4,209 matches
-
al faptelor bune, iar pe de altă parte ca simbol al jertfei umane că ardere și dăruire de lumină celui care s-a identificat cu Lumina lumii. Dacă de Florii făcliile noastre de întâmpinare a Împăratului au fost ramurile de salcie cu cetele profeților de motocei prevestind primăvară, de Paste ținem în mână stâlpările de ceară exprimând bucuria Învierii. Au trecut numai câteva zile de când jeluiam cu Fecioara: „Primăvară dulce,/ Fiul meu prea dulce/ Frumsețea unde Ți-ai ascuns?" și iată
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! de MIRON IOAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380049_a_381378]
-
un motocel de lumină cusut cu fir din lumina Învierii. Împărăția Cerurilor, trecerea „de la moarte la viață și de pe pământ la cer" începe cu aprinderea lumânării sufletului nostru din Lumina lui Hristos.Un fir de lumânare, cât o crenguța de salcie, rezumă întreaga Biblie pentru că făclia de Paste este făclia Mielului , credința și adeverirea bucuriei noastre așa cum îngerul a strigat Fecioarei: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viața dăruindu-le." Dr. Ioan MIRON
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! de MIRON IOAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380049_a_381378]
-
râzând se știe.Poate voi duce dorul anotimpurilor noastre pline,... XXX. SINGURĂTATEA ÎN DOI, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1904 din 18 martie 2016. SINGURĂTATEA, IN DOI! tu nu porți nici o vină ,lângă tine când plâng. păsările cântă ,sălciile dansează în crâng. tu ești departe de mine,și de ce fugi Nic?! eu aștept disperată fără sa sper la nimic. cand erai lîngă mine te-am pierdut fără sens, și iubirile mari se destramă nebunesc. părăsiri din iubire, părăsiri din
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
iubirea în doi nu se pierde nu minte. tu nu porți nici o vină ,lângă mine când plângi, singurătatea în doi este pentru nătângi ... Citește mai mult SINGURĂTATEA, IN DOI!tu nu porți nici o vină ,lângă tine când plâng.păsările cântă ,sălciile dansează în crâng.tu ești departe de mine,și de ce fugi Nic?!eu aștept disperată fără sa sper la nimic.cand erai lîngă mine te-am pierdut fără sens,și iubirile mari se destramă nebunesc.părăsiri din iubire, părăsiri din
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
întorci capul... Cu privirea ațintită asupra oțetarului, al cărui trunchi se înălțase binișor de când îl observase pentru întâia oară, se gândi la câte ar mai fi putut el să fie martor, în răstimpul de când prinsese rădăcini în stație. Printre ramurile salciei din apropiere, ce se umpluseră de mâțișori pufoși, galben-verzui, un vrăbioi oprit din zbor, ciripea cu sârg, fără întrerupere, de parcă nimic altceva n-ar mai fi existat pe lume, în afară de el. În sfârșit, se apropia autobuzul. Bărbatul trase repede după
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > FRAGMENT DE APRILIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului FRAGMENT DE APRILIE Cântă fluiere și naiuri, Mozaic de flori pe plaiuri, Zdrențele de vată zboară De prin sălcii prima oară. Păpădii cu frunze late Gem în aur îmbrăcate, Panseluțe zâmbitoare Fură razele de soare. Și în plisc, din sud aduce, Ignorând furtuni năluce, Barza, cunoscuta moașă, Un copil hazliu în fașă ! Referință Bibliografică: FRAGMENT DE APRILIE / Gheorghe Vicol
FRAGMENT DE APRILIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381957_a_383286]
-
lirică descrie universul său lăuntric, accentuând emoția ce o străbate pe poetă cufundată în amurgul unor vise și doruri care-și lasă lacrima să mângâie anotimpurile nostalgiei :” la Dunăre îmi e aproape/ să văd albastru pe-al său val./ trupul sălciilor plecate/ în amurgul stins la mal./ în vara sau în toamna pastelată/ cu visu-mi curgător de doruri,/ răsfrânt o lacrimă se-arată/ în cuvinte și-n pasteluri.” (Acuarelă) În poemele sale, Constanța Abălașei-Donosă contemplă peisaje fermecătoare care grăiesc prin coloristică
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Discursul său poetic este zămislit cu sinceritate și pecetluit cu iubire arzătoare. Când noaptea își țese mantia , tristețea învăluie din nou ființa poetei care suspină de dor și neîmplinirea sorții :“ se amestecă lutul perfect/ în șoaptele nopții mele mută;/ iar sălciile plecate-ncet/ cu trupul lor apa sărută./ ore suspendate/ între pământ și cer;/ locul întoarcerii/ va fi infinit!/ în lut cald alb, roșu/ la șoptirea nopții-/ lacrimile-mi curg/ de ne-mplinirea sorții.” (Bucuria pământului) Primăvara își scutură frumusețea răvășitoare
