înainte, te desfeți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ești singură, draga mea. Dar nu trebuie să te amăgești pentru că el nu te-a crezut! Ți-a lăsat timp ca să te trădezi. Va trebui să fii mai isteață decât ai fost vreodată în viața ta. Înflori oglinda cu o sărutare. ― Am încredere. Știu că mă pot bizui pe tine. Niciodată, dar absolut ni-cio-da-tă, nu m-ai dezamăgit. Hai, fetițo! Curaj! Trecu în dormitor și scoase din șifonier o poșetă încăpătoare, aproape un sac de voiaj. ― În primul rând să nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
treizeci și patru. Îi mîngîiau adieri blînde; lămpile cu abajur luminau la fel de blînd scena liniștită. O sărută de două ori, conștient de faptul că indiferența ei trebuie să aibă vreun sens ascuns, pe care el vroia să-l afle. Ea îi primi sărutările cu pasivitatea unei sclave. Hedrock se trase înapoi: ― Dar ce se întîmplă, Innelda? Ea tăcea. Insistă: Primul lucru pe care-l aflu, de cum mă întorc, este că Prințul Del Curtin, care a fost întotdeauna literalmente mîna ta dreaptă, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de învățământ. Al. Mânăstireanu P.S. Scuză faptul că pagina care ar fi trebuit să fie ultima a acestei scrisori a devenit prima. O mică neatenție pentru care cer scuze. Același Mă adresez și Doamnei, tov. dvs. de viață, cu respectuoase sărutări de mâini - felicitându-vă pentru sărbătorile creștinești, dorindu-vă „Mulți ani” cu sănătate deplină și mult spor material și mai ales de ordin spiritual în „Anul Nou 2011”. Același A.M. Am amintit la locul cuvenit că, la începutul lui septembrie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din afară ți ar oferi „palate de cristal”! Poate ne vom revedea cu bine la vară, dacă și Creatorul va voi să mă mențină apt de a ne întâlni. În final doresc să ai parte numai de bine, împreună cu familia. Sărutări de mâini Doamnei, tovarășa de viață, iar pe mata te strâng cu căldură la piept, unde încă mai pulsează o inimă care dorește ca în toată lumea să fie pace generală, armonie socială - în aceste vremuri de neliniști, de noi semne
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu fața în jos pe polița de deasupra căminului și o arătă celor doi musafiri. Biata maică-mea. Poliția a luat-o de patru ori din piața Lautenschlaeger, spunând că tulbură liniștea publică. Santa se opri ca să dea fotografiei o sărutare umedă. Crezi că i-a păsat? Nici un pic. — Asta-i mama ta? întrebă doamna Reilly, interesată. A dus-o greu, așa-i? Mamele au multe de-ndurat, crede-mă. — Deci cum spuneam, continuă Santa. Nu m-aș simți prost dac-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întrebă Santa. Doamne! Scutură din cap. Așteptați să bag vasele astea-n chiuvetă și hai să mergem s-o vedem pe scumpa aia de Debbie Reynolds. După ce Santa se mai opri și în salon ca să-și ia rămas-bun, cu o sărutare, de la mama ei, porniră toți trei spre cinematograf. Ziua fusese călduță. Un vânt din sud suflase statornic dinspre golf. Și acum, seara, încă mai era cald. Mirosurile grele de bucătărie italiană pluteau peste cartierul aglomerat, ieșind prin ferestrele bucătăriilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ultramarin Încălzindu-se sub soarele Arizonei În timp ce copilul ei dormea Înăuntru. — Armanoush, trezește-te dulceațo, mami s-a Întors! Copilul s-a mișcat, Însă nu a deschis ochii, nici chiar când Rose i-a acoperit fața cu o ploaie de sărutări. Părul ei moale și castaniu era legat cu o fundă aurie, aproape la fel de mare ca și capul ei și era Îmbrăcată cu o haină verde, pufoasă, Împodobită cu dungi roz și nasturi purpurii. Arăta ca un brad de Crăciun pitic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dat ochii peste cap și a mâncat Încă o nalbă. Și În momentul ăla a avut o revelație: putea să-i spună fetei ei „Amy“ de acum Încolo și, În chip de ceremonie de botez, i-a trimis fetiței o sărutare. La intersecția următoare au așteptat ca semaforul să se facă verde. Rose bătea darabana cu degetele În volan, acompaniind-o pe Gloria Estefan. No modern love for me, it's all a hustle What's done is done, now is
