10,267 matches
-
rezonabilă a nevoilor considerate ca fiind acceptabile într-o anumită societate, într-o epocă dată. Cel de-al treilea este principiul solidarității: el se referă la prezervarea legăturii sociale, pe care niște inegalități excesive ar pune-o în pericol. Principiul satisfacerii generalizate a nevoilor considerate ca fiind „normale” și cel al prezervării prioritare a legăturii sociale impun niște criterii de apreciere izvorâte dintr-o logică a nivelării sociale. Ele nu agreează câtuși de puțin ideea unei elite care să se detașeze
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Îi Înțeleg mai puțin pe alții, Însă nu atît din motive intelectuale, ci pentru că nu au o părere atît despre propriile idei, Încît nu sînt dispuși să ia din argumentația altora decît ceea ce se potrivește convingerilor lor sau care servește satisfacerii intereselor lor; altfel spus, Înțeleg doar atît cît este În folosul lor. * „Vina mea capitală este de a face erori de motivare În intuițiile mele juste despre oameni.” (George Călinescu) Spre deosebire de „intuiție”, „explicația” este Înclinată spre reproducerea caracterului celui care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
răsare nefericirea.” (Menander) Desigur, nu din orice plăcere: „Fugi de plăcerea care dă naștere mai pe urmă mîhnirii” (Solon). Mecanismul psihologic prin care acționează „plăcerea”este cunoscut, Însă ignorat de mulți: „Dorința de plăcere nu Încetează cîtuși de puțin prin satisfacerea ei. Setea se naște tocmai cînd bei o băutură sărată” (Kusumadeva). * „Orice adevăr Începe prin a fi eretic.” (Th. Huxley) De fapt, tot ceea ce este nou creează la Început neîncredere - probabil pentru faptul că ne este greu să renunțăm la
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Pentru că sensul adevărat al dezvoltării omului este un ideal de perfecțiune, ori Încercările noastre În această privință nu răspund decît În foarte mică măsură exigențelor idealului de perfecțiune. Acest lucru l-a făcut pe Ch. Montaigne să afirme: „Dorința și satisfacerea ei ne fac să suferim la fel”. La rîndul său, Emil Cioran spune: „Dorințele urzesc un univers, dezmințit de minte”. * „Cu cît un eveniment e mai fericit, cu atît durează mai puțin.” (Pliniu cel TÎnăr) Nu numai pentru faptul că
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Este fuga, probabil pentru faptul că orgoliul bărbătesc are doar În rare cazuri puterea de a recunoaște că „dragostea” prezentă l-ar putea cuprinde total În mrejele ei... * „Dragostea născută din dorință este o speranță, iar dragostea care urmează după satisfacerea dorinței este o realitate.” (H. de Balzac) Și În dragoste, ca Întreaga noastră viață sufletească, deziluziile sînt Într-un raport direct cu gradul de Încredere investit În iluzii: Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cărui capriciu și conform cărei logici nesocotite ar putea acționa Dumnezeu astfel? Să ne folosim, așadar, de acest dar al lui Dumnezeu tocmai pentru a ne proteja de această lume infestată de Rău din cauza unor demiurgi haini... VI CERINTHE și „satisfacerea poftelor pântecului” Isus hedonist... Cerinthe este agățat rapid de dinții greblei patrologice, și abia dacă scapă... Citat un piculeț, el dispare aproape imediat după aceea. Și, de fapt, singurul care-l citează este Ipolit din Roma, care expediază „cazul” în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și cântecele, parfumurile și vinurile dau naștere unor satisfacții iluzorii și trecătoare. Odată aceste dorințe satisfăcute, ele reapar și antrenează o adevărată sclavie care împiedică sufletul să se bucure și fac imposibilă seninătatea. Aceasta cu atât mai mult cu cât satisfacerea lor duce la o plăcere, desigur, dar una trecătoare și plătită de multe ori cu un necaz: declanșarea pasiunilor triste, uzura sănătății, slăbirea forțelor și a vigorii, apariția unor boli incurabile - a sifilisului scrie Erasmus -, creșterea sărăciei, dispariția seninătății, bunul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
împărtășește impresiile sale după contemplarea grădinilor lui Epicur, el are grijă să nu-și ofenseze interlocutorul. Dimpotrivă chiar. Eusebiu încuviințează și precizează care-s criteriile după care se poate gândi astfel: plăcerea, da, bineînțeles, dar o plăcere cinstită ce permite satisfacerea celor cinci simțuri printr-un fel de horticultură și de arhitectură transcendentale, o plăcere care relaxează spiritul, bucură sufletul și îl edifică pe îndrăgostitul de înțelepciune. Această grădină este transcendentală: ea există între limitele simplei rațiuni. Obiect de hârtie și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
