58,131 matches
-
matematici, se folosește semnul/operatorul nabla, de forma unui mic triunghi întors, care provine din ebraicul nabal, i.e. "psalterion" sau "lira"; de unde și prezenta-i însăși în poezia dedicată, în ^47, "palei Nine": "Tu, salt, tu, creșteri ștăngi, urzică-nalbă!/ Acestui scris valah, că din Sion/ Ridici o nevăzut de scumpă nablă/Și - adiata - boarea altui svon.") Altminteri, tot că penitenta, convivii săi aveau să fie, la Capșa, Nestor și aiurea, după război, mai mult evrei. Nu voi pune, eu, la îndoială
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
arta (literatura)? Mai este astăzi poetul "nebunul înțelept/jonglerul" sau "funambulul" orașului? - În loc de orice alt răspuns la întrebarea dumneavoastră, îngăduiti-mi să transcriu, mai jos, o pictopoezie, Omagiu lui Tristan Tzara, al cărui autor sunt eu, ca și mașina mea de scris: - În afară de poetul "ceasului dedus" (căruia i-ați dedicat cunoscutul studiu) și de Luca Pitu și Emil Brumaru (cărora le-ați dedicat poeme) cu cine va mai recunoașteți afin în literatura română și cea universală? - Îi iubesc, respect, admir, salut (și
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
aceea, de părerea că nu trebuie să-l plîngem pe Nedelciu. Circulau pe seama lui și tot soiul de zvonuri, colportate prostește sau cu rea intenție, pentru a-i diminua puterea de influențare. Pe atunci, n-avea cum să răspundă în scris acestor atacuri pe la spate, alt ghinion pe care l-a primit cu un fel de neputința amuzata, transformîndu-l într-o victorie a unei amărăciuni ținute sub control. Totuși, unii dintre cei care îl atacau erau printre cei care frecventau librăria
Nedelciu - conspiratie reusită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17774_a_19099]
-
a avut, din cîte dintre ele a făcut personaje de român și așa mai departe, iată ce vrea să știe cititorul de azi. Într-un fel, scriitorul și-a pierdut, în ochii publicului, specificul, pe care i-l dădea motivația scrisului sau. A fost înecat în apă tulbure a VIP-urilor de tot felul, de la politicieni la fotbaliști, pe care nimeni nu-i întreabă, de fapt, cum concep politică ori cum joacă mingea, ci cîte firme sau vile au, ce salariu
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
a treia" cum se spune azi, sau în plină senectute, cum considerau latinii, la 63 de ani, cu un an înaintea morții, Cicero își depășește bătrânețea scriind despre ea. Acesta este mesajul cel mai puternic al cărții: funcția terapeutică a scrisului; a scrie despre o criză (căci ce altceva era până la urmă bătrânețea pentru hiper-activul Cicero?) înseamnă a o depăși. În atmosferă platoniciana, mai multe personaje discuta despre bătrânețe: venerabilul Cato Maior ajuns la vârsta de 84 de ani și tinerii
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
avangardei, prelungire a celei interbelice. Că orice creator de literatură a absurdului, n-are încredere în rolul literaturii că mîntuire. Într-o piesă a sa, eroul e neputincios pentru că e obsedat de întrebarea "dacă literatura are o valoare oarecare, daca scrisul îi poate aduce mîntuirea. De cînd am început să scriu, mi-am pus întotdeauna întrebarea de a ști dacă merită oboseală să scriu și chiar dacă merită să faci ceva, orice ar fi asta". Această opinie se asociază bine cu aprecierea
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
diferențe de tratament? Mircea Cărtărescu face parte dintr-un sindicat al succesului, care este "generația optzecista" - cea mai bine organizată din generațiile înregistrate de istoria literaturii române. Dan Stâncă este un solitar, înclinat adeseori să vorbească sarcastic despre propriul său scris. Mircea Cărtărescu a adoptat un program estetic la modă, erijându-se și în teoretician al lui: postmodernismul. Dan Stâncă se află într-un flagrant dezacord cu modă: el scrie o proza deopotrivă realistă și fantastică, extatica și satirica, obsedat de
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
de înzestrarea să, se lasă răvășit de tragedia țării în care s-a născut. Pentru Dan Stâncă, operă literară nu reprezintă o salvare. Cu sau fără cărți proprii, de soarta cărora de altfel se dezinteresează, el rămâne esențial un nefericit. Scrisul este, din punctul lui de vedere, un automatism al supraviețuirii, ca zbaterea inutilă a cuiva rănit de moarte. Îl practică patetic, cu o deplină angajare existențiala, dar și cu sentimentul zădărniciei. Povestea vieții unei femei Cel mai recent român al
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
Cronicar Cuvîntul vorbit și cel scris La 22 de ani de la moartea lui prematură, Ovidiu Cotrus este, pentru lumea noastră culturală, ca și atunci cînd trăia în ea, un personaj legendar: fascinația celor ce l-au cunoscut e inalterabila, si pe bună dreptate. Că mai mult
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
