1,976 matches
-
I, cei rămași la clasa a II-a stau în frig, credința înainte ca limbajul să oblige la inventarea religiei, procesualitate de galaxie Gutenberg-McLuhan, schimbă-l de scutece, mamă, bunică și nepot pe platforma de scînduri pentru bagaje, miei în sacoșe la oraș, ați făcut rost de miei albi, aduc bani cînd îi mîngîie lumea, ea îl ține în brațe, tu te întinzi pe trei scaune, l-ai silit pe bătrîn să plece, 15 țigani în două-trei cete și 10-11 călătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Neamț Poiana Largului Borsec Toplița Deda Tîrgu Mureș Deda Toplița Miercurea-Ciuc Adjud Pașcani Triaj Iași Vineri, 28 iulie 2006, ora 8,05, în maxi-taxi Iași Tîrgu Mureș: cu tine, cu Liliana, legănați pe străzile Iașului, un bilet l-am uitat, sacoșa răsturnată, pălăria neagră o aveai și la spectacol, se destupă de cîmp, "volim te", cam așa ceva, cum se zice "te iubesc" pe sîrbește? cimitirul militar Lețcani, Antonescu jos de pe soclu, Sîrca, îți dai seama că și ea și celelalte sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Mureș, trage din țigară, cît e ea de slăbuță, presa două reviste în culorile voastre, una pentru Monica Gabor pe copertă, în cotidian evreii continuă războiul, politica stres, Creangă în spatele bisericii, mătușa chiar dacă merge mai departe nu-i dau locul, sacoșă peste picioare, i-l dădusem unei femei cu o fetiță în brațe, n-a vrut, o duc așa la schit la Petru Vodă, am stat înghesuit peste voi, ție deja ți-e rău, citește " Povestea mea" ori similar, rău nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ai expirat, gata, de f... nu mai f...! cu alba neagra... ba mai merge! paharele, jucăm aici, dă la mine! păi ce, eu muncesc două săptămîni pentru asta și eu să-ți dau banii ție? te-ai expirat! asta-i sacoșa ta, ai luat ceva de mîncare? mă, da' vorbești prea mult, poate vine băieții mei, ai pus mîna pe mîncarea mea! hai sănătate, te-am lăsat bucuros! ai pus mîna pe dobînda mea! îți dau o vodcă-n cap! Ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tinerețe ; să schimbe și el scutecele bebelușului (dar cu blândețe); -să știe să bată un cui în perete, fără să sară varul și tencuiala; -să ducă copilul în parc nu este o rușine, ci din contră , este plauzibil; să ducă sacoșele cu cumpărături, altfel lumea va râde de amandoi. Dar nu și atunci când sunt prea multe, repartizarea se va face în funcție de greutate, mai ales dacă se laudă că trage de fiare; -să te alinte măcar în intimitate, dacă îi este rușine
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Mureșan, șeful UCA. S.B.: Dar cei care puteau cumpăra de acolo, aveau niște rații? D.T.: Da, erau niște rații. Asta am văzut-o și la cantina partidului de pe strada Onești din București, unde mergeam și mâncam; puteam lua și în sacoșe o cantitate, nu la modul exagerat. Ei, după ce am ieșit din funcție am mai mers de câteva ori la UASCR și de la an la an s-au micșorat cotele la salam, la cârnați, la brânză. Restricția se aplica până și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
la un moment dat, în prezența tovarășului Nicu. Și, încă o chestie care s-a petrecut, o spun că e prescrisă de acum. Când am ajuns acolo, șefii delegațiilor au fost convocați pe rând și li s-au dat niște sacoșe cu genți, embleme, insigne, cu conferințe de presă, cu mape, pliante, cu programul disciplinei, competiții etc., ca să hotărâm noi la ce competiții participăm. Și ni s-a spus: Vedeți că dumneavoastră, delegația oficială și sportivii care au ecusoanele, aveți acces
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
delegația oficială și sportivii care au ecusoanele, aveți acces liber peste tot, dar vedeți că sunt și oameni care nu au bilete, mai ales la anumite competiții: gimnastică, polo baschet și așa mai departe!". Nu știu cum s-a întâmplat că în sacoșa noastră am găsit la anumite competiții - țin minte că la polo, că noi aveam echipă, la gimnastică, la tir, la canotaj și la box - mai multe bilete. Eram cu Nelu și cu nea Gică, și când a văzut, nea Gică
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