meditezi pornind de la spectacolul imaginat pentru a încânta ochii și spiritul. Pentru că scopul vizat de Eusebiu rămâne seninătatea, prietenia cu propria persoană, alungarea răului absolut: reaua credință. Viața cotidiană plasată sub semnul unui epicurism autentic care reduce plăcerea doar la satisfacerea dorințelor necesare - chiar ceva mai mult decât consimțea Epicur însuși - cuprinde exerciții spirituale, o practică meditativă: Grădina oferă ocazia acestei asceze mentale bazate, o dată în plus pe un principiu familiar înțelepciunii zen... Angrenarea clădirilor între ele permite și ea un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și adevărate; creștini, ei citesc texte din Biblie și le comentează pe rând în jurul mesei. Creștini epicurieni, ei nu neglijează nici plăcerile trupului nici cele ale spiritului, dar nu privilegiază niciuna din acestea două; mai mult, ei consideră că orice satisfacere pe această lume induce o plăcere în cealaltă. A degusta mâncăruri fine, a conversa cu prietenii, a gusta plăcerile unei plimbări în Grădină, cu condiția ca această bucurie să nu contravină principiilor evanghelice, înseamnă a te bucura de viață și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată această taxinomie stabilită, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor cu care avem de-a face, a le recunoaște în diversitatea lor confuză și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor cu care avem de-a face, a le recunoaște în diversitatea lor confuză și amestecată, a ști cum să le răspundem, a le evita, a nu ignora nimic din consecințele unei satisfaceri sau ale unui refuz de a le satisface, iată tot atâtea operații care permit accederea la adevărul hedonist. De bună seamă, dar dacă această clasificare tripartită, ca și cvadruplul remediu, ar funcționa de minune la nivel intelectual, însă ceva mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în măsură să producă un beneficiu imediat, desigur, dar și viitor. Un hedonist care-și merită numele își calculează plăcerile și nu se supune unei dorințe pentru că este dezirabilă așa cum e. El consimte la ea și o angajează pe calea satisfacerii dacă și numai dacă suma neplăcerilor nu o depășește pe cea a plăcerilor. Ceea ce bucură pe moment va fi recuzat dacă presupune un preț ce va trebui plătit ulterior. Orice plăcere care pune în pericol ataraxia este declarată indezirabilă și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu acționează ca niște trădători, ca niște infideli față de învățăturile lui Epicur: ei le interpretează, le citesc, nu deformează gândirea Magistrului, ci îi ajustează ici și colo spiritul și litera. De unde și colecția de țiitoare a lui Philodemos, care presupune satisfacerea unor dorințe naturale, desigur, dar nu și necesare. Epigramele stau mărturie: filosoful n-a suferit, nici nu și-a pierdut libertatea, el s-a ferit de pasiune și de nebunia pe care aceasta o presupune, a luat imediat ceea ce-i
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
perfecțiunea atinsă în progresul uman. Oare Rousseau scrie altceva atunci când schițează tabloul stării naturale înainte de a-și formula rechizitoriul împotriva civilizației? Epicurismul încearcă să regăsească această stare idilică, când oamenii se mulțumesc cu ce au și își reduc plăcerile la satisfacerea unor dorințe ușor de împlinit. Acumularea de bunuri corupe o civilizație în care oamenii doresc luxul, ceea ce e superfluu, dincolo de necesar. Atunci când vor mai mult decât e normal și aspiră la satisfacerea unor dorințe nenaturale și necesare, ei pun în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu ce au și își reduc plăcerile la satisfacerea unor dorințe ușor de împlinit. Acumularea de bunuri corupe o civilizație în care oamenii doresc luxul, ceea ce e superfluu, dincolo de necesar. Atunci când vor mai mult decât e normal și aspiră la satisfacerea unor dorințe nenaturale și necesare, ei pun în mișcare un mecanism blestemat: suferința, durerea, necazul. Regăsirea căii înțelepciunii indexate în funcție de lecțiile date de natură presupune o trecere prin învățăturile lui Epicur. înainte de a muri - o evidență tragică -, să trăim în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe-acolo... Muzica, poezia, pictura, gastronomia, oenologia, sexualitatea trimit la dorințe, desigur, dar nu intră în categoria inițială. Primele trei nu par nici naturale, nici necesare, iar ultimele trei decurg din niște impulsuri naturale, evident, dar nu și necesare în satisfacerea lor... Cercul campanian îndulcește rigoarea și auteritatea Magistrului. Devenind roman, epicurismul nu trădează spiritul filosofiei, ceea ce este important. Ce putem spune despre acest spirit? O plăcere nu este nici bună, nici rea în sine, ci numai relativ la o finalitate: edificarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
