1,573 matches
-
sub unghii Îi intraseră nisip și zgură. Se duse la marginea șinei, coborî pe terasament și se spălă pe mâini. Le spălă cu grijă, În apa rece, până scăpă de murdăria de sub unghii. Se ghemui și-și spălă și genunchiul. Scârba aia de frânar. Da’ las’, că-l prinde el odată. O să-l țină minte. Tare frumos se mai purtase. — Puștiule, vino-ncoa’, Îi spusese. Vino să-ți dau ceva. Și el o-nghițise. Ca un puști tâmpit. Da’ lasă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și-a ridicat capul și l-a privit. — De unde ai vânătaia aia? — M-a aruncat un frânar. — Din marfaru’ ăla? — Da. — L-am văzut pe nenorocit. A trecut pe-aici cam acu’ o oră jumătate. Bătea din palme și cânta. — Scârba dracu’. — Tre’ să se fi simțit foarte bine că te-a aruncat, zise bărbatul cu seriozitate. — Las’ că-l prind eu. Dă-i cu-o piatră-n cap când mai trece pe-aici, Îl sfătui bărbatul. — Am eu grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
blândețe. Ad Îl privea În continuare pe Nick. Își trăsese șapca pe ochi. Nick era agitat. — Cum dracu’ ai tupeu să te porți așa? se auzi de sub șapcă o voce agresivă. Cine dracu’ te-oi crede. Nu ești decât o scârbă mucoasă. Vii aici fără să te cheme nimeni, mănânci mâncarea omului și pe urmă, când te roagă să-i dai cuțitu’, te porți ca un mucos. Alb la față, bărbatul Îl privea furios, cu ochii abia vizibili sub șapcă. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu-adevărat nici când au afișat rezultatele și am văzut că pentru Kircubbin se câștigau 67,50 la 10. Toți oamenii din jur ziceau Întruna „Bietul Țar, bietul Țar!“ și mi-aș fi dorit să-l fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne vânduse pontul, da’ până la urmă cred că era chiar o scârbă cu acte-n regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câștigau 67,50 la 10. Toți oamenii din jur ziceau Întruna „Bietul Țar, bietul Țar!“ și mi-aș fi dorit să-l fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne vânduse pontul, da’ până la urmă cred că era chiar o scârbă cu acte-n regulă. După cursa aia taică-miu avea o grămadă de bani și-ncepuse să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne vânduse pontul, da’ până la urmă cred că era chiar o scârbă cu acte-n regulă. După cursa aia taică-miu avea o grămadă de bani și-ncepuse să dea mai des prin Paris. Dacă erau curse la Tremblay, Îi ruga să ne lase-n oraș la Întoarcerea spre Maisons și stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În Întuneric, de unde veneau toate chestiile alea. Și apoi ceva fâșâi prin aer și căzu lângă el. Era sabia. O Îndreptă pe genunchi și gesticulă cu ea către mulțime: — Mulțumesc, spuse, mulțumesc. Ah, jigodiile dracu’! Jigodii Împuțite! Ah, ale dracu’ scârbe și jigodii Împuțite! Alergând, dădu cu piciorul Într-o pernă. Și uite-l și pe taur. Neschimbat. Foarte bine, jigodia dracu’! Îi trecu muleta prin față. Nimic. Deci nu vrei! Foarte bine. Se apropie și mai mult și-i băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
său. — Du-te la infirmerie, nu fi tâmpit. — Dă-te de lângă mine. Dă-te dracu’ de lângă mine. Se smulse de lângă Hernandez. Hernandez ridică din umeri. Manuel fugi spre taur. Uite-l, stătea acolo, cu picioarele bine Înfipte-n pământ. Bine, scârba dracu’! Manuel scoase sabia, ținti dintr-o mișcare și se aruncă asupra taurului. Simți cu spada intră cu totul. Până-n plăsele. Patru degete Îi intraseră și ele În rană. Sângele Îi curgea fierbinte pe Încheieturile degetelor și se trezi deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și păru că se scufundă. Și apoi se trezi singur În picioare. Privi taurul care se prăbușea Încet pe o parte și apoi căzu brusc, cu picioarele-n sus. Apoi gesticulă către tribună, cu mâna Încălzită de sângele taurului. Așa, scârbelor! Vru să spună ceva, dar Începu să tușească. Era o tuse fierbinte și Înecăcioasă. Se uită În jos, căutând muleta. Trebuia să se ducă să-l salute pe președinte. Dă-l În mă-sa de președinte! Se așeză În fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
