3,759 matches
-
soarta nenorocită pe care o avea; dar de ce - se întreba el, cu capul în mâini și cu coatele pe genunchi - coșmarul ăsta trebuia să i se întâmple tocmai lui? Era cu putință să nu i se dea nici o cale de scăpare? Era cu adevărat sortit să fie sacrificat ca un miel nevinovat în jocul de neînțeles al celor puternici? în vreme ce se lăsa astfel cuprins de disperare, văzu strălucind în iarbă, foarte aproape de piciorul său stâng, lama unui pumnal. După câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
agitație nebună. Cei mai mulți o luară la fugă pe pietrele pavajului, dar mulți alții îl abandonară și, procedând ca și cei ce se aflau mai în urmă, luară pieptiș versantul mai apropiat sau se aruncară în albia largă a râului, căutând scăpare pe celălalt versant ori printre rândurile burgunzilor. Chilperic își scutură prietenul, care urmărea plin de oroare scena. — Să mergem! strigă, îmboldindu-și calul spre coborâș. Dând mereu pinteni cailor, coborâră în viteză cărarea ce îi condusese pe culme, traversară vadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cât de cât cu pumnalul său lovitura pe care i-o dădea, prompt, adversarul; acesta trecu de el, dar își opri aproape imediat calul și îl făcu să se întoarcă, plecând la un nou atac. Sebastianus înțelese că nu avea scăpare: fără o suliță nu ar fi putut să se opună atacului la care pornise magnificul războinic, iar dacă i-ar fi întors spatele, căutând să scape iarăși printre copaci, celălalt ar fi venit repede asupra lui. Hotărât de acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câțiva războinici încă se încăpățânau să dea năvală în casele ce ardeau, cu speranța că vor putea pune mâna pe ceva. Dar era o osteneală inutilă, căci populația fugise la timp, ducând de acolo lucrurile cele mai prețioase și căutând scăpare în munții împăduriți ce se înălțau, abrupți, de jur împrejur. Mulți dintre burgunzii ce scăpaseră în luptă se amestecaseră, probabil, cu localnicii fugari din vale, alții căutau, cu siguranță, să ajungă la Noviodunum; trupurile tovarășilor lor mai puțin norocoși zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vine dintr-un sat de pe lângă Vesontio. Dacă te întrebi de ce nu ne-au tăiat și nouă capetele și ne țin cu ei, nu te mai osteni. Răspunsul ți-l poți da și singur, mă gândesc. — Nu e nici o cale de scăpare? Lidania dădu să-i răspundă, dar în momentul acela ușa se izbi de perete și în lumina unei torțe un grup de huni năvăli, cu larmă, în încăpere. Sebastianus, care reușise să se ridice puțin pe coate, văzu că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
picioare, în vreme ce o mulțime de glasuri strigau toate deodată: „Foc! Foc!“ într-o clipă, toți se ridicară; izbindu-se și îngrămădindu-se spasmodic, se năpustiră spre ușă, cu o ploaie de lovituri. Sebastianus căuta în jur o altă cale de scăpare, însă, în confuzia aceea, deși incendiul mistuia cu zgomot mare, vedea foarte puțin și îi era imposibil să se orienteze —asta și fiindcă, atunci când intrase în clădire, nu avusese nici timpul necesar și nici posibilitatea să-și facă o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
drumul spre pădure și își dădu seama că de acum tâlharii aveau puține șanse să se mai salveze. Trase sabia și își alese unul pentru sine; în vreme ce acela își oprise calul și privea în jur înfrigurat, căutând o cale de scăpare, îl ajunse și încercă să-l doboare cu o lovitură directă. Hunul, însă, se aplecă pe coasta cealaltă a calului și se feri de lovitură; totuși, în cele din urmă, în timp ce se îndrepta în șa, fu străpuns de sulița unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unul. Era un războinic nu tocmai tânăr, uscățiv și țeapăn și totuși energic, cu părul strâns la ceafă într-o coadă lungă. înconjurat acum, se apăra agitând sabia și mutându-și permanent calul din loc în căutarea unei căi de scăpare, dar pe oriunde încerca vedea venindu-i în întâmpinare războinicii burgunzi ce îl respingeau și îl hărțuiau cu sulițele. Mișcându-i continuu calul, mârâia ca o fiară prinsă în cursă și își rotea sabia, fulgerând totul în jur cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
