1,930 matches
-
Cum a murit prietenul tău? a întrebat ea. — Într-un accident de circulație. A mai lovit cu tacul de câteva ori, țintind cu o precizie uimitoare. Privindu-i părul strâns frumos, ca să nu o împiedice la joc, cerceii de aur sclipitori, poziția fermă a picioarelor, pantofii de lac eleganți, degetele ei subțiri pe pâsla mesei de biliard, am avut senzația că toată încăperea aceea se transformase într-un salon de mare clasă. Nu-mi mai petrecusem niciodată timpul numai cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ursuleț, primăvara. Un ursuleț, primăvara? mă întrebă Midori, ridicând capul. Ce vrei să spui? Cum adică, un ursuleț, primăvara? Te plimbi pe câmp, singură, într-o zi de primăvară și vine spre tine un ursuleț cu blana catifelată și ochii sclipitori și-ți spune: „Bună, domnișoară! N-ai vrea să ne dăm de-a rostogolul împreună?“ Tu și ursulețul vă petreceți toată ziua unul în brațele celuilalt, rostogolindu-vă pe panta acoperită cu trifoi. Frumos, nu? — Da, foarte frumos. Superb! — Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Amicul meu era slab și șifonat. Te puteai pierde În geaca lui, și când i-am strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista din buzunarul de la piept, cizmele lustruite cu meticulozitate militară, eternul păr pomădat. Începuse să semene c-o nevăstuică. S-a mutat la mine, desigur; ziua dormea În patul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
seama că avea dreptate: desenat astfel Încât să-și dezvăluie interiorul, organul semăna, Într-adevăr, cu o floare altoită cu un Înger. Tulpina era groasă și ieșită În afară, cu aripioare ascuțite, sub formă de frunză, iar bobocul avea un luciu sclipitor și un fel de guler pliat ce amintea de o corolă Încovoiată. — Desenat după o probă de-a lui Toldt. Testiculele alunecă prin canalul vintrelor și ajung În scrot abia prin luna a treia. Până atunci, se află În cavitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
De pereferință, pe cineva cunoscut. Fischl și Winkler, preferații domnului Maier au oftat prelung. În ceea ce mă privește, tema nu mi se părea deloc grea. Am desenat-o pe prietena mea, Greta, Învăluită discret ca o patriciană romană, cu brățări sclipitoare și șerpi În loc de cosițe. C-o mână Își ridica cu Îndrăzneală toga; cu cealaltă, mai prudent, Își acoperea sexul. Stând cu un picior Înanitea celuilalt, părea că e pe punctul de a dansa. Majoritatea băieților au desenat atleți care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fusese dăruită din naștere cu un păr cârlionțat, negru ca pana corbului, Însă, spre deosebire de celelalte, Îi plăcea să-l poarte așa cum era. Din când În când, ochii ei verzi ca jadul, de obicei larg deschiși și debordând de o inteligență sclipitoare, se micșorau, preschimbându-se În două linii Înguste ce dădeau la iveală o indiferență totală, inerentă doar pentru trei categorii de oameni: naivii fără speranță, solitarii fără speranță și optimiștii fără speranță. Nefăcând parte din niciuna, această indiferență era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
reflectând lumina. „OK“, Își zise În cele din urmă. „Am s-o fac. Am ajuns până aici și n-am murit. De ce n-aș reuși?“. „Hai odată, deschide-te!“ Dar sfera nu se deschise. Rămase neschimbată, o formă perfectă, lustruită, sclipitoare. Care era destinația acestui obiect? Ar fi vrut să-i Înțeleagă sensul. Se gândi din nou la doctorul Stein. Care era replica lui favorită? „Înțelegerea este o tactică de Întârziere“. Stein se supăra În astfel de situații. Când un student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spumă scânteietoare. Simțea o mare bucurie și o liniște interioară. Era odihnitor să te afli acolo. Întinse mâinile, Încercând să apuce spuma: mișcările sale o Învolburară. Și observă că mâinile Îi devin transparente, că poate vedea prin propria carne spuma sclipitoare. Privi În jos: picioarele, bustul, totul devenea transparent În contact cu spuma. Acum făcea parte din spumă. Senzația era foarte plăcută. Simți că devine mai ușor. Curând se simți ridicat și pluti În oceanul nesfârșit. Își puse mâinile sub ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe tânărul Ioan, participant la luptele din Transilvania anului 1848 (Sofia = înțelepciune, în greaca veche; Poesis derivă din poein = a crea, a face, tot în limba lui Aristotel). Poesis, ființa feminină „fantastică, voluptoasă, plină de închipuire și vis”, cu „gânduri sclipitoare, dar fără adâncime”, îi induce eroului un mod de percepere a lumii haotic și contradictoriu. Sofia îl determină să caute „ideea lucrurilor”, „ea nu-l învață lucrurile înșile, ci-l învață a vedea” (Opere, vol. VII, Ed. Academiei, 1977, pag
