1,568 matches
-
iernii, astfel Încât Henry și Fenimore se putură bucura nestingheriți unul de compania celuilalt. Părea natural să cineze Împreună la aceeași masă, Într-unul sau altul din apartamente. După cum sperase Henry, ea acoperi cu laude bine cumpănite Prințesa, netezindu-i orgoliul scriitoricesc cam șifonat. Vremea era blândă și priveliștile minunate. Când Fenimore trebui să ia În stăpânire apartamentul din Casa, Henry se mută jos, În oraș, ocupându-și locul În caruselul social al comunității de expatriați, dar continuând să se vadă des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
domurilor și turlelor orașului, tăiate În două de apa cafenie a râului Arno, era ea Însăși ca un tonic, la fel ca și strălucirea soarelui toscan. Nici el, nici Fenimore nu mai pomeniră de Domnișoara Woolson. Își reluară camaraderia plăcută, scriitoricească, acum sub același acoperiș. Începu lucrul la o povestire bazată pe o anecdotă auzită În ianuarie, despre un vânzător de cărți american, care aflase că Clare Claremont, amanta lui Byron și cumnata lui Shelley, acum În vârstă, care locuia Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu mai mergea la teatru pe post de consumator dezinteresat al unor experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, ci și ca profesionist cu ochiul ager și buzele strâns lipite, mereu În căutare de posibili interpreți sau producători, studiind trucurile scriitoricești ale dramaturgilor de succes și comparându-se cu alți nou-veniți În domeniu. O ocazie de mare interes fu premiera la Evantaiul doamnei Windermere, de Oscar Wilde, la Teatrul St James. Lui Henry nu-i plăcea prea mult Wilde, nici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al creației sale. Alice se prăpădi pe 5 martie. Înainte de a intra În comă, Îi dictă lui Henry o telegramă pentru William: „Dragostea mea cea mai caldă tuturor. Adio. Mă duc curând. Alice.“ Ulterior, Henry făcu uz de harul său scriitoricesc pentru a umple aceste cuvinte puține și grele de Înțeles cu concretețea densă a evenimentului. „Spre sfârșit, timp de aproape o oră, răsuflarea i-a devenit un fel de șuierat constant și Înăbușit În plămân“ - Îi scrise el lui William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu se Îndepărta decât foarte puțin de structura dramatică originară, limitându-se să o extindă și să adauge dialoguri și câteva descrieri ale decorului. Devenea pragmatic, pentru a folosi unul din termenii preferați ai lui William, În ce privea cariera scriitoricească. Dacă nu putea câștiga bani din teatru, atunci trebuia să Îi câștige de unde putea. Îi făcea plăcere să se plimbe pe jos prin Rye - străzile abrupte și Înguste, pietruite, nu erau potrivite pentru mersul cu bicicleta - răsfoind cărți prin librării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lor lăuntric, fiindcă nu păreau să fi avansat dincolo de stadiul pre-oedipian - o fixație obsesională asupra organelor genitale și a funcțiilor corporale. Sau poate citiseră prea mult din scrierile lui Kathy Acker 1. E foarte ușor să fii influențat de stilul scriitoricesc al altcuiva. Eram recunoscătoare totuși că poeții urbani își limitaseră efuziunile la pereții liftului; poate hotărâseră că ar fi prea de tot să împodobească podeaua cu seringi sau prezervative folosite ori cu o gamă din numeroasele și variatele deșeuri umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe Bulevard, un popor de năluci, o cohortă de siluete încremenite, așa cum, țintuit locului, încă stau în ușa berăriei, ezitând să intru. Și dacă intru, ce se întâmplă? Dar dacă nu intru? Ar trebui, probabil, să știu. Măcar atâta putere scriitoricească să am. N-o am, din păcate. 7tc "7" Scriu, de la o vreme, din ce în ce mai mult la Bibliotecă. Nu știu ce se întâmplă, dar acasă dorm întruna. O moleșeală pe care doar în vacanțele de student, când veneam acasă după examene, o simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la Bibliotecă. Nu-l înțeleg de ce face un spectacol din lecturile sale, câte vor fi fiind. Măcar de-ar avea continuitate. Apare și dispare după ritmuri aiurea. Când n-are ce face, vine și se exhibă la studiu. Din plictis scriitoricesc, mă gândeam, cândva, să înregistrez aparițiile sale. Aș fi construit ușor un personaj. Operațiunea mi se pare minoră, lipsită de minim efort creator. Personajul se trăiește atât de bine pe el însuși, încât e zadarnic să-l mai și scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un timp neînțeles, într-adevăr, de ei și care nu făcea altceva decât să-i tragă în sorbul patimii de a-i ucide doar. Mi-era atunci scârbă de mine, de timpul meu care ucidea țărani, de toate jocurile mele scriitoricești, de neputința mea de a ajunge vreodată până la sufletul acestui neam din oropsita noastră multilateral dezvoltată. Plecam dintre ei rușinat, biruit, căutând drumuri în noaptea orașului pe care să mă pierd, de parcă aș fi fugit de mine însumi. