2,112 matches
-
Teritoriul lor nu este marcat decât atunci când se celebrează rituri în onoarea lor.” Din punct de vedere sociologic, știm că „fiecare grup uman structurat poseda propriul său kami”. Cu timpul, după unificarea imperiului, se impune dominanța unui kami al Împăratului. Sanctuarul șintoist „este lăcașul unui kami legat de un colț anume de natură: un munte, o pădure, o cascadă”. XIII.8. Șintoismul în viața socială Japonezul modern „respectă prohibițiile geomantice (de exemplu, intrarea într-o casă nu trebuie să fie niciodată
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ale sacrului ilustrează poziția socială cât se poate de onorabilă a șintoismului în Japonia contemporană. Evident, această prețuire nu mai atinge cotele impresionante de dinaintea anului 1945. De ce? Pentru că atunci șintoismul era axat pe cultul imperial și avea în centrul său sanctuarul de la ise. Acum, religia șintoistă „a încetat să mai fie obiect de studiu în școlile de stat, iar respectarea practicilor șintoiste a devenit opțională”. Cu toate acestea, șintoismul continuă să se bucure de un respect social apreciabil. Contribuie din plin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
București”, semnată Ilie Ighel, a rămas necunoscută până acum cercetătorilor și eminescologilor reputați, de la Călinescu până la D. Vatamaniuc și P. Creția. Descoperit de doamna Ileana Ene în Arhiva G. Dem. Teodorescu, documentul pe care-l prezentăm cititorilor se află în sanctuarul cărții vechi al Muzeului Literaturii Române. în felul său, documentul constituie o „revelație”, fiind încă un document asupra lui Eminescu. Alături de alții, nutrim convingerea că, atunci când e vorba de un creator de talia lui Eminescu, nimic nu trebuie lăsat la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
îl invită cu venerație să locuiască în palatele anume pregătite pentru el. Bodhisattva îl onorează pe fiecare cu vizita lui. Apoi copilul este condus cu alai la un templu brahmanic conform obiceiului. În momentul în care pune piciorul pe pragul sanctuarului, toate statuile, ridicându-se de la locurile lor, se prosternează la urmele pașilor săi și îi aduc nenumărate laude. Închinarea zeilor vrea să semnifice faptul că forțele naturii se supun spiritului uman. După patru luni, micul prinț intră în locuința tatălui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
au vrut să reprezinte vizual învățăturile lui Buddha și, în același timp, să exprime esența cosmică și atotputernică a acestuia. Lucian Blaga aprecia că în arhitectura plastică, ciclică și legendară a templului Borobudur s-a întruchipat însăși cosmologia Mahăyănei. Uriașul sanctuar a fost construit între anii 750 850 de către membrii dinastiei Sailendra, regele Samaratunga și fiica sa Pramadawarddhani. Monumentul este renumit pentru abundența basoreliefurilor sale. E construit în șase terase pătrate așezate pe baza piramidei, iar peste acestea sunt alte trei
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
buldozerelor în ultima lună au figurat pe listele înaintate de noi la diverse organisme internaționale și date spre citire la postul de radio Europa Liberă. Am sperat ca un dram de rațiune să mai existe în mințile care decid soarta sanctuarelor istoriei noastre. Am crezut că un partid care face atâta caz de istoria României, cu care are de altfel tot atât de mult în comun cât extratereștrii din romanele științifico fantastice cu planeta Pământ, că un asemenea partid, deci, va ezita să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Vechi. Bucureștenii știu și mi-au spus-o și mie, provincialului care sunt, că lăcașul acesta străvechi este în primejdie. Strada care îl ocolea va trece fără milă peste el. Dacă furia distrugătoare de valori va atinge și acest minuscul sanctuar, se va mai adăuga o crimă la șirul lung al celor asemănătoare, cărora le-au căzut pradă unele din cele mai autentice comori ale tezaurului nostru. Într-o epocă în care peste tot în lume monumentele trecutului sunt ocrotite, restaurate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au trecut, de la nașterea ei, trei decenii de cețuri, miasme și vijelii „istorice”. Ca o glumă, s-ar zice, și nu una de bun-simț, a trecut vremea și ne trec zilele acestei lumi. Baia, Înecul gândacului, micul dejun, fotoliul Baroni, sanctuarul cărților, arșița, visele, străzile, amintirile, monologul cățelușei, bucătăria plutind În brize de scorțișoară și frunze de dafin, nimic morocănos În miraculoasa epopee a cotidianului alert, curentat de umor și inteligență. Farsa, parodia, dar și, mereu invocată, frica („un cap fioros
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