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cerea s-o dezbrac - nici ea nu stătea inactivă -, dar Începea să tremure ca frunza dacă sexul meu Îl atingea pe al ei. M-a atras În labirintul iubirii curtenești, o iubire În care privirile dăruiesc mai multă bucurie decît sărutările. Ochii ei verzi aveau culoarea transparentă a acuarelei. Am devenit trubadurul ei. Studiasem poezia secolului XII și Îmi aduceam aminte că cei mai buni medieviști afirmă de comun acord că dragostea curtenească nu a exclus Întotdeauna plăcerea fizică. În vacarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vrei să mă săruți și tu?“. Asta era așadar viața universitară? Studente din anul II care te sărutau cu acea minunată lipsă de inhibiții? „Uită-te la umerii mei, nu vrei să mă săruți pe umăr?“. I-am dat o sărutare rapidă pe umăr, un umăr călduț și auriu. „Dar ești tare timid! Nu trebuie să fii așa de timid. Ia uită-te la cei de la masa vecină“. Am Întors capul și am văzut un bărbat mai bătrîn ca mine - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spus Virginia, „am să-ți arăt“. Mi-a rezemat obrazul de pieptul ei, cambrîndu-se pentru a-și sprijini sînii de gura mea. Cu respirația tăiată, i-am simțit mîna pe șlițul meu. Ce-ar fi gîndit despre asta Martin Heidegger? Sărutările mele pe decolteul adînc al Virginiei aveau ceva de-a face cu viitorul anterior? Chiar dacă purtarea mea se vădea a fi o fugă heideggeriană din fața morții, preferam să mă Îndrept spre sînii Virginiei, cărora li se potriveau mai bine decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de la suprarealiști dorințe pe care nu voiam să le fac mai explicite. Mai compuneam și versuri de o calitate Îndoielnică pe care le debitam fetelor de la Bazooka Bar. Versurile mele le făceau să rîdă și-mi dădeau dreptul la languroase sărutări nefacturate, dar niciodată pe gură. Mi-amintesc de următorul distih: Amorul În natură se plătește, Cum oare? Făcînd sex, firește! Tata Încuviințase cu căldură decizia mea de a mă logodi și era gata s-o adopte pe Tina, al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
faci. Marta luă mâinile lui Marçal și le sărută, apoi îl strânse la piept, Uneori, spuse, ar trebui să ne întoarcem la anumite gesturi de afecțiune de pe vremuri, Ce știi tu de asta, n-ai trăit pe vremea reverențelor și sărutărilor de mâini, Citesc ce povestesc cărțile, e parcă aș fi acolo, oricum nu m-am gândit la sărutări de mână și la reverențe, Obiceiurile erau diferite, moduri de a simți și de a comunica care nu mai sunt ale noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să ne întoarcem la anumite gesturi de afecțiune de pe vremuri, Ce știi tu de asta, n-ai trăit pe vremea reverențelor și sărutărilor de mâini, Citesc ce povestesc cărțile, e parcă aș fi acolo, oricum nu m-am gândit la sărutări de mână și la reverențe, Obiceiurile erau diferite, moduri de a simți și de a comunica care nu mai sunt ale noastre, Chiar dacă ți se pare stranie comparația, pentru mine, gesturile sunt mai mult decât niște simple gesturi, sunt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
face, Mă vor face să nu accept promovarea, trebuie doar să găsesc un motiv să conving Centrul, Mă îndoiesc că vei găsi. Stăteau pe pat, se puteau atinge, dar momentul mângâierilor a trecut, în aparență e la fel de departe ca vemea sărutărilor de mâini și a reverenței, sau chiar de acea clipă când două mâini de bărbat au fost sărutate, și pe dată strânse la pieptul femeii. Marçal spuse, Știu că nu e frumos pentru un fiu să facă o asemenea declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dacă asta voiai să spui, i-am dat de mâncare câinelui, am prânzit, m-am odihnit puțin, și iată-mă, dar acolo, cum a fost, Nimic special, spuse Marçal, cum le spusesem deja despre Marta, n-au fost mari