auteritatea Magistrului. Devenind roman, epicurismul nu trădează spiritul filosofiei, ceea ce este important. Ce putem spune despre acest spirit? O plăcere nu este nici bună, nici rea în sine, ci numai relativ la o finalitate: edificarea autonomiei individuale și producerea ataraxiei. Dacă satisfacerea unei dorințe, oricare ar fi ea - naturală sau nu, necesară sau nu -, nu duce la o alienare, atunci ea e legitimă. Este cazul sexualității, pe care Lucrețiu n-o condamnă în sine, ci numai dacă impietează asupra seninătății înțeleptului. Pindar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sufletelor -, recuzare a durerii, a plăcerii și a suferinței ca poli magnetici, dietetica dorințelor, aritmetica plăcerilor, identificarea binelui suveran cu fericirea, aceasta coincizând la rândul ei cu absența tulburărilor, cu încetarea negativității care operează în trup și în suflet, simpla satisfacere a dorințelor naturale și necesare, recuzarea fricii de zei și de moarte etc. Urmează, în sensul de mers, două scrisori, una trimisă din Rhodos - din cauza zăpezii din Lycia - lui Antipater și consacrată infinității lumilor, cealaltă către Dionysos și referindu-se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Enciclopedia dezvoltarii sociale Instituțiile reprezintă unul dintre conceptele cheie ale sociologiei generale, fiind un instrument fundamental al științelor sociale. Instituțiile sunt structuri de interacțiune, care au drept scop satisfacerea nevoilor sociale primare. Dintre aceste nevoi putem enumera socializarea celor din noile generații, producerea și distribuirea bunurilor și a serviciilor, menținerea ordinii sociale ș.a. Universitățile, spitalele, Armata, Biserica, parlamentul, căsătoria, profesia, securitatea socială și multe altele intră în categoria instituțiilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
greu poate fi pusă la îndoială); - asumarea riscului (riscurile trebuie asumate, dar în mod inteligent, calculat, iar minimizarea riscului se poate face prin afilierea la un grup); - cunoașterea nevoilor reale ale celeilalte părți (acestea pot diferi câteodată de nevoile declarate; satisfacerea nevoilor celuilalt reprezintă un atu); - experiența acumulată (abilitățile tehnice, cunoștințele de specialitate, experiența în domeniu, admirația și respectul celorlalți); - precedentul creat; - investirea timpului și efortului celuilalt în n. (aceasta investiție duce la flexibilitatea lui în concesii, deoarece, în lipsa acestui compromis
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de a participa la activități sociale. De asemenea, putem spune că programele sociale reprezintă un ansamblu planificat și coordonat de resurse (materiale, financiare, umane) și activități alocate, derulate pe o perioadă de timp (necesar pentru atingerea unui obiectiv), în scopul satisfacerii unei nevoi sociale, al prevenirii sau al rezolvării unei probleme sociale. Programele sociale sunt, nu de puține ori, supuse unor presiuni externe (surse de finanțare, electorat, beneficiari ai programului) și, în același timp, influențează instituții care desfășoară activități programate în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
publice, p.s. se constituie ca un corp distinct de politici, cu toate că și acestea, la rândul lor -, pot fi clasificate în mai multe categorii de politici sectoriale. Însă ceea ce le unește sunt obiectivele generale cărora le sunt subsumate. P.s. își propun satisfacerea unor nevoi umane - mai mult sau mai puțin elementare - de protecție socială, educație, sănătate, locuire și, în general, creștere a bunăstării sociale, prin intermediul redistribuirii în cadrul societății a resurse considerate a fi relevante (bani, servicii, timp etc.). Pe de-o parte
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a planului de schimbare. De asemenea, orice plan de schimbare organizațională trebuie să conțină o evaluare realistă a rezistenței la schimbare și să propună pași concreți de înfrângere a acesteia. Planificarea socială desemnează realizarea de programe de acțiune îndreptate către satisfacerea nevoilor umane și sociale. Mai concret, ea va cuprinde determinarea priorităților (vezi priorități), fixarea scopurilor și obiectivelor (vezi obiective) și selectarea, printr-o cântărire sistematică a alternativelor, de politici, programe sau proceduri pentru a le atinge. Dacă pe parcursul secolului XX
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
analizată de cele mai multe ori în legătură cu sistemul privat, nu cu cel public, și a fost definită la început ca obținerea unui maximum de efecte în raport cu setul de resurse alocate sau consumate. Teoretic, eficiența aplicată administrației publice reprezintă un grad înalt de satisfacere a cetățenilor, realizarea cu succes a interesului public, așa cum este acesta reprezentat în programele stabilite, soluționarea unor probleme și realizarea unor obiective programatice. Funcționarea administrației publice tradiționale era strâns legată de distincția dintre mijloace și scopuri, în sensul în care
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]