39,690 matches
-
majestuoasa poartă. Nimeni nu-i observa. În urma lor, ca la țară, vin leneși doi cîini vagabonzi, probabil amicii flăcăilor în răstimpul dintre schimbări. Dincolo, clădirea fostului CC, intactă după răpăiala regizată din decembrie ^89, conserva cîteva urme de gloanțe, ricoșeuri scăpate regizorului care ne-a păcălit șapte ani. Ce spațiu plin de spaime și de interdicții era piața asta, cînd în clădire dictau impostorii! Acum, chiar pe trotuarul de sub ferestre, două babe crete blestema, pe o pancartă care le unește zbîrciturile
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
de început, nu-mi pot trata onorată asistență cu șampanie în pahare de șampanie, ci în cele de unică folosință. Dar cum și schimbarea gărzii de la Palat e ușor balcanică, tot așa și cu șampania vernisajului contemporan... Cînd reușesc să scap de cei doi gamin-i ai străzii, drăguti-foc, vînători de autografe, mă ia în primire un personaj care mă trimite înapoi cu ani. Ține cu dinadinsul să-mi dea autograf pe ultima lui carte de versuri. Îmi întinde cartea și, politicos
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
care îl dă publicității (în ediția pe care o comentez se publică și acest text). Aici declară: "Iată de ce strig de pe patul meu de suferință: Trăiască omul care nu adera la nimic! O strig în ultima mea carte și dacă scap încă o dată de moarte, o voi strigă de-a lungul tuturor cărților ce-mi rămîn de scris!" Cum eseul sau a trezit rumoare în publicistica franceză, publică alte două eseuri asemănătoare, inclusiv o scrisoare deschisă către François Mauriac. Era o
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
si simplu soarta și norocul. Ei ajung întotdeauna cu cîteva minute după ce masacrul s-a consumat. Prind din zbor idei salvatoare. Lejeritatea cu care privesc totul chiar atunci cînd propria lor piele este în joc îi ajută nu numai să scape basma curată, dar chiar au posibilitatea de a se alege cu ceva bani din această distracție. Dacă norocul le va surîde și de această dată, o veți afla numai văzînd filmul. Jocuri, poturi și focuri de armă/ Lock, stock and
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
reproduc alte imagini, copii de tablouri, postere, benzi video, imagini de televizor, copii xerox, faxuri. Pentru Jean Baudrillard această proliferare a imaginii imaginilor definește universul simulacrului, ca paradis artificial în care ne lăsăm seduși de semne al căror înțeles ne scăpa, dar pe care le consumăm că pe niște droguri, pentru efectul lor narcotic care ne permite să supraviețuim într-o lume reală oribilă, pe care nu mai sîntem în stare să o vedem. Teoria lui Baudrillard e sprijinită în mare
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
al P.N.T., încă dinainte de anii războiului, prețuit de Iuliu Maniu, unul dintre cei 33 deputați ai P.N.T. la desfigurator trucatele alegeri din noiembrie 1946. Mai înainte de două ori ministru (în al doilea guvern Sănătescu și în cel al generalului Rădescu), scăpat, printr-un hazard, de înscenarea de la Tămădău, fuge din țară în decembrie 1947, ajungînd în exil. Avea, în decembrie 1989, 77 de ani, locuia la Romă și a voit să revină în țară pentru a-și lua locul ce i
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
Zeletin, fragmentul din piesa Zozo (Numărătoare inversă) de Saviana Stănescu și o adevărată bijuterie care sclipește rotund și deloc palid printre nori - proza lui Bogdan Suceavă, Să auzi forma unei tobe. Cum varianta apărută anul trecut în "ArtPanorama" i-a scăpat Cronicarului, versiunea definitivă publicată acum a fost o revelație prin originalitatea aliajului de fantezie, livresc (referirea la Borges se impune), umor, inteligență speculativă și poezie ce îmbracă o realitate bucureșteană familiară. Pentru un cititor impenitent de ficțiuni literare, Să auzi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
lasă să trăiești!" Fapt este că individul în cauză - fie Hitler, fie Haider - nu-și dă sema de caracterul patologic al obsesiei sale, motiv pentru care n-are nici cum să se lupte cu sine, în primul rînd, zbătîndu-se să scape de elementul parazit, coercibil. Are Haider vreo vină că s-a născut austriac? Doamne ferește! Putea prea bine să se fi născut somalez, australian, rus, maxican, yankeu, chinez, eschimos, român și chiar... marțian!. Cît privește națiile, cît privește rasele, diversitatea ține
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