partea dreaptă, oamenii porniră să dea îndărăt și, în fine, o luară la fugă cete-cete, lăsând să năvălească prin spărtură primele grupuri de barbari, care în câteva clipe deveniră o hoardă. Mulți soldați, mai ales din ultimele rânduri, își căutară scăparea prin coridoarele ce despărțeau cohortele bagaude, însă Metronius înțelese că fuga lor dezordonată risca să dezmembreze rândurile alor săi, care, din clipă în clipă, aveau să primească unda de șoc a barbarilor lansați în urmărire. Dacă nu voia ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poziția aceea e, practic, de necucerit, iar Atila e prea viclean ca să iasă și să lupte în câmp deschis; de altfel, dacă și-ar permite să o facă, ar fi făcut-o în dimineața asta. Oricum, acum nu mai au scăpare. Va fi de ajuns să-i asediem. îi avem în mână, ai înțeles? Thorismund, ce avea pe frunte rana căpătată cu o zi înainte, îl privi ironic: — în mână, zici? Dacă ieri catafracții tăi i-ar fi urmărit pe huni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acolo uși spre alte încăperi și imagini chinuitoare ale unor scări care coborau - chinuitoare deoarece sugerau alte etaje, mai jos. De pe creierul lui începu să se ridice apăsarea convingerii că el și Peters și ceilalți n-au nici o șansă de scăpare. Aici, în această lume subterană, era în siguranță! Mintea lui evadă din captivitatea disperării. Începu să lucreze mai repede. Simți un impuls de viață nouă. Era o agitație bruscă și anormală, o strălucire difuzându-se în întreaga lui ființă. Șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Peters, McLarg, eu, Kelger, Rainey și ceilalți trebuie să fim ținuți acolo sus, la suprafață până ce armata și aviația Statelor Unite încearcă să ne captureze? Și că voi veți sta și veți privi cum încercăm să ne găsim o cale de scăpare, fără să faceți nimic pentru a ne ajuta? Văzu că... soția lui încuviințează rece, din cap. Ochii ei erau strălucitori și înțelegători. - Ești în lumina reflectoarelor, Lesley. Trebuie să te descurci chiar mai bine decât atunci când ai evadat din închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
găvanele ochilor de pe fața sa ca o mască, reflectată în fereastra motelului din Mountainside. Urma așteptarea, își spuse el. Tot ceea ce putuse să facă, făcuse. Ordinele, planificarea amănunțită, detaliile pentru a se asigura că nu rămăsese deschisă nici o cale de scăpare - de toate acestea se ocupase personal. Iar acum alții trebuiau să facă treaba, în timp ce el se învârtea în sus și în jos închis în camera mică, așteptând. Ușa din spatele lui se deschise, dar el nu se întoarse. Umbrele se întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ea va pieri. Va putrezi, da' nu în pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de cuțit. Hârdăul cu murdărie îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
individului și unui număr cât mai mare de alți indivizi, a căror bunăstare aduce bine individului de la care purcede fapta. 6. Inteligența nu se poate sulimeni spre a arăta altfel de cum este; deci cei proști n-au nici un mijloc de scăpare. 7. Umoriștii sunt foarte prețioși, fiindcă sunt foarte rari și fiindcă se arată ireverențioși față cu realitatea, în contra căreia, conștient sau inconștient, "avem toți un dinte". 8. ... Sunt mai multe nuanțele stărilor sufletești - care sunt și așa greu de clarificat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
resping exhibările intimității corporale. Dar conștiința lui Codrescu ia foc în momentul unei incidentale promisiuni de dezvăluire a piciorușului ori mâinii Adelei. Și textul romanului se caracterizează în primul rând prin decență stilistică. Sobrietatea își permite însă, ca Adela, mici scăpări ori neglijențe, pe unde pătrunde o ambiguitate provocatoare. Adela, frumusețe plastică (înaltă, grea, cu rotunjimi ispititoare), vrea sa atragă, dar cu mijloace subtile, difuze. Nici textul nu se deschide, nu epatează. Are repulsia declamativului, a stridenței, dar observăm și lascivități