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe tânărul Ioan, participant la luptele din Transilvania anului 1848 (Sofia = înțelepciune, în greaca veche; Poesis derivă din poein = a crea, a face, tot în limba lui Aristotel). Poesis, ființa feminină „fantastică, voluptoasă, plină de închipuire și vis”, cu „gânduri sclipitoare, dar fără adâncime”, îi induce eroului un mod de percepere a lumii haotic și contradictoriu. Sofia îl determină să caute „ideea lucrurilor”, „ea nu-l învață lucrurile înșile, ci-l învață a vedea” (Opere, vol. VII, Ed. Academiei, 1977, pag
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în fața adulților care erau în mod evident mai culți și mai pregătiți decît el, Victor se remarca prin punerea unor întrebări extrem de inteligente. De altfel Victor a fost întotdeauna lăudat și pentru uriașa lui capacitate de a fi participativ și sclipitor cînd asculta ceea ce spuneau alții. Cînd mi-am început anii de școală primară, fotografia lui Victor figura deja pe panourile cu cei mai străluciți elevi din istoria stabilimentului. Din prima zi, învățătoarea mi-a pus această întrebare, care urma după
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și promisiunile trebuie să fie frumoase. Asta le scutește de obligația de a fi și respectate întru totul. Acum avea cale liberă. De cum a auzit vocea directorului Mihail, a răsuflat ușurat, dar așa, fără să se simtă, și mintea lui sclipitoare a calculat posibilitățile. Dacă va fi chemat nu se va duce, dacă se invită, partida e cîștigată. S-a invitat. Chiar într-un fel în care îi dădea dimensiunile triumfului acțiunii: a acceptat fără să crîcnească condiția pusă cîteva zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un fel de hârâire dureroasă. Doctorul se întoarse spre el: —Ce vorbești, moșule? Cum seceră?... Bătrânul nu răspunse. Iar bătrâna, corogită, rezemându-se în coate, se târa, ca o râmă prin lanul fierbinte, prindea mănunchiuri și le tăia cu secerea sclipitoare. Când ne văzu, se opri și, așa cum era, în genunchi, aținti asupra noastră doi ochi triști și tulburi pe un obraz pământiu, zbârcit, chinuit ca o mască. —Ce faci acolo, mătușă? Și abia îi auzirăm răspunsul, gâfâit: — Ia, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și stătea într-un ungher privindu-i. Câte unul o apuca de șuvița de păr de pe frunte, îi zâmbea, și-i dădea o bucățică de covrig. Atunci îi trecea un fior prin vine și rămânea cu ochii ațintiți la chimirul sclipitor, plin de alămuri, care se mișca înaintea ei. Din când în când intra în casa lui Meer. Se uita la lucrurile curate, la alămurile sclipitoare. Madama Ernestina umbla îmbrăcată bine prin casă și avea două slugi cărora le dădea porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
covrig. Atunci îi trecea un fior prin vine și rămânea cu ochii ațintiți la chimirul sclipitor, plin de alămuri, care se mișca înaintea ei. Din când în când intra în casa lui Meer. Se uita la lucrurile curate, la alămurile sclipitoare. Madama Ernestina umbla îmbrăcată bine prin casă și avea două slugi cărora le dădea porunci. Iar fata lui Avramovici era acu o domnișoară de doisprezece ani, care cetea românește dintr-o carte. Își aduce aminte Haia de o zi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. "Nu sânt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc". Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce se uita în toate părțile și se convingea că nu se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
său zâmbet, extaz al iepurașului din vechea legendă chinezească, ascuns în luna plină și hrănindu-se în fiecare seară cu o nouă porție de cratere și de mări spațiale. Evident că noi îl porecliserăm așa, din cauza feței perfect rotunde și sclipitoare, care semăna, exact precum îmi închipuiam, deși nu o văzusem niciodată, cu o lună musonică. Ubicua și imuna fericire care părea să locuiască diferitele colțuri și articulații ale corpului lui Mr. Moon descuraja orice încercare, motivată ea fie de un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