capul și corpul zburătoarei sacrificate: M-au ascuns bătrînii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate,/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strîmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar cînd ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părînd că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau c-o
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Îngropîndu-mi mîna pînă la umăr în putregaiul gălbui,/ Înspăimîntată cînd o pasăre întîrziată/ Se zbate între mine și-ntre pui.// Îi simt ciocul și ghearele umblîndu-mi prin carne,/ O prind de-o aripă și-ncerc s-o scot/ Și-mi scapă și mă lasă cu penele în mînă/ Cînd am ieșit din scorbură pînă la cot" (Puii din scorburi). Este evocată o practică terapeutică arhaică, cea a consumării sîngelui de urs, cu detalierea aplicării ei: "Ca să te vindec, Ieronim, ți-adusesem
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
călcat din greșeală/ Peste aburul morților dintr-o vîlcea.// Dar oricît mă tem și oricît te chem/ Tu te-ai făcut abur și m-aștepți să vin/ Să descînt tot eu pe numele tău/ Și să mai încerc să te scap de chin" (Ritual). Cruzimea revine, în stadiul său de concretețe materială, cînd poeta, bolnavă fiind, dorește a fi călcată de un urs fabulos: Apoi să vină vindecarea, să ies din iarba tăvălită/ Și să-mi mai simt o vreme trupul
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
al sinelui. Căci fără a o dori - totuși, printr-un fel de exorcism -, naratorul își transferă spaimele asupra unei tinere ce - în oglinzi - în locul propriului ei chip, ajunge să îl vadă, obsedant, pe al lui. În încercarea disperată de a scăpa din mreaja chipului mereu multiplicat, ca într-un coșmar, fata acoperă oglinzile. Cum facem și noi, cei care nu sîntem (sau poate că sîntem) de hîrtie, în încăperile pe care le ocupă morții. Și astfel, deși încă vie, ea e
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
înainte de orice, să nu uităm, oglinda e a unui scriitor. În plus, a unui scriitor ce spune că nu e cu totul vindecat. (Dar care creator a fost vreodată? Iar dacă ar fi - ce haz ar mai avea?) De-abia scăpat de febra - de regulă, ucigătoare - dată de epidemia de holeră și de febrilitatea înnebunitoare dată de excesul de muncă și (sau prin) închipuire, chiar în clipa în care se așteaptă a fi, în fine, confruntat cu eul său adevărat (creația
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
de altă dată. După ce intraserăm în vorbă, aveam să aflu că era pensionar și că fusese profesor de psihologie. Ca psiholog, acum, toată strada era a lui și tot putea să observe fel de fel de întîmplări care înainte îi scăpau... Chiar așa îmi și vorbea, cîtuși de puțin deranjat de penibila poziție socială. De pildă, observase că atunci cînd bereta lui școlărească se umplea de bani, lumea nu mai dădea, în sens că îi ajungea cît primise; și-atunci, nevastă
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
unuia care murmura clătinîndu-se o rugăciune, cred, am depus sărmana hîrtiuță lăsînd-o să pice într-un fel de platou gri, crăpat, de plastic probabil, după ușurința lui în spațiu... Asta fusese totul. Deși, remarca mea de bucureștean, obișnuit să nu scape ce vede pe stradă, mai avea îndărăt încă una; o remarcă străveche, de pe timpuri, și dintr-o cu totul altă lume. Eram la New York, prin una mie nouă sute șaptezeci și șase, în luna noiembrie, abia începută. Mă plimbam pe strada
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
fotografiile ce ni s-au transmis (am spune azi: nefiind îndeajuns de fotogenică), muza lui Eminescu poseda, totuși, un farmec indicibil, un inefabil misterios care-i acorda o alură erotică irezistibilă: "figura-i trebuie să mai fi avut ceva, ce scapă lentilelor și plăcii fotografice moarte, ceva imposibil de imprimat doar prin optică și chimie. E poate tocmai acel un "nu știu ce" și un "nu știu cum" pe care se simțea în dificultate să-l exprime chiar cel care a fost Eminescu. Se vede
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
pe valoarea poetică a evenimentului. Originală, proza înregistrează o ușoară scădere de conținut în favoarea formei pentru că pînă la urmă biografia lui Don Juan rămîne fără importanță. Ce-l interesează pe scriitor este doar jocul dintre sintagme prin care personajele pot scăpa de o filosofie parodiindu-se reciproc. Pe dimensiunea cotidianului genialul constă în jocul dintre cuvinte, în confruntarea lor pe teritoriul lexical de unde inovația începe măsurat și atinge punctul ultim în negarea oricărui tip de discurs care comunică ceva: "Mîncam imens
Arta imprevizibilului by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17246_a_18571]
-