de N. Prelipceanu de ce nu a publicat pînă la acea dată nici o carte, Ovidiu Cotrus se explică: Motivul trebuie căutat, în primul rand, pe plan subiectiv. Aș putea să afirm că, pentru mine, cuvantul vorbit spune mai mult decat cuvantul scris.s...ț În al doilea rand, fiecare lucru, după ce-l scriu, fiecare gand, după ce s-a articulat și este așternut pe hartie, îmi devine complet străin; atat de străin, incat recitindu-l după cateva luni de zile, mi se pare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
la o vârstă la care stilul a devenit, cu adevarat, omul. Nu vom întâlni, pe tot parcursul celor 340 de pagini ale cărții, nici un moment de fanfaronada stilistica. Costache Olăreanu rămâne firesc fără să renunțe la un anumit fast lingvistic. Scrisul sau are unduirea unui pește exotic în acvariu. Acest firesc al unui om cultivat nu ne surprinde însă foarte mult. Ne-au obișnuit cu el și Petru Creția, si Constantin Toiu, si Paul Miron. Ceea ce atrage în mod special atenția
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
un amfitrion, care nu are voie să vocifereze, cu venele de la gât umflate, așa cum fac atâția alți "amfitrioni" din presa de azi, speriindu-si musafirii. Atmosferă este aceea din scrisorile lui Vasile Alecsandri sau Ion Ghica. Ceea ce nu înseamnă că scrisul lui Costache Olăreanu are ceva bătrânesc. Scriitorul este la curent cu obsesiile lumii de azi. El nu le trăiește, dar le cunoaște și le transformă adeseori în subiect de discuție. O adevarată surpriză o constituie prezenta în volum a unei
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
stare pentru un scriitor care a ajuns să trăiască apăsând pe capul pixului că pe un declanșator de mină." Jocul liber al gândirii asociative Subiectele articolelor sunt cele care îi vin autorului în minte atunci când se așează la masa de scris. Iar dezvoltarea lor este dictată de zig-zag-ul capricios al gândirii asociative. Așa se explică de ce nimic nu este previzibil în această carte, în afară de plăcerea lecturii, mereu aceeași, de la prima până la ultima pagina. Uneori, scriitorul se instalează în plină actualitate, așa cum
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
ajunge comandir. Fusese admirat ca poet până și de directorul școlii, de oamenii mai cunoscuți ai locului. Iar pe deasupra, Petia avea Biblie. Modul cum prezintă toate cele îmi lasă impresia că prozatorul vine dintr-o parohie a noviciatului într-ale scrisului. La noi, situațiilor similare li se spunea teziste. Știu eu, poate că selecția operelor care se găsesc tipărite în colecția Cartea de pe noptieră să fi solicitat anumite criterii, cu anumite subiecte - nu numai politice! - purtând însă în desaga scriiturii un
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
din impactul celui în cauză cu obiecțiile - nu puține și deloc lipsite de gravitate - ce i se aduc. Unor ipoteze dure, însă, prin forță lucrurilor exterioare experienței mele directe, le prefer, deocamdată, o anume rezervă. Cei care mi-au urmărit scrisul presupun că au avut bunăvoință a constata că m-am ocupat îndeobște de acea parte a vieții literare pe care o cunosc nemijlocit, evitînd - eu, care n-am călătorit niciodată în Occident - incursiunile în zona conflictelor ce brăzdează exilul, ferindu
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
Constantin Țoiu Camera scrisului, British Museum, 7 februarie 1979 -, la subsol. Istoria scrisului. Pietrele paralelipipedice, cubice, însemnate... Egiptenii, sumerienii, obiectele transmise din secol în secol și din mileniu în mileniu pînă la urmă sensul lor imediat pierzîndu-se și ne mai rămînînd decît formele "artistice
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
Constantin Țoiu Camera scrisului, British Museum, 7 februarie 1979 -, la subsol. Istoria scrisului. Pietrele paralelipipedice, cubice, însemnate... Egiptenii, sumerienii, obiectele transmise din secol în secol și din mileniu în mileniu pînă la urmă sensul lor imediat pierzîndu-se și ne mai rămînînd decît formele "artistice", ideea unui tezaur comun al omenirii. O abstracție. Țapul
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
Repetitive că o viziune de coșmar geometric asirobabilonian. 8 febr. 1979. Moartea presimțita în muzeu: rata de granit de 30 de kg. de cîntărit grîu pînă la rata cea mai mica această, aici, de un gram doar, sau aproximativ, plus scrisul sumerian. Accelerare bruscă a timpului. Țapul cu o pelerina, aici albastră, de șolzi, dar de un albastru cum nu mai există azi, probabil, chimic; așa arată culoarea albastră în anul 3000 dinaintea erei noastre. * * * Național Gallery. Sală 3. Uccelo - Bătălia
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
să știi musai?! - se asigura mai întîi. - Vreau! afirmă acela cu tărie. - Ei bine, e simplu, foarte simplu: Daca englezu^ pe șosea merge pe stînga... - Right, right, făcu conlocutorul amuzat de circulația aia a lor, pe care o confundă cu scrisul ebraic de la stînga la dreapta...
