1,560 matches
-
Buchenwald. Semprun e scriitor, femeia, nu - asta-i deosebirea. Dar Privirea Străină o au în comun. Încă de copil, pe când nu aveam Privirea Străină, observam pofta bolnavă a mamei după cartofi. Când îi mânca, era în ea un amestec de scârbă și lăcomie, de frică și febrilitate. Învățase deopotrivă să-i urască și să-i iubească de la nouăsprezece ani, din 1945, când fusese deportată pe cinci ani la muncă silnică în bazinul Donețului din actuala Ucraină. A blestemat și a adorat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zburătăcește și pulsează neîncetat. Continua percepție de sine e incestuoasă cu mediul exterior și adulteră în raporturile cu propria ta persoană. Îți simți în trup nervii suprasolicitați ca pe niște ațe de care nu te poți descotorosi. Ți se face scârbă de tine și ești nevoit să te iubești. În anii când mă încerca această stare mi-am dorit adeseori să înnebunesc ca să scap de mine însămi fără să-mi iau viața. Nebunia, așa speram, ar fi putut conferi lucrurilor un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pășind indiferent pe lângă ei. și am văzut cortegiile de mare pompă ale unor funeralii de stat, cu sicriul deschis purtat de camioane îmbrăcate în catifea, și mulțimea de gură-cască cu ochii sticloși. În privirile lor se citea un amestec de scârbă înăbușită în fața pompei risipite pe-un porc de câine mort, dar și de invidie nestăpânită, de regret că ei înșiși nu vor avea parte de o înmormântare atât de aleasă. Firește că nici unul n-ar fi cutezat să-și exprime
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
deseori și una, și alta. Pe Dunăre pluteau ciozvârte de cadavre, cei ce fugeau erau vânați cu șalupe și sfârtecați de elicea lor. și totuși, dorința de a fugi sporea,întețindu-se până la a deveni o isterie a fugii. Căci scârba de viața cotidiană, urâtul ce-l copleșea pe om în fața existenței lipsite de valoare se transformau subit într-o psihoză a speranței - speranța în viața ce-o puteai dobândi doar înfruntând primejdia, dar totuși posibilă pe meleaguri străine. Instinctul fugii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o ducă la fel de bine acasă la ei cum o duc de decenii dușmanii lor din „mocirla capitalistă“. Sau dușmanii lor de stat, pe care i-au vârât după gratii sau i-au „convins“ să plece aiurea, cu nervii zdruncinați, din scârbă de țară, ori i-au izgonit în lume. Cei mai mulți dintre băgătorii-de-frică privesc, luând act de mine, ca pe o înfrângere faptul căazi eu și cu ei suntem egali. Iar intrarea în Europa - ca pe o compensație materială a acestei înfrângeri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
echilibru interior, care însă în timpul interogatoriului dispărea tot atât de iute ca o valiză ce ți s-a furat. Cred însă că a apărea la interogatorii aranjată și pusă la punct trebuie să fi însemnat pentru mine un soi de atu împotriva scârbei în fața neputinței. Am fost chiar mândră când l-am auzit pe anchetator spunând asta. „Cine se îmbracă curat nu va ajunge murdar în ceruri“ a fost cea mai frumoasă amenințare cu moartea formulată de el vreodată. Căci barem admitea că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce-au făcut? Cic-au furat un lemn din plantație... Care, bre, ăsta care-i pe umărul lor? Da! Mă, da' ai dracului mai sunt! Porcii dracului. Păi asta-i o creangă uscată. Care lemne? Unde-s lemnele?? Știu eu? Scârbele dracului! Și de asta i-au arestat? Probabil... Cred că da. Măi, măi, măi...! În timpul acestui dialog privind pe geam din biroul său primarul a zărit grupul de copii escortați de cei doi milițieni. Intrigat și impresionat, a ținut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la dezvoltarea căreia contribuția sa este substanțială, gândindu-se chiar într-un viitor apropiat la un binemeritat Premiu Nobel. Belgianul ăla, Hercule Poirot, și celălalt, englezul, Sherlock Holmes, ba chiar și Agatha Christie nefiind decât niște pârliți de amatori. Bă scârbelor, cu mandea nu se glumește. Vei spune și laptele pă care l-ai supt de la țâța mă-ti, bă! Ați priceput? Băgați-vă biiine în cap ce vă spun acum. Ascultă comanda la mine că te-am halit! Priceput? Ridicați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sau, mai bine spus, nu încă. Titlu mare scris sub imagine: "De ce are piața nevoie de un război?" referință directă la războiul din Irak, despre declanșarea căruia se discută atât de mult în ultima vreme. Mi s-a făcut o scârbă imensă de logica mizerabilă a pieței și a lumii moderne în mijlocul căreia am avut neșansa de a mă naște. De ideile lor legate de consumul în exces, de mecanismul fericirii imediate, obținută indiferent de prețul pe care trebuie să-l
