2,879 matches
-
surpriză — și îi speculează sentimentele creînd primul teatru născut din revoluția rusă. Regenerînd elementul prim, actorul, Meyerhold i-a preparat și cadrul. (...) Meyerhold a construit spațiul tridimensional, completînd actorul în biomecanica jocului său dinamic. (...) Sfărîmarea podiumului dă astfel tuturor elementelor scenice ocaziunea unei desfășurări ritmice, vizibile. Decorul constructiv, funcție specifică, existență fixă, se schimbă în fața spectatorului după nevoile scenice, ale textului”. Idei asemănătoare despre „revoluția teatrală” sovietică, însă cu o notă mai apăsat politică, întîlnim și în articolul „Drama-pantomimă“ al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a preparat și cadrul. (...) Meyerhold a construit spațiul tridimensional, completînd actorul în biomecanica jocului său dinamic. (...) Sfărîmarea podiumului dă astfel tuturor elementelor scenice ocaziunea unei desfășurări ritmice, vizibile. Decorul constructiv, funcție specifică, existență fixă, se schimbă în fața spectatorului după nevoile scenice, ale textului”. Idei asemănătoare despre „revoluția teatrală” sovietică, însă cu o notă mai apăsat politică, întîlnim și în articolul „Drama-pantomimă“ al lui Ion Călugăru, din același număr al revistei Integral: „Acolo însă unde mitul contimporan, evident politic, în stăpînirea proletariatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
seamă ai scenei românești, întreținînd un climat de efervescență favorabil înnoirii creative. Printre animatorii lor s-au numărat Ion Marin Sadoveanu, B. Fundoianu, Armand Pascal, Sandu Eliad și cuplul Scarlat Callimachi - Dida Solomon. Un ferment l-a reprezentat și activitatea scenică a trupei idiș din Vilna (director: Iacob Șternberg), desfășurată o vreme la București, în cadrul programului „Dramă și comedie” susținut de A.I. Zissu și Ion Călugăru. Modestele experimente futuriste publicate ici-colo în revistele de avangardă rămîn simple curiozități ludice. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hugo de Hoffmanstahl, iar în 1923, ansamblul german „Raoul Aslan” reprezenta în Capitală Der Brand in Opernhaus de Georg Kaiser, iar Lulu de Wedekind se joacă abia în 1925 (ibid., p. 35). Alături de Ion Marin Sadoveanu, un rol în promovarea scenică a noii dramaturgii l-a jucat Victor Eftimiu, ca director al Teatrului Național în perioada 1921-1925; acesta era pe atunci apropiat de cercurile socialiste și de membrii grupării Contimporanul. A existat în anii ’20 și o „recoltă” destul de substanțială de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sa e asigurată de Iacob Șternberg - director artistic, A. Mazo - director administrativ și Ion Călugăru - secretar al comisiei artistice. Printre redactorii teatrului s-a numărat și M.H. Maxy, care a montat cîteva piese și a realizat o parte dintre decorurile scenice. Principalul sponsor al trupei ambulante și al proiectului „Dramă și comedie” (din care făceau parte Călugăru și Maxy) a fost scriitorul, industriașul și liderul sionist A.I. Zissu, fostul cumnat al lui T. Arghezi. Reprezentările cu Cîntărețul tristeții sale de Ossip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acțiunii; fiecărui act îi corespunde pe un ecran cîte o carte poștală ilustrată. La rîndul lui, fără a priza textul („nejucabil” al) pieselor „idișiste” (Neofitul de Katsine), Sergiu Milorian apreciază - la rubrica „Scena”, în Contimporanul nr. 62, 1925 - „revelația” decorațiunilor scenice ale lui Kolnik: „Decorația de scenă, arhitectura scenică a devenit azi o știință. Pictorul Kolnik - cel care a lucrat decorurile pentru Neofitul - se vădește a fi la curent cu evoluția acestei științe. Fără alte calități excepționale, spectacolul de deschidere al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cîte o carte poștală ilustrată. La rîndul lui, fără a priza textul („nejucabil” al) pieselor „idișiste” (Neofitul de Katsine), Sergiu Milorian apreciază - la rubrica „Scena”, în Contimporanul nr. 62, 1925 - „revelația” decorațiunilor scenice ale lui Kolnik: „Decorația de scenă, arhitectura scenică a devenit azi o știință. Pictorul Kolnik - cel care a lucrat decorurile pentru Neofitul - se vădește a fi la curent cu evoluția acestei științe. Fără alte calități excepționale, spectacolul de deschidere al societății „Dramă și Comedie” (instituție creată pe nucleul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din drama Zail Sturm. O altă piesă (Mesia din Umani, 1928) este scrisă în aceleași tonuri strident-expresioniste, nu străine, probabil, de experiențele teatrului din Vilna. Ecourile românești ale teatrului futurist european rămîn la nivelul simplei informații, iar promisiunile de reprezentare scenică a unor piese nonconformiste - la nivelul declarațiilor de intenții. O notiță din nr. 45 al Contimporanului anunță că „Marinetti s’a întors la Milano dintr’un turneu cu teatrul futurist după ce a colindat toate centrele Italiei. S’au jucat piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