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doar îl crâmpoțești, îi furi câteva pagini, îl umpli de găuri prin care cei ce-ți citesc cărțile cred că privesc de-acum în tine. Te citesc, îți răsfoiesc textul. Te înțeleg. Cea mai tâmpă credință, cea mai nouă satisfacție scriitoricească dintre altele, câte vor fi fiind și dacă vor fi fiind: aceea a ascunsului tău în pagina de carte. A închiderii tale în ficțiunea unui altuia. A mărturisirii printr-un narator închipuit, construit după reguli și jocuri textuale. Scriind, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și ia de caută acel noroc, ce chiar acum poate că stă pitit după vreun colț și te așteaptă să treci pe acolo, spre a-ți sări în cale. Deocamdată, mănânci banii mamei de pomană, ocupându-te doar de fleacuri scriitoricești. Deșteaptă-te, Osvald! Fii dur cu tine însuți și judecă totul lucid. Tot ceea ce ai tu de făcut este să-ți lași toate pasiunile acestea deșarte la o parte și să pornești să întreprinzi ceva serios. Orice, dar serios să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
adunate între coperțile cărții, ei vădesc originalitate, percutanță, finețe. Aceste miniaturi amuzante aduc o notă de prospețime și savoare de idei, facilitând accesul la esență și de judecăți de valoare. Nu exagerez deloc când afirm că reprezintă un remarcabil efort scriitoricesc, spre resurecția unei specii literare pe nedrept împinsă către periferia literaturii. Las cititorilor plăcerea de a descoperi aceste autentice bijuterii literare și a se delecta citindu-le. Lectură plăcută! George Petrone
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
apoi să lucreze cu acțiuni și devize. Orice altceva în afară de acțiuni și devize se va lovi de ea ca de o platoșă și va ricoșa. Prin asta se deosebește net de Rainer care are nevoie de sentimente pentru activitatea lui scriitoricească și pentru ea, draga lui Sophie. Sophie pur și simplu l‑a dat gata. Sunt cazuri când unui bărbat sau unei femei li se întâmplă așa ceva o singură dată în viață, iar atunci n‑au voie să rateze ocazia, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Arad. Autocolantele lipite În tramvaie atrăseseră atenția, unele dintre zicerile Spătarului Milea către iubita sa Doamnă Leopard circulau ca anecdote. Acțiunea șantajului literar, ideea Cristinei - de care am pomenit mai devreme, ne asigurase și un oarecare renume național În mediul scriitoricesc și editorial. Din păcate, acțiunea n-a durat destul de mult, Încălecată fiind de activitățile prespuse de reorientarea noastră politică. Dar sunt sigur că, de pildă, Silviu Lupescu, directorul de la Polirom, n-a rămas insensibil la amenințarea noastră, aceea că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ape adânci, Sfinxul și Femeia în fața oglinzii formează prima etapă a literaturii scriitoarei, a lirismului pur și a autoanalizei incisive, după aceste opere se trece ușor spre obiectivarea acțiunii, tinzând spre un realism naturalist, renuntând definitiv la romantismul-liric al incipiturilor scriitoricești. Frumusețea, caracterul oniric al acestor proze, este confesiunea apropiată poeziei, vizând descifrarea complexului existenței, mai exact autocunoașterea : Mă interesează mult și sufletul celorlalți, mă pasionează chiar, îi privesc neobosit și ochiul meu vede toate firele cât de încâlcite care mână
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
au existat faptele - bază a epicului - și firea omenească, caracterele... Creștinismul a adăugat sufletul și trecerea timpului, sensibilitatea, și freamătul nervilor. Se mai poate dispensa epopeea de aceste atribute?”, se poate observa natura reflexivă și intransigentă a autoarei, față de actul scriitoricesc. Minuțios atentă la amănuntul semnificativ, scriitoarea accentuează conceptul de “definiție” Pentru ea conține noțiunea de “definitiv”, noțiune abstractă cu felurite valori semantice. O inteligență sclipitoare, la nivelul sensibilității, i-a deschis perspective către mediile umane ce conveneau temperamentului întrebător. Ea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai mulți ani în care se străduie să obțină divorțul, se căsătorește în 1918 cu criticul și editorul său) John M. Murry. Căsătoria lor durează până în 1922, anul morții lui Katherine Mansfield, și are un rol esențial în devenirea ei scriitoricească. Fără îndoială, aceste evenimente ce au ținut de destinul fiecăreia au determinat tipul de scriitură pe care aveau să l abordeze - în vreme ce Katherine Mansfield duce o viață nomadă, călătorind în străinătate, încercând să își vindece boala de plămâni prin schimbarea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acea relație onestă, de comunicare totală, la care visează două ființe umane care s-au întâlnit fără să se caute. Sau tocmai fiindcă nu se căutau! Ar fi una dintre fericitele întâmplări ale lumii acesteia. Mă întreb în ce familie scriitoricească s-ar înscrie P.H.Lippa, cu aceste meditații despre iubire? Ca să-mi fac o idee corectă citesc în continuare. 