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Acasa > Versuri > Visare > PLÇNGE SALCIA PLETOASĂ Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului Plânge salcia pletoasă Plânge salcia pletoasă Pentru că i-e dor de acasă Dor de acasă... Îi lipsește râul unde să privească Și-n a
PLÇNGE SALCIA PLETOASĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380380_a_381709]
-
Acasa > Versuri > Visare > PLÇNGE SALCIA PLETOASĂ Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului Plânge salcia pletoasă Plânge salcia pletoasă Pentru că i-e dor de acasă Dor de acasă... Îi lipsește râul unde să privească Și-n a cărei apă să te regăsească Te regăsească... Într-o zi te-ai dus în lume Și nu știe
PLÇNGE SALCIA PLETOASĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380380_a_381709]
-
Acasa > Versuri > Visare > PLÇNGE SALCIA PLETOASĂ Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului Plânge salcia pletoasă Plânge salcia pletoasă Pentru că i-e dor de acasă Dor de acasă... Îi lipsește râul unde să privească Și-n a cărei apă să te regăsească Te regăsească... Într-o zi te-ai dus în lume Și nu știe unde anume Unde
PLÇNGE SALCIA PLETOASĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380380_a_381709]
-
a cărei apă să te regăsească Te regăsească... Într-o zi te-ai dus în lume Și nu știe unde anume Unde anume... Ea să te caute a pornit Dar în pământ străin s-a rătăcit S-a rătăcit... Plânge salcia privind in jos Nu mai găseste calea de întors Calea de-ntors... Referință Bibliografică: Plçnge salcia pletoasă / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276, Anul VII, 25 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate
PLÇNGE SALCIA PLETOASĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380380_a_381709]
-
lume Și nu știe unde anume Unde anume... Ea să te caute a pornit Dar în pământ străin s-a rătăcit S-a rătăcit... Plânge salcia privind in jos Nu mai găseste calea de întors Calea de-ntors... Referință Bibliografică: Plçnge salcia pletoasă / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276, Anul VII, 25 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
PLÇNGE SALCIA PLETOASĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380380_a_381709]
-
sârmă. Aleea se termina cu un pod de lemn ce se prelungea deasupra apei cu o terasă amplă semirotundă din scânduri cu balustradă și două bănci.Terasa era umbrită de ramurile ce curgeau către oglinda verde a apei, ale unor sălcii plângătoare care judecând după grosimea trunchiurilor aplecate deasupra apei aveau circa un secol. De pe terasă, se dezvăluia privirilor oglinda apei de culoare verde, unde pesările și o mulțime de pești de toate mărimile înotau printre plantele acvatice. Ceva mai departe
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
îndrăzneț și familial deasupra mulțimii. Recunoaștem în mulțimea de pelerini, preoți, maici și călugări, pe măicuțele românce de la Mănăstirea Ierihon. Unii poartă în mâini frunze de palmier, ori de măslin, mâțișori dar și flori galbene de curmal ce seamănă cu salcia. Un copil îmi întinde o minunată cruce împletită din frunză de palmier. Discut cu mama lui întrebând-o cum se face și în timp ce puștiul îmi explică iar eu îi tot mulțumesc mamei, îmi dau seama că vorbim limbi diferite. Nu
PROCESIUNEA DE FLORII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380523_a_381852]
-
nouă înfiorare. Să cânte vântul în flaute de dor, să-mi ducă gândul până dincolo de zări - și de va crește iarba în fiecare rană -, străinului să-i spui... să răsădească o floare și-o dragoste solară, la umbra unei sălcii plângătoare, în amintirea clipelor ce mint, clipelor ce mint... Citește mai mult Doctore, te rog, prescrie-mio dragoste mare,să-mi astâmpăr sfâșierea dinjelitulsihastru.Un cer senin să-mi stea de veghe,când febra nopților și îndoialavor înălța un rug,în
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
bandajează-misufletulc-o nouă poveste, o nouă înfiorare.Să cânte vântul în flautede dor,să-mi ducă gândul până dincolode zări -și de va crește iarba în fiecarerană -,străinului să-i spui...să răsădească o floare și-o dragostesolară,la umbra unei sălcii plângătoare,în amintirea clipelor ce mint,clipelor ce mint...... XIX. DINCOLO DE PRAG, EA..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016. Motto: ”Sătul de subterfugii cronofage,/ De viața fără țel și înțeles,/ Sătul de mine însumi
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