centrală și două adiacente mai mici, una la dreapta, cealaltă la stînga, permițînd desvoltarea fie a acțiunilor concomitente, fie a conexiunilor contrastante sau chiar a corelațiilor invizibile. E contra Music-hallului fiind contra confusiei genurilor și a teatrului decorativ. Scopul: Synopsia scenică practicată de Greci și de Ev-mediul creștin”. La rubrica de „Note, cărți și reviste” a nr. 60, o semnalare a revistei franceze Le Donjon din Lyon indică o „întîlnire” de preocupări dramatice cu Contimporanul: „Teatrul de avantgardă al mișcării lyoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au contribuit enorm la desvoltarea modernă a artei italiene”. Activitatea sa impresionantă de regizor, pictor, sculptor, scenograf, cineast, editor, conferențiar, decorator, fotograf de artă, publicist, animator ș.a.m.d. e listată meticulos. Ca și Beaudouin, Bragaglia este pentru eliminarea decorațiunii scenice „în sensul comun al noțiunii” și pentru înlocuirea cu alți „factori de sugestie”, numeroase tehnici fiind preluate din vechiul teatru latin, italian și francez: ex., dispozitivul de „Scenae versile” al lui Lucius Lucullus, platformele mobile greco-romane și mașinile arhitectului Torelli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
factori de sugestie”, numeroase tehnici fiind preluate din vechiul teatru latin, italian și francez: ex., dispozitivul de „Scenae versile” al lui Lucius Lucullus, platformele mobile greco-romane și mașinile arhitectului Torelli, autorul „Theatre des machines” din Versailles, sub Louis XIV. Inovațiile scenice merită - credem - trecute mai pe larg în revistă, întrucît ele sintetizează concepția despre teatru a grupării Contimporanul: e vorba de „lumina psihologică” („metodă de atmosfere colorate născute una din cealaltă, în neprevăzut pentru spectator, cu comentariul și ajutorul sugestiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e vorba de „lumina psihologică” („metodă de atmosfere colorate născute una din cealaltă, în neprevăzut pentru spectator, cu comentariul și ajutorul sugestiv al poeziei”), scena multiplă („prilejuiește schimbări repezi și fără limitările spațiului”), „lampa luminii de acum” („dispozitiv de iluminație scenică care cuprinde trei culori fundamentale ce se învîrtesc mai mult sau mai puțin repede într‘un subtil filtru de stofă transparentă și dînd lumină rece sau caldă, firavă sau descompusă în raport cu mișcarea lor, după cerințele textului tălmăcit. (...) vechiul dispozitiv roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradiții italiene îl îndreptățește pe Bragaglia să se autointituleze - ironic sau nu - „mașinistul Ducelui”: „Și în sensul acestor reforme bănuim - parcă - glorioasa eflorescență a teatrului italian din 1600, atunci cînd răspîndea în lume luminile celeste ale celei mai mari arte scenice din cîte a cunoscut istoria”. În fine, opinia scenografului italian despre relația dintre tehnică și estetică: „Pentru mine, tehnica precede și determină estetica, și numai în această măsură mă preocupă. Criza poeziei va fi rezolvată numai după ce se va renova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numai în această măsură mă preocupă. Criza poeziei va fi rezolvată numai după ce se va renova mecanica teatrală”, consună din plin cu programul Contimporanului... Futurismul italian nu va avea însă nici o influență asupra teatrului românesc interbelic... Lipsa unei mari tradiții scenice - ca în Italia și Franța - și precaritatea mijloacelor tehnice nu sînt, desigur, singurele explicații. Există în schimb o „teatralitate” vădită în literatura avangardei noastre interbelice, cu deosebire în proclamații și manifeste: stilul retoric, exclamativ, maximalist-bombastic al futurismului se combină adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Virgil Gheorghiu) au caracterul unor happening-uri, performanțe sau „acțiuni”. Măștile, pozele, clovneriile și arlechinadele vin către avangardă pe filiera decadentismului ironic (Jules Laforgue, Charles Cros, Tristan Corbière, Ion Minulescu) sau a teatralității flamboaiante (D’Annunzio). Observații pertinente despre caracterul scenic al poemelor lui Stephan Roll și legătura lor cu poetica teatrului futurist italian întîlnim în lucrarea Emiliei Drogoreanu (op. cit., cap. „O poetică a spectacularului și poetica teatrului futurist”). Autorul Poemelor în aer liber este privit aici ca „regizor” al propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apocalips, ca o izbăvire întru duh, ca o reintegrare într-un paradis de gîndire purificat și nativ. În fond, Urmuz satisface o tinerețe pornită pe frondă și negare absolută. Sub semnul lui trăești un nihilism liric, o oscilare între invenții scenice și verbale și teoretizări strict logice”; Ca în Ultimul om de Max Picard, „fenomenul magic postulat de Urmuz indică o conexiune reală, generatoare între creatură și nume”; Urmuz și Rimbaud „au început un război, amîndoi, cu gîndirea, cu