făceam pauzele de mers. Urcarăm dealul spre fermă. — Ei, zise Jack, mai bine te-ai Întoarce În oraș, Soldier. — Cum adică? Adică mai bine te duci În oraș și-ți vezi de treabă acolo. Da’ care-i problema? Mi-e scârbă să-ți tot aud gura. — Da? — Da. — Da’ să vezi ce față scârboasă o să ai după ce o să termine Walcott cu tine. — Da, sigur, spuse Jack, poate așa o să fie. Da’ deocamdată mi-e scârbă de tine. Așa că Soldier urcă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da’ care-i problema? Mi-e scârbă să-ți tot aud gura. — Da? — Da. — Da’ să vezi ce față scârboasă o să ai după ce o să termine Walcott cu tine. — Da, sigur, spuse Jack, poate așa o să fie. Da’ deocamdată mi-e scârbă de tine. Așa că Soldier urcă-n trenul spre oraș chiar În dimineața aia. Eu l-am condus la gară. Era cam amărât. — Glumeam cu el doar, spuse el În timp ce așteptam pe peron. Nu poa’ să-mi facă una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cine lua cu mine... Ce zici? Să formați o asemenea grupă nu-i lucru ușor și apoi cine știe dacă vă veți putea bucura de ea? Se poate să intre pe mâna altora și pe câtă bucurie tot pe atâta scârbă. Dar e bine să știm pe cine ne putem baza la o adică... Asta cam așa-i, dar nu vom spune nimănui ce trebușoară am făcut și nici oamenii noștri nu vor ști acest lucru, fiindcă vom discuta cu fiecare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
decât tăiată pe măsură. Dar cum s-o tai cu un cuțit când îi din carpen și îi atât de uscată și groasă? S-o rupă? Cine mai știe ce așchii mai ies și pe câtă bucurie tot pe atâta scârbă... A început s-o cresteze de jur-împrejur. Cuțitul nu intra în lemn, de parcă ar fi fost piatră. „Cine nu știe ce-i carpenul uscat nu va pricepe ce înseamnă să încerci a face ceea ce fac eu” - dialoga Toaibă cu sine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui don Jos, mi s-a pus un nod În gît. Și mi s-au Împăienjenit ochii. M-am uitat pe furiș la cei din jur, oameni tăcuți, muribunzi ce se duceau undeva, ei s-au uitat la mine cu scîrbă, nu mi-a dat nimeni o batistă să-mi suflu nasul. Abia după o stație, Eroilor, unde ar fi trebuit să cobor, mi-a dispărut nodul. Probabil asta Înseamnă că vreau să fiu de folos universal, să alin, să sparg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l Împingi În lume. Pleci Împreună cu el. Dar au venit necazurile, cum spuneam. În primul rînd nu am primit banii, adică i-am primit cu foarte mare Întîrziere și atît de impozitați, Încît pînă și poștașul s-a uitat cu scîrbă la mine cînd i-am semnat factura. M-a Întrebat de ce nu mă fac poștaș. I-am răspuns c-o să mă mai gîndesc. Și chiar m-am gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei ori mai mult ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bir somnului”. De ce? Pentru că poeta vrea să ne adoarmă prin hipnoză și pe urmă să ne ucidă „În lagăre de exterminare”. Astfel Încît, ca să salveze poporul român, criticul se vede silit să descopere și să nimicească dedesubturile din versurile cu scîrbă citate. Le descoperă. Mergînd pe această linie, se poate găsi orice oriunde, puciul de la Moscova În poezia lui Saint John Perse, alegerile de la 20 mai În cîntul gregorian și legea privatizării În peștera Ialomicioara. Pentru acest Leonard mondial, la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu aproape aceleași rezultate.) Corect, românii au preferat pe moment alt idol, cu mai multe pene decît țapul, deși tot cu cioculeț. Mă neliniștește puțin poziția Îngenuncheat, adică ce vrea poporul să-i facă șefului de stat? Nu-i e scîrbă? Nu, citim În Azi mai multe fraze din clasa cioc gramatical, prima: „CDR a avut o poziție politică simetrică cu cea a FSN, dar de sens contrar”. Radu F. Alexandru, scriitor, are barbă, aproape cît un cioc. Din cîte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