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ciopârțești literatura? Te dedublezi - deși dacă ești născut în zodia gemenilor ești deja dual. Dar chiar dacă nu crezi în zodiac, te trezești oricum divizat într-un actor și un spec tator foarte critic. Prin urmare, te dedublezi. Ziua faci cu scârbă și cu silă ceea ce se-așteaptă de la tine să faci, iar seara vii acasă și ajungi să plângi de scârbă și de silă. O schizofrenie dureroasă, corozivă. Țin minte că, la epurarea bibliotecilor, unde lucram după fișe și cataloage, cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
te trezești oricum divizat într-un actor și un spec tator foarte critic. Prin urmare, te dedublezi. Ziua faci cu scârbă și cu silă ceea ce se-așteaptă de la tine să faci, iar seara vii acasă și ajungi să plângi de scârbă și de silă. O schizofrenie dureroasă, corozivă. Țin minte că, la epurarea bibliotecilor, unde lucram după fișe și cataloage, cu lecturi de la caz la caz, mi s-au repartizat odată fișele K, L, M și N. Am eliminat din biblioteci
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de stigmatizare, amestecată cu umilință, cu teamă, cu milă de tine însuți, dar și cu un fel de orgoliu à rebours. Pe stra dă, oamenii, care bineînțeles că ne cunoșteau, ne pri veau foarte mulți cu compasiune, mulți însă cu scârbă și dispreț. „Marius Ralian a crezut că eram două“ R.P. Cât ciment etnic a existat în relația de prietenie pe care-ați avut-o cu prozatorul Raymond Federman? Și prin ce diferă raporturile cu Federman de cele pe care le-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
aici, la Moscova, în genunchi și să urli... Sofia, Sofia Marmeladova!? Marmeladă. Dacă nu cazi în genunchi, acum, aici, nici nu mai ajungi la hotel...”. Am dus-o așa - chiar mai dur - până în liftul hotelului, rugându-mă propriu-zis, pe dedesubtul scârbei de mine, unei singure femei, cu cele mai nerușinate cuvinte, acelea din pat, aceea al cărei soț lucra la cenzură, milaia maia..., daragaia. „Mâine mergi la spețpoliclinica” - îmi porunci, la hotel, Vali, ștergându-mă pe față cu un prosop, și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
tu să nu rămână nimic nerăzbunat, Partid, cărarea noastră și-a păcii chezășie!“ („Desferecare“, Familia, decembrie 1972) GRAUR Al. „Poporul român, o vreme uimit și umilit de vehemența și deșertăciunea vorbelor goale, altfel purtate cu deosebită trufie, a respins cu scârbă și totdeauna cu indignare ordinea hitleristă, alăturându-se hotărât, sub conducerea comuniștilor, la frontul antifascist, pentru redobândirea libertății țării, a democrației pentru pace, pentru o patrie care a trecut cu hotărâre la construirea unei lumi infinit mai bune, cea a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tratează altfel, dacă îi spun că mi-ești nepoată, o să vezi că e mai bine. Ea îl știa pe doctor. L-a sunat de la poarta spitalului, apoi l-am așteptat pe un coridor, lângă o fereastră. Aveam un sentiment de scârbă și totodată de frică. În general, doctorii te scoteau vinovat de orice boală, darămite în situația mea, cu o afecțiune care se lega de o zonă mai mult sau mai puțin morală. Ginecologul ăsta era un bărbat chel și uzat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de pudoare din spitale reflecta modul în care statul comunist reușise să ne inculce ideea că țineam toți de aceeași corporalitate hermafrodită, că fiecare act erotic era echivalentul masturbării, fiecare viol, un masochism inofensiv. Atingerea necunoscutului era prima revelație a scârbei de a fi femeie, sentiment cultivat în mod subteran, pentru a controla tentația evaziunii într-un erotism egalitar, sănătos. Sunt ultimul embrion al mamei. Din cei douăzeci și trei concepuți, numai trei au avut de crescut și de văzut lumina