doi copii. Doar mai târziu a aflat că nici în ruptul capului cealaltă n-ar fi vrut să rămână împreună cu ea în casa cu scară interioară, ce părea totuși să-i placă. Dar își dorise câteva obiecte, mobile și bibelouri sclipitoare și îl convinsese pe profesor să i le dea. Când a descuiat, pătrunzând în salonul mare în care se așternuse deja praful, dând drumul cu zgomot cufărului și geamantanului uzat, a avut mai întâi un sentiment de gol, de lipsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fond, ce i se întâmplase atât de deosebit? Nu se putea să nu accepți purtarea ei ca pe cel mai natural lucru din lume, încât insistențele sau curiozitățile apăreau deplasate. Acele doamne cu mulți ani în spate, îngreunate de farduri sclipitoare, acei domni cu și mai mulți ani în spate, târându-și anevoie picioarele, dar cu mințile încă sclipitoare se temeau mai mult decât orice să nu fie ridicoli. Cunoșteau bunele maniere și știau extraordinar de bine cum să se poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cel mai natural lucru din lume, încât insistențele sau curiozitățile apăreau deplasate. Acele doamne cu mulți ani în spate, îngreunate de farduri sclipitoare, acei domni cu și mai mulți ani în spate, târându-și anevoie picioarele, dar cu mințile încă sclipitoare se temeau mai mult decât orice să nu fie ridicoli. Cunoșteau bunele maniere și știau extraordinar de bine cum să se poarte în societate, când și ce fel de întrebări să pună. Înțelegeau imediat ce voia doamna Marga Pop. Nu știu ce făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dispărut cu totul, și-au reluat doar ritmul de dinainte. Bătrâna doamnă Marga Pop nu mai stârnea nimănui curiozitatea. Mai era însă un motiv hotărâtor și, dacă n-ar fi fost acesta, probabil că doamnele - mai ales - grele de farduri sclipitoare ar fi continuat să se perinde într-un șir neîntrerupt în după-amiezile și serile de sfârșit de iunie și început de iulie. Doamna Marga Pop nu mai răspundea nici la telefon, nici la soneria ușii, ci Andrei Vlădescu. Doamna Marga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și irascibil. Ioana Sandi nu știa toate acestea. Îl vedea puțin schimbat, taciturn și preocupat, îi simțea încordarea, dar bănuia numai adevăratele motive, în vreme ce își pieptăna îndelung părul în fața oglinzii cu ramă de fier forjat încrustat cu cristale de sticlă sclipitoare, își atârna de gât lănțuguri de perle adevărate, șiraguri de mărgele din plastic și sticlă colorată sau din boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit între ele într-un clinchet adormitor și fulgerări curcubeice răsfrânte de argintul viu al oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prin crimă, acum pierzându-și în strălucire conturul, amestecându-se cu albul izbitor al peretelui și doar pata și stropii de roșu sângeriu iradiind și absorbind privirea și înghițind-o și părând să tremure în aerul mișcător în care pluteau sclipitoare fire de praf și funigei, ca și cum - se gândea - în spatele lor, al panourilor, s-ar fi aflat vreun Rumpelstilzchen blând și neiertător și numai memorie. Cu două săptămâni în urmă înțelesese că încercarea cu personajul important eșuase și n-ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ivește brusc în interiorul unei colibe a cărei pânză de la intrare fusese dată în lături. Există un puternic contrast între figura impunătoare a lui shite, îmbrăcat ca un războinic („în armură strălucitoare”, spune waki), prezent așadar în toată splendoarea unei materialități sclipitoare, și cuvintele rostite de el despre detașarea „sufletului care și-a pierdut învelișul trecător” pentru a se risipi în vânt. Ca și cum corpul actorului și textul și-ar fi împărțit rolurile pentru a exprima ambivalența vizibil/invizibil, materialitate/imaterialitate. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
din extazul care îi furase cu totul. Pricepură că femeia nu era doar o fantasmă, ci exista în carne și oase. Se repeziră amândoi deodată și aproape căzură la picoarele ei, cu brațele gata să o primească. În ochii lor sclipitori, reflexele rochiei roșii fremătau ca flăcările unui rug. Femeia nu prea înțelegea ce doresc de fapt cei doi tineri îngenuncheați. Zâmbi amuzată și trecu printre ei, continuându-și drumul. Atunci, într-o tacită înțelegere a situației, alergară spre ea tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]