mii de dolari. Era fabulos! Am hotărât să mai stăm o zi să vedem dacă nu se prind organizatorii. La un moment dat, au venit o tipă cu un tip din organizare să ne întrebe civilizat dacă nu cumva în sacoșa noastră n-am găsit bilete mai multe. Nelu nu vorbea, Nea Gică... S. B.: (...) nu înțelegea. Dar civilizat și el. D. T.: Am spus că la noi totul e corect și am lăsat să treacă și am început să mergem
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cu autobuz. S. B.: Dar tot navetă se chema. Nu era simplu cu naveta pe atunci. D. T.: Pleca la 6.00 ca să fie la 7.00 acolo și venea pe la ora 18.00. Singurul avantaj era că venea cu sacoșe pline de fructe. Și Teodora fiind mică, făceam piure, sucuri, aveam un aparat cum era pe vremea aceea. Acesta a fost singurul privilegiu. S. B.: Și ce a făcut Nicu? D. T.: Mai stăm un pic, mai bem o gură
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Așgabat încă în anul de grație 1978! Bineînțeles, noi n-am cumpărat nici pâine și nici harbuji. Ne învârteam prin mulțimea de cetățeni ce se înghesuiau în căutare de oferte ocazionale, când Yoffe a simțit deodată că cineva a prins sacoșa ce atârna de umărul lui și se crampona de ea să n-o scape din mână. Yoffe s-a întors către omul ce se agățase de sacoșă și acesta, un bărbat mărunt cu o față chinuită și cu o chelie
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
căutare de oferte ocazionale, când Yoffe a simțit deodată că cineva a prins sacoșa ce atârna de umărul lui și se crampona de ea să n-o scape din mână. Yoffe s-a întors către omul ce se agățase de sacoșă și acesta, un bărbat mărunt cu o față chinuită și cu o chelie pronunțată, când în sfârșit a întâlnit privirea lui Yoffe, a slobozit în limba rusă o frază care pe mine m-a răvășit cu totul. Bietul om a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
chelie pronunțată, când în sfârșit a întâlnit privirea lui Yoffe, a slobozit în limba rusă o frază care pe mine m-a răvășit cu totul. Bietul om a spus o dată și încă o dată, întru totul extaziat: "Și eu sunt evreu!". (Sacoșa ce atârna de umărul lui Yoffe avea imprimată de ambele părți, în ebraică și engleză, simbolul și denumirea companiei de aviație "El Al".) E greu de descris fericirea bietului om când a aflat că suntem israelieni. El, în schimb, întruchipa
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
îl iau doar pe el. Nu am acum bani la mine. Și cu astea ce fac? Nu credeam că-s așa de scumpe! Mi-am adus aminte din copilărie episoadele triste. Ferm, apuc indianul de căpățînă și-l pun în sacoșă. Cînd aveți banii, îmi telefonați. Furios, balaurul își schimbă culoarea în negru. Nu mai am nevoie de nimic! Du-te dracului de nesimțit. Ies trîntind ușa. Am simțit, de fapt, o rupere totală de trecut. Singurul regret a fost că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bucăți și nimic mai mult. Rămăsesem doar eu, el și vînzătoarea și îl aud cu o voce scăzută și vinovată: "Trei kilograme, vă rog!" În realitate, au fost 3,5 kg și cele trei inimi au plecat supuse într-o sacoșă curată, scoasă din buzunar și cu grijă despăturită. Nu a putut să mă privească, se simțea rușinat, vinovat și cu capul plecat ieși din magazin, pornind-o pe strada Stejar. Mergeam în urma lui și-l vedeam cum din cînd în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din buzunar și cu grijă despăturită. Nu a putut să mă privească, se simțea rușinat, vinovat și cu capul plecat ieși din magazin, pornind-o pe strada Stejar. Mergeam în urma lui și-l vedeam cum din cînd în cînd ridica sacoșa la nivelul nasului, tușea mulțumit, avea o mină veselă și lumea îi părea frumoasă... Panem et circenses ofereau diriguitorii Romei antice plebeilor. O găină în oala fiecărei familii la sfîrșit de săptămînă, decretase Henric al IV-lea după vreo 16
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
protestez. Eu, eu v-am furat ceva? Da, toți m-ați furat. Cu judecători și procurori. Hoți la drumul mare! Printre cei prezenți acolo aud cîteva voci compătimitoare: Săracu' om! L-au furat. Toți sînt niște hoți. Pun pîinea în sacoșă și plec amărît. Ieșind pe ușă în zbieretele lui Căpușă, aud o voce de înger: Săracu', dom' primar. Cu cîți nebuni o fi avut de a face! I-a ascultat telefonul Telefoanele noastre uneori sînt ascultate și dacă aflăm sărim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