4 iunie ora 2,15 Reiau lectura caietului lui P.H.L. Pagina 39. Naratorul nu a mai văzut-o pe Teodora de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
doar ca „să dea bine” (cum se spune astăzi în lumea presei - nota mea) în ochii lumii. Marile iluzii proiectate pe steagul „Unirii cu Țara” au lăsat locul multor dezamăgiri. Totuși, a avut și împliniri personale. Este recunoscut în mediile scriitoricești, în ziare și reviste, iar cele mai grele (la propriu) tomuri de istorie literară i-au găsit un loc în paginile lor. Mai mulți prieteni, mai ales ardeleni, îl fac să se simtă bine într-o țară de care părinții
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Alexandru Mălin Tacu” (1969-1986), cu fotografia, iar din ceea ce se scrie, cititorul află cauza plecării tânărului. Ulterior, despre tânărul în cauză, subsemnatul a strâns sute de mărturii ale cauzei trecerii lui „dincolo de Styx” și dintr-o antologie de texte ziaristico scriitoricești am scris volumul „Mălin vestitorul revoluției”, Editura TipoMoldova, Iași, 2006. În 2008, în volumul „Personalități moldave”, Editura PIM Iași un medalion l am închinat unui alt tânăr, tecucian la origine, Dan Alexandru Boureanu, încă un poet la 14-17 ani care
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
întreaga presă română, după 1989, ca și în pre zent, se referă des la el, ca disident politic, la feciorul său și opera lor literară, în librăriile Iașilor și existând o carte cu titl ul „Mălin vestitorul revoluției”, antologie ziaristico scriitoricească , cu referiri la mai tot ce s-a scris, până atunci, despre ei de către scriitori și publiciști. În Dicționar, „un oarecare” A. Ștefănescu (profesor deosebit de important n.n.) a fost directorul publicației „Cronica Moldovei” (p.150), iar revista satirică „Fluieră vânt
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și a unei profunde cunoașteri a complexelor probleme sociale. Romanele sunt fundamentate pe filozofia căutării absolutului, fiind construite modern: fac parte din opera literară "un dosar de existențe". Camil Petrescu își susține opera printr-o combativă teoretizare, iar talentul său scriitoricesc îi dă strălucire și trăinicie. Deși pare variată, opera prezintă unitate sub trei aspecte: al problematicii, al spiritului polemic și al facturii artistice. Novator în arta romanului, Camil Petrescu reușește, în primul rând, o literatură de certă autenticitate asigurată nu
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
citit, ea și-a Întors fața spre el a așteptare. Simțea nevoia să fie sărutată. Gruia a Îmbrățișat-o și a sărutat-o așa, ca altădată... ― Ei? Cum ți se pare, scumpo? ― Dacă am să spun că... că ai talent scriitoricesc, ai să mă crezi? ― Să nu exagerăm, dragoste. Am scris așa cum am simțit. ― Și ai simțit frumos, scumpule. Abia aștept să-i Îmbrățișez. Și, mai ales, să-i mângâi chipul și părul alb mamei Maranda. ― Știu că ea - În sufletul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ticălos" putea crede că nu existau capodopere despre viața în colhoz și pe șantier. Toți semnatarii erau extaziați de Gribacev (sau Gribaciov) cu Cîntarea colhozului, de Prevențev, de Carangozov, de Vorovschi, de Vera Vîstoscaia, de Scorohadov, de Scipaciov mari forțe scriitoricești. Un "popor de hibrizi", asta voiau Sovietele să facă din noi. Mircea Eliade, el a spus-o. Hai să ieșim în grădină, Șichy. Proletcultul nu-i de suportat în doze mari. Pe năvletele ăla l-am mai întîlnit. Eșuase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
descifrată și descoperită în memorabilul dvs. volum. N-a fost ușor să faceți cronica numeroasei familii pe o perioadă de 150 de ani, pe generații ce s-au succedat în timpul dat. Scrisă de o altă persoană fără har și chemare scriitoricească, această cronică ar fi putut fi plictisitoare, neimportantă, oricând dată uitării. Opera de față are atâtea calități de limbă și stil literar, are atâtea valențe ivite din șlefuirea cuvintelor în cea mai neaoșă și frumoasă limbă literară, de invidiat chiar
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]