redat, Însă, doar pe Sábato, tânăr Înfricoșat, cândva, de rânjetul lumii, refugiat Între diferențialele și integralele analizei matematice, cum fusesem eu Însumi, demult, retras de privirile administratorilor și ale preoților cazoni Între copertele tratatelor de calcul algebric, ca Într-un sanctuar destinat să mă apere de orașul strâns ca Într-un sac și devastat de barbari. Teoremele se prinseseră, cândva, și de mine, precum delicatele infirmiere de un rănit care are coloana vertebrală arsă... Tinerețea s-a pedepsit, astfel, singură, multă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dată operația de manipulare a cecurilor și conturilor capitaliste. Câțiva clienți, aliniați cuminte În fața ghișeelor, dialog În surdină, mișcările de o timidă grație mecanică. Când am ieșit, Paul m-a Întrebat: „Ei, ai văzut Templul? Ăsta-i templul modern. Un sanctuar! Liniște, concentrare, transcendență! Enoriașii tăcuți, preocupați de esențial. Preoții afabili, concentrați. Capitalismul modern”. Și-apoi, după câțiva pași: „Banul guvernează. Nu trebuie să-ți clădești «peretele despărțitor», ca În povestirea ta. Societatea are grijă de asta. Împotriva indiscreției te mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tot. Nu prea înțeleg de ce a ales bunicul tău să o șteargă fix prin apropierea cuibului Întunegrilor. Pentru că i s-a părut drumul cel mai sigur, răspunse fata luminându-mă câteva clipe cu lanterna ei. Cuibul este un fel de sanctuar de care nici măcar ei nu se apropie prea mult. — Adică ceva cu semnificație religioasă? — Probabil. Nu l-am văzut cu ochii mei. Credința lor e cutremurătoare, dar cred că o putem considera un fel de religie. Dumnezeul lor e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
groapă nu prea adâncă, cu un diametru de aproape un metru. În groapă, ceva nămolos, vâscos. Nu știu cum să-i definesc consistența, dar emana un miros grețos care-mi lăsa o senzație de acid în gură. — Cred că ne apropiem de sanctuar, zise fata. Suntem salvați. Întunegrii nu trec dincolo de el. — Înțeleg că ei nu intră, dar noi cum mai ieșim de-aici? Lăsăm asta în seama bunicului. Găsește el o soluție. Dacă am avea două aparate care să emită ultrasunete, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nici un Întunegru. În timp ce unul funcționează, celălalt să stea la încărcat. N-ar avea de ce să ne mai fie teamă. Și cu timpul stăm binișor. — Grozav! — Ți-a mai venit inima la loc? — Un pic. De ambele părți ale intrării în sanctuar se aflau niște sculpturi în relief. Doi pești așezați în cerc, fiecare cu coada celuilalt în gură. Emanau un aer misterios. Capetele lor semănau cu partea din față a unui bombardier. N-aveau ochi, în schimb posedau două tentacule lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
făcute de Întunegri pe o asemenea beznă. Chiar dacă știam că ei văd pe întuneric, n-aveam cum să nu-i admir. Acum erau cu siguranță cu ochii pe noi și ne urmăreau liniștiți fiecare mișcare. După ce-am intrat în sanctuar, drumul urca ușor și plafonul era tot mai înalt, ieșind la un moment dat din bătaia lanternei. — De-aici o să pătrundem în inima muntelui, zise fata. Ai probleme cu urcatul? — Pe vremuri urcam de două ori pe săptămână cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
semăna cu un șanț de vreo zece centimetri adâncime și lat de vreo zece metri. Șanțul mergea în linie dreaptă până hăt departe în beznă. Dacă o iei pe lângă el, ajungi la vechiul altar. Este locul cel mai sfânt din sanctuarul lor. Nici un Întunegru nu îndrăznește să se apropie de el. Cred că bunicul s-a ascuns acolo și stă foarte liniștit. Am pornit de-a lungul șanțului. Drumul începea să coboare constant, iar pereții erau tot mai înalți de ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rând, așa cum pisica linge ultima picătură de lapte din farfurie. Să absorb în mine, prin intermediul știrilor din ziare, frânturi din viața celor care trăiesc la lumina soarelui, să-mi alimentez fiecare celulă cu vești proaspete, pline de aer. — Se vede sanctuarul, zise ea. Am vrut să ridic privirile, dar am alunecat, așa că m-am concentrat mai departe asupra mersului. Oricum n-avea rost să aflu ce culoare și ce formă avea, din moment ce tot ne apropiam de el. Mi-am adunat ultimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un fel de crestături artificiale. Am îndreptat lanterna într-acolo și am studiat obiectul cu multă atenție. — E lucrat în relief, zise ea. N-am putut rosti nici un cuvânt, așa că doar am încuviințat. Semăna cu ceea ce văzusem la intrarea în sanctuarul Întunegrilor. Doi pești cu gheare care guvernau lumea lor. Două treimi din disc erau la suprafață, o treime scufundată în apă. După cum observasem deja, era o sculptură rafinată. Cred că n-a fost deloc simplu să fie realizată într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a părut că aud niște sunete vagi, dar nu le distingeam prea bine. Indivizii știu că ne apropiem? am întrebat. — Bineînțeles, zise ea. Aici e lumea lor. Știu absolut totul și sunt foarte furioși pe noi pentru că le-am pângărit sanctuarul și am avut curajul să ne apropiem de cuibul lor. Dacă ne prind, e vai de noi. Nu te îndepărta de mine. N-au decât să întindă labele și să te târască mai știu eu unde. Am scurtat funia care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