sărbători, sărutările și îmbrățișările care se obișnuiesc în acest ocazii, despre restul nu s-a vorbit, Mai bine așa, spuse Cipriano Algor, și continuă să verse ghipsul moale în mulaj. Îi tremurau puțin mâinile. Vin să te ajut, mă duc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cipriano, știi că țin mult la dumneata. Zgarda alunecă pe jos, simțindu-se liber, Găsit se îndepărtă ca să adulmece o draperie, când curând își întoarse capul văzu că vizita luase o altă turnură, nu mai e simplă politețe îmbrățișarea, nici sărutările, nici respirația întretăiată, nici cuvintele care, deși dintr-un motiv foarte diferit, și ele încep, dar nu sunt duse până la capăt. Cipriano Algor și Isaura se ridicaseră, ea plângea de bucurie și de durere, el bâiguia, Mă voi întoarce, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
excitației rezultând din planul pe care instinctul deodată i-l dicta, de a se elibera cu o smucitură violentă când ușa va fi deschisă, așteptându-și apoi, triumfător, stăpânul afară. Ușa s-a deschis numai după alte îmbrățișări și alte sărutări, alte cuvinte murmurate, totuși femeia îl ținea cu fermitate, în timp ce spunea, Rămâi, rămâi, așa sunt vorbele, același verb care fusese incapabil să-l rețină pe Cipriano Algor nu-l lăsa acum pe Găsit să scape. Ușa se închise, separă animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai chinui, spuse Marta, izbucnind în plâns. Tatăl se apropie de ea, o luă de umeri, o îmbrățișă, Te rog, nu plânge, cel mai rău, știi, e că nu mai suntem aceiași de când ne-am mutat aici. Îi dădu o sărutare, apoi ieși închizând ușa încet. Marta își luă o pătură și o carte, se așeză pe o sofa mică din sufragerie, își acoperi genunchii. Nu știa cât timp va dura așteptarea. Planul lui Cipriano Algor nu putea fi mai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acțiunii, această îmbrățișare și acest sărut, aceste săruturi și aceste îmbrățișări, de câte ori va trebui să vă amintim că aceeași iubire care devorează imploră să fie devorată, așa a fost întotdeauna, întotdeauna, dar uneori băgăm de seamă mai mult. Între două sărutări, Cipriano Algor întrebă, Cum se face că ești aici, dar Isaura nu răspunse imediat, mai erau săruturi de dat și de primit, la fel de urgente ca și primul dintre toate, în sfârșit își recăpătă suflul și spuse, Găsit a fugit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
frumoasă ești ca soarele, albă ca luna, iată, Îl reneg până și pe Dumnezeu, și Sfinții, și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult voi zice, Îi reneg pe Loyola și jurământul criminal care mă leagă de Tovărășia-mi, implor o sărutare doar, și-apoi să mor. A mai făcut un pas, târându-se pe genunchii lui zbârciți, cu tunica ridicată pe șolduri, cu mâna Încă Întinsă spre această fericire de neatins. Deodată a căzut Înapoi pe spate, cu ochii părând a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
blîndă, plină de căldură, iubitoare și amuzantă. Îmi amintesc cît de mult o iubeam atunci eram foarte mică, cum mă ducea la spectacole de păpuși, rîzÎnd Încîntată atunci cînd chicoteam și luîndu-mă În brațe cînd mă foiam, acoperindu-mă cu sărutări. Dar nu era trează prea des. Părinții mei o țineau Într-o petrecere, invitînd mereu oameni și căutînd pretexte ca să bea. Auzeam muzica și rîsetele și ieșeam adesea din dormitorul meu și mă așezam pe prima treaptă a scării, străduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
serioasă, lucrurile s-au schimbat. Fericirea i s-a preschimbat În dezamăgire, dezgust, boală, iar alcoolul nu făcea decît să le sporească. Dacă odinioară fusese amuzantă, acum era posacă; dacă fusese iubitoare, acum era distantă; dacă odată mă acoperise cu sărutări, acum mă lovea cu insulte. Cu vremea, tata s-a Înstrăinat de noi amîndouă. Încerca deseori să discute cu ea, dar totul se sfîrșea Într-un schimb de urlete, așa că Își lua haina și pleca, lipsind ore În șir, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]