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în definitiv, (sub)culturi comu niste. Cezar Paul-Bădescu își asumă sfidător, cît se poate de explicit, această perspectivă, oricît de inopor tună ar fi ea : „Pe unii, cuvinte ca tovarășa sau tova rășu’ s-ar putea să-i umple de scîrbă sau de indignare. Pe mine, nu. Din perspectiva mea, comunismul a fost ceva îngrozitor, într-adevăr, dar asta numai în plan general - social, politic, economic, național etc. Însă pentru mine, ca individ, el nu a fost ceva mon struos. M-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu o floare roșie în piept. Din nefericire, primul an de școală se termină în curînd și începu, cu soarele ei strălucitor, vacanța mare. Nostalgii comuniste Pe unii, cuvinte ca tovarășa sau tovarășu’ s-ar putea să-i umple de scîrbă sau de indignare. Pe mine, nu. Din perspectiva mea, comunismul a fost ceva îngro zitor, într-adevăr, dar asta numai în plan general - social, politic, economic, național etc. Însă pentru mine, ca individ, el nu a fost ceva monstruos. M-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
evanghelistul Luca la sărutat pe Isus ca săl vândă. La fel, lunga listă de citate «mizerabile» dintro carte a mea, de pe Internet, cuprinde de fapt spusele unor personaje cu care eu, autorul, nu mă identific, dimpotrivă, pentru care am doar scârbă și dispreț.“ Textul lui Cărtărescu mi sa părut dea dreptul sfâșietor. Sfâșietor, pentru că un om de valoarea lui este pus în situația să se explice, în felul acesta, în fața proștilor. Și cu atât mai sfâșietor, cu cât cei de la Antena
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dat un răspuns sfinxului pe care monstrul nu l-a putut combate. Toate aceste lucruri există și nu mi le poate lua nimeni cîtă vreme nu-mi pierd memoria. Dacă uit, o, numai gîndul mă Înjosește și mă umple de scîrbă, Înseamnă că n-am fost destul de vrednic să țin minte totul. M-am orbit tocmai ca frumusețea lumii să nu mă Îndemne sa mint și să uit... Da, trebuia să mă orbesc ca să nu mai văd altceva decît adevărul pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de drumul tău și eu de al meu. Ar fi mult mai bine. - Tu ai ceva aparte care mă atrage foarte mult. - Doamne Dumnezeule, numai tu nu mai erai în viața mea. De unde ți-a venit ideea asta? Mi-e scârbă de ceea ce spui. Nu cred că te gândești așa departe. - Dacă ai să corespunzi te iau și de nevastă. - Mă faci să râd. Te-ai întrebat dacă tu corespunzi? - Mai vedem noi. Fiecare zi e cu secretul ei. Nici o zi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
decât el? Găsea ea atâta putere să-l aducă în rândul celor care merită să se bucure de viață așa cum se bucurau atâtea persoane după Revoluție? Când îi văzuse ulcerul varicos deschis pe gamba unui picior, Carlina se înecă de scârbă. O revoltă foarte tare și neașteptându-se la acest lucru, salivase ceva amar după care ieși să vomite. Nu mai văzuse niciodată așa ceva. Piciorul îi era șănțuit până la os. - Ce ai la picior, Leon? Nu ai nevoie de un medic
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca la o bucată de carne cu garanția expirată și pusă pe o lespede de scurs urmând a fi dată ca rebut într-un container. Prezența lui devenise un clopot de alarmă, făcând-o să simtă fiori de groază și scârbă. Acum regreta că îl cunoscuse, dar era prea târziu pentru regrete. Voise doar să-l ajute. Astfel, Carlina își amintise cu nostalgie, că încă din perioada când era o adolescentă faină, așa cum îi spuneau vecinii, își făurise ca orice tânăr
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
plin la mai toți europenii. Românii nu au făcut excepție. Unii călători străini prin Țările Române au fost necruțători În această privință : „Există puține case valahe În care să domnească ordinea și curățenia. Numai un călător căruia nu-i este scârbă și e gata la orice poate cuteza să ia loc la masă”, scria Franz Griselini În 1780. Chiar și interiorul caselor boierilor români i se părea „foarte murdar” lui K.F.V. Hoffmann În 1832 <endnote id="(299, p. 127)"/>. La jumătatea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Marino. Probabil că sînt și alții, și nu este exclus ca să fi spus, lui M. Gafița , o vorbă rea și Const. C[iopraga] (sînt vechi și buni prieteni!). Sîntem într-o epocă de decadență morală și acum simt o adîncă scîrbă (iartă cuvîntul prea tare!) de toate. Neliniștea mea, pe care ai surprins-o și ai înțeles-o întotdeauna e, de fapt, acum o criză spirituală din care nu știu cum voi ieși. Poate că nici n-ar fi trebuit să scriu aici
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]