Georgeta Drăghici Prozele Alexandrei Târziu din volumul False obiecte prețioase (Editura Fundației Culturale Române, București, 1998) nu sînt deosebite stilistic de romanul Cel ce ne scapă, publicat înainte. Același lirism înconjoară narațiunea cu o aură, care însă, aici, nu-i face foarte bine. Fragmente dintr-un cîmp de maci, prima povestire din False obiecte prețioase joacă rolul unui cuvînt înainte la ce va urma: adică, "fragmente
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
de a gîndi și de a scrie este normal să fie și el structural diferit" - spune Sorin Alexandrescu. Și fiindcă sînt rigid parcelate și fără o strategie clară, "funcționînd în virtutea unor inerții formularistice, dacă se poate spune așa. Ce mai scapă de bine de rău în afara rubricilor osificate - care își așteaptă umplutura de la o săptămînă pe alta - e acoperit cu parastase sau cu aniversările de vîrste rotunde. Doar cîte o polemică sau vreun scandal, consumat de regulă la nivel intercluburi, mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
diferențe și schimburi de opinii. Reanimarea dialogului autentic e vitală pentru ceea ce cultura română ar putea fi dacă s-ar scutura de reziduurile mentale provinciale de care, după zece ani de libertate și de ritmuri accelerate de evoluție, n-a scăpat încă, pe ici, pe colo, prin unele părți esențiale...". Cît despre orientarea revistei, " Am putea-o descrie pe scurt prin termeni precum postmodernism, poststructuralism și studii culturale, europeism și pro-americanism, anti-naționalism, anti-fundamentalism și anti-ortodoxism, liberalism și multiculturalism pro-democrație și corectitudine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
Televiziunile, radiourile, ziarele l-au prezentat ca atare pe președintele în exercițiu al României. O persoană care se declară învinsă. De obicei, declarațiile de criză ale președintelui sînt taxate drept gafe în presă. Presupun că acest lucru nu i-a scăpat nici dlui Constantinescu. Încît îmi pun întrebarea dacă această ultimă așa-zisă gafă n-a fost programată ca atare. Spre deosebire de competitorii săi la președinție, care își pot alcătui discursul făcînd promisiuni, Emil Constantinescu nu poate porni de la promisiuni, deoarece s-
Gafă sau strategie? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17274_a_18599]
-
poesia, tristețe zîmbind,/ mă va găsi cenușă dusă de vînt/ în liniștea mării, de sus..." (Poesia mirabilis). Delicatețe care se destramă, în cuprinsul unui discurs tot mai acuzator, în desfășurarea căruia recriminările își asociază și precedente literare celebre: "Precum copiii scăpați de la școală de sub chinurile clasicilor/ recitați acru de buzele dulci ale profesoarei pe care o rîvnesc,/ mulți și-au făcut din poesie bîrlog,/ terfelind-o prin traiul lor de nimic, rană care vindecă o altă rană,/ ca pe Villon versul
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
sentimentală, umilă, ci de o luciditate ce îngăduie fascinației a se împleti cu îndîrjirea, cu inflexiunile satirice. Nu uimirea, nu candoarea înregistrării conduc pana lirică, ci o anume dezabuzare, o drojdie a suferinței de-a constata cîte lucruri, cîte conexiuni scapă vieții subiectului, cum peștii dintr-o plasă cu ochiuri prea largi. Deloc luat prin surprindere de enorma variație a fenomenalului, poetul îl trece prin filtrul criticismului d-sale imaginativ: "și actuala politică a lumii plutește la suprafața petrolului/ în irizări
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
violei/ încît pînă și ihtiozaurii Chinei și șarpele cu pene Quetzalcoatl/ au cedat în sfîrșit piculinei și cornului/ abia a mai rămas din uvertură/ zvîrlită ca trompeta în zăpadă (zăpada abundentă din "Vara indiană")/ într-o firidă algonkiană a craniului/ scăpînd ca prin urechile acului/ fragila trompă a lui Eustache/ dar cum cînta micuța dansatoare indiană/ cu trupul său strălucitor încolăcit de trompa elefantului solzoasă/ împodobită cu siderolite/ în nesfîrșitele ropote de aplauze ale circului/ înălțată pînă la trapezul acustic sub
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
pur și simplu, ci scriind despre foștii colaboratori ai Securității care au descoperit că s-au temut zadarnic de acest aspect, să-i zicem, al biografiei lor după toate schimbările și siluirile prin care a trecut legea lui Ticu Dumitrescu. Scăpați de rușinea posibilă, foștii încep să vadă treptat o onoare în faptul că instituția pe care au servit-o, în secret, odinioară, se dovedește, citez: "la fel de puternică, azi ca și ieri, recondiționîndu-și emulii și adaptîndu-i vremurilor noi. În plus, aceștia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]