făcea orice, cu aerul unui om matur și amabil. L-am cunoscut în piața Bastilia, din Oran. Aveam două plase grele, tocmai terminasem cumpărăturile, cînd îl aud: Laissez-moi porter, monsieur. Mă uit la el cum apucă cu mînuța una din sacoșe, o las și-l văd cum se curbează dureros sub greutate. Întreb: Cît ceri pînă la Residence Perret? Copilul se uită șiret și chibzuiește. Dacă cere prea mult își pierde clientul, dacă cere prea puțin scapă un european care trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prea puțin scapă un european care trebuie totuși jumulit. De aceea lansează neîncrezător: Doi dinari, domnule... Mă uit în ochișorii lui și citesc speranță chinuitoare dar și neliniște. Scot doi dinari și-i pun în pălmuța întinsă, apoi îmi iau sacoșele și dau să plec. Prichindelul mă prinde ferm de sacoșă și o trage spre el. Încerc să-i explic: Prietene, am 95 de kilograme, pentru mine sacoșele sînt nimic, tu ești un copil și nu aș putea suporta să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aceea lansează neîncrezător: Doi dinari, domnule... Mă uit în ochișorii lui și citesc speranță chinuitoare dar și neliniște. Scot doi dinari și-i pun în pălmuța întinsă, apoi îmi iau sacoșele și dau să plec. Prichindelul mă prinde ferm de sacoșă și o trage spre el. Încerc să-i explic: Prietene, am 95 de kilograme, pentru mine sacoșele sînt nimic, tu ești un copil și nu aș putea suporta să te văd cărîndu-le. Amicul meu o ține una și bună, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
neliniște. Scot doi dinari și-i pun în pălmuța întinsă, apoi îmi iau sacoșele și dau să plec. Prichindelul mă prinde ferm de sacoșă și o trage spre el. Încerc să-i explic: Prietene, am 95 de kilograme, pentru mine sacoșele sînt nimic, tu ești un copil și nu aș putea suporta să te văd cărîndu-le. Amicul meu o ține una și bună, am făcut o afacere, trebuie să respectăm contractul. Mă rățoiesc la el ca să scap: Ascultă, mă prichindelule, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
facă acasă bucătăreasa. Nu, dați-mi punga s-o porționez. Am spus, Ibisate, nu-i nevoie. Sînt intrigat de insistență și refuz categoric. Amicul meu însă insistă, prinde de pungă și trage cu putere. Cum întîmpină rezistență, bagă mîna în sacoșă. Caută ceva și eu privesc contrariat. Ce cauți acolo, omule? Nimic. Verific! Ce verifici? Ceva... După un timp scoate mîna din sacoșă și încearcă s-o ducă repede la spate. Stai puțin, ce ai luat de acolo? Se pierde și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
categoric. Amicul meu însă insistă, prinde de pungă și trage cu putere. Cum întîmpină rezistență, bagă mîna în sacoșă. Caută ceva și eu privesc contrariat. Ce cauți acolo, omule? Nimic. Verific! Ce verifici? Ceva... După un timp scoate mîna din sacoșă și încearcă s-o ducă repede la spate. Stai puțin, ce ai luat de acolo? Se pierde și din mînă îi cade o greutate de cîntar de 1 kg. Mă privește tîmp, cu un rînjet de măcelar. Sîntem prieteni, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
engleză. Când am ajuns în cameră cu tata, colegele din Ardeal erau în compania părinților, am făcut cunoștință și n-am reținut nimic atunci, însă un lucru ne-a atras atenția în mod deosebit. Tanti Mate Andraș a scos o sacoșă plină cu batoane de ciocolată făcute în casă, ambalate superb în foițe de celofan colorat, iar familia Màrtonfi un cozonac umplut din abundență cu mac. Tata a așezat pe „masa prieteniei” prăjiturile de casă și plăcinta noastră tradițională, după care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Vă rog luațile și pe-ale mele, s-a încumetat și altă doamnă să-i ceară s-o servească. Ce naiba ați cumpărat atâtea flori?a întrebat-o soțul luându-le. Vreți să le treceți și pe ale mele, că am sacoșele pline cu ce am cumpărat. Dă-mi-le! Arăt ca mergând cu sorcova cu atâția trandafiri de plastic de toate culorile. Ha! Ha! Ha! Ce-or să zică vameșii când mă vor vedea? Nu zic nimic, că dumneavoastră n-ați
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]