orhidee, Învăluită-n șal de fulgi, Pe-oglinda lacului plutește, În urma ei....câteva dungi. Sidefie ca o perlă, Grațioasă ca zefirul, Catifelată, ispitoare, Buzele, ca trandafirul. Mireasa Soarelui în flăcări, Îl așteaptă să coboare, Și-și petrece noaptea nunții, Sub salcia plângătoare, Lacrima de fericire, O ascunde între pene, Gâtul fin se încovoaie, Visul pătrunde pe sub gene, O pasăre cântă romanța, Undeva, într-un copac, Ea se unduie, împlinită, Baiadera de pe lac! DESPĂRȚIRE O-mbrățișare dată-n fugă, Un sărut și
NATURĂ ŞI IUBIRE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379514_a_380843]
-
14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ochi plini de dor,strălucitori În raza de lumină crudă, Oricărei inimi dau fiori Iradiind iubire nudă. Zâmbet șăgalnic,rafinat, Cu destinație precisă Te lasă ca hipnotizat Gemând ușor,cu voce stinsă. Miros de sălcii plângătoare Din pielea-i fină de femeie, Te fac să te intrebi ,cum oare Domnul a vrut doar ei să-i deie? Săruturi fine,de migdale Repetitiv catifelate Pecetluiesc realitatea Unei tandreți...predestinate! Dan Mitrache,Bălcești,14.01.2014 Referință
SENZORIAL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379534_a_380863]
-
ei zbura așa stingher, spărgându-se de bolta de pe cer, amurgul venea leneș ca o apă și înghițea lăstunii ce se-adapă. Copilăria mea era la țară și colindam nebun întreaga vară, pădurea, râul îmi erau aproape și foșnetul de sălcii dintre ape. Copilăria mea, tărâm de vis, în care orizontul s-a închis, ce trist e s-o privești în depărtare cânt totul e tăcere și uitare. Referință Bibliografică: copilăria mea / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
COPILĂRIA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381077_a_382406]
-
sufletul de curcubeu. Se odihnește primăvara Pe ramurile-nmugurite, Vino, iubire, pe Pământ Să trezim florile-adormite! Să-mi spui și azi, ca altădată, Că mă iubești cu-adevărat, Că-n vânt, petale de magnolii, În părul tău s-au alintat. Ca salcia ce plânge lângă mal, O să te întreb, în prag de seară, De ce-ai ascuns după un val Cărarea apei ce coboară? Tu-mi lași pe-obraz o lacrimă, În care-ai pus tot dorul meu, Și știi că a
TE VOI IUBI MEREU! de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381158_a_382487]
-
Afectiune > CĂSUȚA DE LÂNGĂ LAC Autor: Doina Cotescu Publicat în: Ediția nr. 1929 din 12 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului uneori, seara târziu, când somnul nu este leac mă gândesc cu nostalgie la casa de lângă lac o căsuță mititică, ascunsă de salcii dese la bunica îndoită pe războiul ei când țese arunca suveica iute printre firele întinse cu piciorul pe pedală descurca mereu la ițe țesea până mai târziu, nepoatei să-i facă multe când o veni vremea și-o să vrea să
CĂSUȚA DE LÂNGĂ LAC de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381258_a_382587]
-
mirosea a gaz și-a fum, însă tare-mi mai plăcea! mâinile-i svelte torceau, firul pe mosor creștea adormeam noaptea târziu tot uitându-mă la ea a trecut repede vremea și bunica mea s-a stins iar căsuța dintre salcii acum a rămas un vis zidurile-s dărâmate, sălciile plâng pe ele acolo sunt îngropate toate dorurile mele Referință Bibliografică: căsuța de lângă lac / Doina Cotescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1929, Anul VI, 12 aprilie 2016. Drepturi de Autor
CĂSUȚA DE LÂNGĂ LAC de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381258_a_382587]
-
mai plăcea! mâinile-i svelte torceau, firul pe mosor creștea adormeam noaptea târziu tot uitându-mă la ea a trecut repede vremea și bunica mea s-a stins iar căsuța dintre salcii acum a rămas un vis zidurile-s dărâmate, sălciile plâng pe ele acolo sunt îngropate toate dorurile mele Referință Bibliografică: căsuța de lângă lac / Doina Cotescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1929, Anul VI, 12 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Cotescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CĂSUȚA DE LÂNGĂ LAC de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381258_a_382587]
-
Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă, Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult, Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă, Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de adult. Îmi cresc din creștet ramuri de salcie pletoasă, Mă strâng ca-ntr-o zvâcnire de ultim bun-rămas. Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă, La umbra fericirii dorind să fac popas. O zodie de lacrimi se zbate încă-n mine, E-o vagă amintire, cu iz de pom
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]