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o port, dragoste care nu va fi niciodată satisfăcută de priceperea mea și care, prin urmare, crede că-i protejează pe protagoniști împiedicându-mi priceperea să-și exercite funcțiunea. E ca și cum (ca să mă exprim figurat) un autor ar avea o scăpare de condei și această greșeală ar deveni conștientă de sine însăși. Poate că nici nu e vorba de o eroare, ci, într-un sens mult mai înalt, de o parte esențială a întregii expuneri. Și atunci e ca și cum greșeala se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dori să pornesc de la cele două citate pe care le-am folosit la început, fără nici o rezervă. „Protagoniștiiă prin simpla lor prezențăă“ e din Kafka. Cel de-al doilea, „E ca și cum (ca să mă exprim figurat) un autor ar avea o scăpare de condeiă“ e din Kierkegaard (și abia mă abțin să nu-mi frec, răutăcios, mâinile de bucurie la gândul că acest anume pasaj din Kierkegaard ar putea să-i ia prin surprindere pe câțiva existențialiști și pe unii suprapublicați mandarini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care mi l-am propus, e de datoria mea, de sus până jos, să mă ocup de alte câteva chestiuni întâmplătoare. E o șansă cu care s-ar putea să nu mă mai întâlnesc. S-ar putea să fie o scăpare din vedere, dar nu cred că v-am spus până acum că intra în obiceiul meu, în obligația mea, ca, ori de câte ori se dovedea potrivit, și adeseori când nu era, să-mi încerc noile povestiri citindu-i-le lui Seymour. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ani În urmă nu mai poate fi schimbată decât datorită unor fenomene provocate de Însăși evoluția planetei ori cu ajutorul unor criminali ce vor pune În mișcare, tot arsenalul de distrugere! Așa să fie...? Nu se poate...! Trebue să existe o scăpare dar, unde o putem afla și când...? Mai avea ceva În suflet Încă nemărturisit, deci, spuse domnului Vână Șeful de Unitate să mai aduă un repetir din acelaș coniac românesc și se adresă Șefului de Șantier. „Șefule, declar cu mâna
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nr.885 ridicând șapte tone ba nu, cifra e prea rotundă deci scrie,6867 kilograme tablă zincată de zero trei grosime. Acum trage linie și poți pleca liniștită...!” “Chiar, pot pleca...?” - murmură ea emoționată și fericită În acelaș timp presupunând scăparea din ghiarele diavolului. “Înainte de-a păși afară pragul acestei instituții doresc să-ți intre bine În cap...!” - socoti inchizitorul necesar s’o mai dădăcească. “Așa dar, deocamdată ești În afara oricărui pericol, cu condiția să ți-i gura Închisă. Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avea să se Înșele În presupunerile sale; Pe Atena n’o interesa câtuși de puțin persoana lui, ea urmărind și Încercând să pună În aplicare un plan de acțiune nobil, destul de periculos. Judecând la rece, Atena nu vedea o altă scăpare pentru ce-l arestat decât eliminarea rapidă din viață a fiorosului torționar,Lct.Col.Tudose Ion. Cum nu avusese plăcerea să-l cunoască Îl chemă la telefon și după unele discuții protocolare Îl invită stabilind cu el o Întâlnire la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comentau făcând agitație aveau orecare cunoaștere de cârdășia dintre procuror, judecător, stabilind pedepsele În raport cu funcția avută În societate, ce relații are și câtă mită poate oferi...! În cazul când, procesul era ordonat de miliție ori de securitate, nu mi era scăpare. Cu vină ori fără, cel căzut În disgrație trebuia condamnat...! Judecând la rece Tony Pavone având Încă În memorie comentariile unora, era Îngrijorat, depășise oarecum limita Însă, pedeapsa ordonată de instanța de fond era suficient de drastică pentru o imaginară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
astfel: Lucrurile Întâlnite pe lumea asta sunt legate de formele percepției noastre În spațiu și timp și de formele gândirii noastre. Vedem ce ne stă Înainte, prezentul, obiectivul. Ființa eternă Își face apariția lumească În acest fel. Singura cale de scăpare din captivitate În forme, afară din Îngrădirea În Închisoarea proiecțiilor, singurul contact cu eternul, e prin libertate. Sammler considera că e destul de kantian ca să marșeze la asta. Și vedea un om ca Walter Bruch arătându-și inima În cadrul formelor. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
parte din persoana dinainte dispăruse. Nu era supraviețuire, doar rezistare. Rezistase. Pentru un timp Încă mai putea rezista. Ceva mai mult, evident, decât Elya Gruner cu clema sau șurubul În gât. Aia nu putea ține moartea departe prea mult. O scăpare bruscă de fluid roșu și omul se ducea. Cu toată voința, scopul lui, virtuțile lui, buna lui activitate ca medic, Întreprinderile lui, jocurile de cărți, loialitatea față de Israel, antipatia față de de Gaulle, cu toată bunătatea din inimă, lăcomia din inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]