formele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În Împreunări chiar mai furibunde, care Îi lăsau sfârșiți, extenuați și fericiți că se iubesc atât de mult. În perioada aceea tehnicianul de studio al unei case discografice o prezentă pe Emma directorului, care consideră că fata avea o prezență scenică interesantă și o voce destul de bună. Îi propuse un contract pentru Înregistrarea discului unui cântăreț, care cu trei ani În urmă fusese la Sanremo, dar se clasase pe locul șaisprezece: trebuia să contribuie În calitate de coristă. Deși plata era foarte mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unei imagini cinematografice? Giulia, de exemplu, a lucrat semestrul trecut un astfel de filmuleț, care ne-a plăcut. - Ei, bine! Era o intruziune a commediei dell’arte în mijlocul unei docu-drame, nimic de zis, se preta! Dar eu vorbeam despre abuzul scenic în film. Giuliei îi plăcuse Dogville și îl considera cel mai strălucit film, în primul rând pentru conținut, pentru mesaj, mai puțin pentru viziunea tehnică, dar i se părea de prost gust să deschidă o discuție despre subiect, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
polemic, de la post-modernism. M-am gândit mult timp cum ar fi dacă s-ar scrie și la noi o astfel de carte. Eram, desigur, forțat, iar modelul, lesne recognoscibil, devine la un moment dat tiranic. Cu Maestrul și Margareta, versiunea scenică - de la Teatrul Mic - a romanului lui Mihail Bulgakov, lucrurile au fost mai simple. Dintru bun început, deși eram abia ieșit din adolescență, am avut câteva obiecții (relativ minore, de pildă jenanta scenă topless pe care trebuia s-o joace Valeria
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
refulat în viața individului"466. Pentru a ne feri de un astfel de transfer îndoielnic de la o psihologie la cealaltă am putea avea în vedere un mecanism specific: resurecția de imago. Aceasta se traduce printr-o reînviere neașteptată și aproape scenică, în orice caz globală, a unor situații și personaje din trecut. Sînt cunoscute mai multe analogii. Cînd stimulăm cortexul temporal al unui epileptic se observă o reactivare totală a trăirii anterioare: imagini și situații, acțiuni și sentimente. Ca și o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o ființă discretă și înțelegătoare începe o a doua viață. De o astfel de existență nouă am și eu nevoie. Cred că mă înțelegi. - Te-nțeleg! răspunse Ioana cu un glas liniștit, dar îngroșat în surdină, șoptit profund, din obișnuință scenică. Pomponescu fu satisfăcut de această corespundere laconică ce-l scutea de gesturi teatrale. Genul său era o discreție pompoasă. Ioana pricepu și ea că o excesivă rezervă putea să bleseze, și de aceea veni spre Pomponescu și, făcîndu-se a mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ținuți de Dinescu pe mâncare și băutură ca să facă "ceramică de Cucuteni", la "Lăptăria lui Enache" de pe terasa Teatrului Național, s-a organizat o expoziție cu chef mare, cu primarul Băsescu și cu sute de invitați. Ca happening, un "episod scenic" ― fete goale pușcă, pictate din cap până în picioare "cucutenește", adică în falduri spiralate negre și maro. Din nou lăutari, băutură la discreție ― palincă și vin din podgoriile lui Dinescu ― și Dinescu însuși cântând cu foc, la microfon, romanțe. Amețit de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Avea stil, gracilitate, rasă. Era "elitist" și îi plăcea să se știe că frecventa cercul aristocrației comuniste, pe Costin Murgescu, pe Bellu Zilber, pe Brucan, pe Gogu Rădulescu. Își însoțea vorbirea cu o gesticulație plăcută și avea o excelentă "mișcare scenică". Era bine crescut, snob, vorbea o română deosebit de îngrijită. Iubea restaurantele, mesele bune, spectacolele, ținea conferințe în lumea artistică, mișuna enorm social, avea o nevastă cu un corp superb, care lucra la televiziune și înjura ca un birjar, fapt de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de servitor naiv și un joc de scenă foarte bogat și variat (precum în "Ordinul este de a sforăi" și în "Cei doi surzi"), Noi îl cunoaștem din parodiarea d-lui Pascaly, a {EminescuOpIX 145} cărui pronunție greșită și exagerări scenice d. Manolescu le-a reprodus cu atâta succes în "Năbădăile dramatice". Într-adevăr ne bucurăm mult văzând un început de emancipare de nefasta influință franceză, cu toate ideile ei pe dos despre clasicism, cu mișcarea ei pe catalici, cu vorba
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cunoaște în toată "cruditatea" lor, dar urechile mai caste ale celui lugoșan a fost scutite de ele. [24 noiembrie 1876] {EminescuOpIX 269} O CÎNTĂREAȚĂ ROMÎNĂ ÎN MCKLENBURG Doamna Gabriela Ionescu, soția unui advocat român din Arad, s-a devotat artei scenice, în speție muzicei. "Familia" spune că, după un studiu cu succes la conservatorul din Viena, aceasta damă a fost angajată la opera (marelui Duce? ) din Rostock. Ziarele germane de acolo se zice c-ar fi vorbind cu mult entuziasm de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]