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
fiecare al nimănui,/ cu altarul gurii nevăzut, amărui" (Arhivele ochilor). Specific orientată în majoritatea cazurilor, se îndreaptă uneori și spre spații cultural-istorice mai largi (o fină aluzie la caracterul, totuși închis, al spațiului de bază): "Te-am așteptat, mașina de scris, ani și ani/ și nu mai veneai. Brațele îmi crescuseră/ prin crăpăturile zidurilor de la Universitate./ Frumoasele noastre colege încărunțeau./ Șobolanii săpau tranșee în Iliria" (Decembrie). Sau: "Corbi eddici (Hugin și Munin, Cugetul și Memoria)/ șoptesc și acum veștile/ culese cîndva
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
cercetând, nu fără voluptate, semnele zilei și ale nopții: Înmugurește o mare sălbăticita,/ ridică din spume boboci de fier/ sub soare fără de soare să/ străjuiască sub cer/ ziua pedepsită de noapte." Doina Ispirescu, Câmpul de sare, poeme, Editura Mașină de scris, 63 p., preț nemenționat.
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
recuperarea unității androgine este prezentă în nenumărate variante, obsesiva și, pe cît se poate, dar fără pericolul căderii în patetic, imperativa. Și iarăși nu întîmplător, Ștefan Agopian îi răspunde, pe hîrtii obosite sub o emulsie de tus și cu un scris caligrafic de puber care nu și-a pierdut încă inocentă, cu imagini fosgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
putea spune, dureros la elaborarea propriilor lui adevăruri. Ți-l poți imagina sufocându-se de prea mult patos. Din cauza tensiunii acumulate, el are momente de veselie nefirească. O exuberanta chinuita, un râs cu gura arsă de febră - aceasta este esența scrisului sau. La care, pentru deplină identificare, am mai putea adăuga o voluptate a enumerărilor erudite, o retorică baroca și, mai ales, tentația permanentă (vicioasa!) de a strigă în gura mare ceea ce în general nu se spune. Acest mod al lui
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
Stefana Totorcea Pentru Monica Rohan, scrierea este indisolubil legată de privire. În Ars, privirea este cea care scrie, lăsîndu-se înfrînta pentru a birui: "O, dureroasă batere - zbatere// a mașinii de scris// am învins - șunt învins// zdrobit mai pulsează/ în vîrful fiecărui deget cîte un ochi/ vînat și fără pleoapa deschis." La fel, în Adierea, cuvîntul de negăsit urmează să-și dezvăluie tezaurul secret tot în virtutea unei agresiuni, violentarea ochiului fiind echivalata
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
se bazează mai ales pe rostirea alternata a oclusivelor și a vibrantei "r"; nu sînt totuși foarte dificile, nici foarte spectaculoase. În prezent, probele de dicție au un caracter destul de specializat, fiind continuate, de exemplu, în exercițiile actoricești. Ruptura dintre scris și oralitate face ca în educația lingvistică obișnuită rolul lor să nu fie prea mare. Poate și că o consecință a acestei neglijări moderne a oralității, multe texte scrise conțin fraze în care repetările unor grupuri de consoane au dificultatea
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]