visător, se descoperă un însetat de noutate și un explorator de spații largi, de preferință marine, dar și montan-silvestre, un nostalgic care nu ignoră nici semnificațiile civilizatoare ale burgului, cu turnuri, ziduri, statui, mansarde, și nici interioarele propriu-zise, uneori adevărate sanctuare, în care elementul dominant e oglinda. Poemele stau sub semnul unei elaborări controlate, fiind alcătuite exclusiv din câte trei catrene, cu o circularitate în care un vers devine liantul strofelor, asigurând regenerarea continuă a structurilor imagistice mai ales în jurul unor
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
pozitivismul lui reacționar, dacă se poate imagina așa ceva) și adulat de cei care au o mare nevoie de identificare. Cel mai corect ar fi să-l privim pe Houellebecq drept scriitorul francez al ultimilor 20 de ani. Ajuns dincolo de porticul sanctuarului cultic, rătăcit printre bucăți mari de piatră rămase din sculpturile pedimentale meșterite de Timotei, observator Înmărmurit al teatrului, din cea mai Îndepărtată gradenă, ferecat preț de cîteva minute În cercul templului doric peripteral al lui Esculap, mîngîindu-i cu degetele șerpuitoarele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai sătura s-o savureze și pe care, văzînd că nu se materializează, secolul XX s-a hotărît să și-o provoace În concentrații mari - și-a murit. Poate aceasta este cauza pentru care turistul simte căpătînd importanță Într-un sanctuar antic: el scrutează Istoria, contemporan cu un cadavru și cu sine Însuși, miraculos aduși Împreună. Trebuie că o motivație asemănătoare are și Michel Houellebecq cînd se apucă să scrie cărți. Adept al romanului dus la culme acum două secole, acela
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
putea să obțină o productivitate superioară: forare, producție, vânzarea de produse petroliere. Apărarea față de competitorii globali nu necesită implicarea CMN pe toate sau pe majoritatea piețelor străine, ci doar pe „piețele critice” (Prahalad și Doz, 1987, p. 52). Acestea includ „sanctuarele de profit” ale concurenților principali, piețele care asigură un volum ridicat de vânzări pentru produsele și serviciile cu performanțe ridicate și domeniile care oferă marje substanțiale de profit datorită slabelor presiuni concurențiale. Cu cât o CMN participă pe mai multe
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Sion" pe bulevardul Pake Protopopescu, achiziționarea unui loc de construcție pentru o biserică în Buzău, deschiderea Casei Asociației Catolice "Tomis" cu gimnaziul adiacent, achiziționarea unui lot de pământ pentru spitalul din strada Acvila din București, așezarea pietrei de temelie a sanctuarului maicilor vicențiene, inaugurarea noii școli maghiare din strada Cuza Vodă 100 (București), așezarea pietrei de temelie a școlii arhiepiscopale de băieți de la Craiova și a pensionului (de fete) domnișoarelor engleze din Turnu Severin, construirea liceului "Sf. Andrei", în strada Lucaciu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
adânc studiate"736. Alături de părintele Carol Auner, a fost unul dintre cei care au studiat istoria catolicismului din Moldova. Debutul său în istoriografia catolică românească s-a produs în 1914, când a publicat în Calendarul catolic două articole: primul, despre sanctuarul catolic de la Stănești (lângă Târgu Trotuș)737 iar al doilea, un fragment dintr-o lucrare aflată în stadiu de proiect, intitulată Istoria bisericii catolice din Iași, care trata perioada domnitorului Petru Șchiopul 738. În 1915 a publicat, tot în Calendarul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
înainte de a mă putea lămuri" și care se plimbă într-un cadru minunat "prea tulburat ca să-mi pot da seama ce simțeam [...] pradă unor sentimente nedeslușite"241, o urmează pe partenera sa care se joacă cu cheile și broaștele, cu sanctuarele și cu dragostea. Totul se petrecuse cam repede". Vor ieși să ia aer în noaptea răcoroasă, dar se vor întoarce repede la jocul mașinii ("ne plac atât de mult mașinile")2, mergând pe culoare întunecoase în castel pentru a ajunge
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]