indecent nume) adaugă: „Sub aripa istoriei noastre ne salvăm sufletele, restaurăm credința, redescoperim sacrul”. Care e un os triunghiular situat la baza coloanei vertebrale, cu cîteva mii de ani În urmă era adus jertfă zeilor, cărora probabil li se făcea scîrbă, de-asta am ajuns unde-am ajuns, iar acum sacrul formează Împreună cu oasele iliace bazinul. Văii Jiului, de pildă. Că alt sacru, aparținînd religiei, ori doar venerabil, chiar că n-am redescoperit. Dar am descoperit un nou intrat În partidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a sosit Khokha, credeam că am să-l îmbrățișez de emoție. Parcă aducea cu el toată dragostea, toată India. Venise într-o dhoti destul de murdară, cu picioarele lui crăpate fără sandale, și toți din casă îl priveau cu dispreț, cu scârbă, dar el, știindu-se "la mine", intra și ieșea mândru, aducând lucrurile din camion, conducând hamalii prin hall. Ardeam de nerăbdare să-mi spună ce s-a mai întîmplat acolo, în Bhowanipore. Când am plătit camionarul și hamalii, l-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a făcut drum tocmai la „Dracu-n praznic” doar pentru 5 pogoane de vie! Așa se întâmplă când tu, muritor de rând, te afli în fața celui care are pâinea și cuțitul în mână... Ei, da’ să nu dăm bucuria pe scârbă, ci să vedem cum pe „rugătorii noștri” de la mănăstirea Zlataust nu-i prea trăgea ața la treabă. Asta se vede dintr-un zapis întocmit la 11 februarie 1777, prin care Costa Papafil primește patru pogoane de vie cu livadă la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dar Încă nu m-am obișnuit total cu ea. The Tron e segmentat, iar centrul orașului freamătă. Asta era Înainte o chestie tradițională scoțiană, dar acum este doar Festivalul de Anul Nou din Edinburgh, Încă un lucru turistic. Mi-e scîrbă de asta. Plec departe de toate, merg pe Leith Walk, trecînd pe lîngă grupuri de tineri miștocari, cupluri și turiști care se duc cu toții spre centru. O iau pe o stradă laterală și văd lumina strălucitoare a unui bar. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
exorcizîndu-i pe oamenii obișnuiți care Încearcă doar să-și trăiască viața. Societatea s-a schimbat iar legea n-a ținut pasul cu ea; așa Încît noi sîntem idioții care trebuie să o punem În aplicare, care-o Încasăm. Mi-e scîrbă de asta. SÎnt destui tipi cu adevărat răi de băgat În pușcărie fără să-i mai trimitem și pe cîțiva puști ușchiți la un curs prin corespondență din Închisoare la Univesitatea de Infracțiuni că fumează iarbă sau vînd pastile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Record. Mă gîndisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitîndu-mă la trupul ăla bătrîn, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scîrba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrîne și dulci, părtașă la vreo bîrfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al mamei. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
aflat într-o dispoziție infernală. Tata a apucat reîntemeierea Conservatorului ieșean, dar invitația a venit cu poșta de-a doua zi. Ca un ultim scuipat pe speranțele lui, pe o viață de artist, trimis cotidian pe cruce în Epoca Marii Scîrbe. Sărbătorirea (25 de ani de activitate a Filarmonicii), din '67, n-a apucat-o. Murise de doi ani (tata le-a supraviețuit: și lui Mihai Codreanu, mort în '57, și lui Păstorel, care s-a stins la 5 dimineața, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în mînă. Dumbravă a publicat documentele Filialei, perioada 1949-l959 și bine-a făcut ce-a făcut. Niciodată n-am găsit cercetarea de arhivă mai importantă. Revăd incredibilele rapoarte, uluitoarele note contabile, stupidele procese-verbale... Privesc înapoi nu cu mînie, ci cu scîrbă. Să-i dau dreptate lui Lenin? "Intelighenția? Glavno!" Cuvîntul glavno nu-l mai traduc. E cel care m-a eliminat din presă. Între lătratul lui Tano și lătratul unei alarme de mașină de lux, disting huruitul filtrului de cafea. Cîinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]