4,690 matches
-
criminala ... țicneala, ușchiala, fatala ... Ei, domnule doctor! Ce boală credeți că am?... dădeam, final, pam-pam ... - ... înebuneam ... prosteam ... capul rău duream ... - Alo! Domnu' doctor! Ce-aveți?... sticleți, racheți, glumeți ... Cadrul medical caută disperat o gură de aer în submarinul ce se scufundă și ... Fatalitate!... poate, să înoate, pe spate ... găsește salvarea din impasul consultației. Foarte simplu! Doar cui pe cui se scoate și deci, vindecarea e tot în boala lui. Revenit din haos, privește mândru la diploma din perete și dă diagnosticul
CONSULTAŢIE ... AD LITTERAM de LICĂ BARBU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342131_a_343460]
-
Și era ploaie cu senin - Mihai Eminescu) Pentru Sydney, tensiunea superficială a masei de ploaie căpăta dimensiuni vizibile, peste dovada normalității, oricine și oricând putea să verifice forțele moleculare care adunau grămada de lichid, prefăcând-o în adevărate torente acvatice, scufundând insula și redescoperind mitul frumoasei sirene din poveștile copilăriei. Ploua în realitate, precum și în subconștientul colectiv, glumind în fața balonului de săpun uriaș în care eram învăluiți, fără putință de scăpare. Forma minimală pe care o înduram nu putea rămâne doar
DEALURILE DIN SYDNEY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341737_a_343066]
-
zburda în spațiul transparent. Pescarul nu-și putea lua ochii de pe ea, parcă era un pește rar care i se arătă, ca să se ascundă mai apoi, numai cu gândul de a-i oferi un spectacol magic. De multe ori se scufunda în observarea mișcărilor peștilor, dar femeia asta depășește chiar și performanța lor. Nu-l mai interesa nici bățul, nici plasa, deși existența lui depindea de acestea. -De ce nu veniți și dvs. să faceți o baie ? - întreba îndrăzneț străina. -Eu
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
vulcanice. Nu vorbeau, doar vocea pescărușilor îi obliga să se uite involuntar înspre traiectoria lor. Femeia a început să înoate în jurul pescarului la o oarecare distanță, parcă vroia să evalueze gradul pericolului sau farmecul idilei. El dintr-o dată s-a scufundat în adâncime, până unde ea nu-l mai putea vedea. Femeia nu-și mai făcea griji, aștepta curioasă, iar așteptarea o emoționa. Pescarul a apărut chiar lângă corpul ei, cuprinzându-l, o clipă au rămas uniți sub efectul jocului senzual
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
să-i audă vocea, râsul, să-i vadă ochii... fără ca el să răspundă. Dar femeia necunoscută nu mai vine pe malul lui, în golful său. A dispărut pentru totdeauna. -Degeaba, a fost doar o sirenă! - se liniștește pescarul și se scufundă în propria singurătate. Suzana Deac Referință Bibliografică: Singurătatea pescarului / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul I, 19 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
Morfeu cu milă Și-am să fug în târg să-mpart Lene de prăsilă Abandon de vise Pe un colț de pernă Ziua asta mi se Pare mie ternă Forfotă și zarvă Străzile inundă Vai de biata larvă Barca se scufundă! Toți pe culoare O pornesc în fugă Unii din eroare Dau de-o buturugă, Mersul le răstoarnă Cad în câte-un ghimp Peste tot o goarnă A lipsit la timp Și mă bate gândul Cum să scap de viciu Când
NEBUNĂ, NEBUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341843_a_343172]
-
Acasa > Impact > Scrieri > ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1188 din 02 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului * * * * N-aveam niciun chef să întâlnesc pe cineva în ziua aceea. Corăbiile se scufundaseră demult și valuri învolburate de gânduri se rostogoleau în căutarea comorilor pierdute... în trecerea grăbită a timpului. Mergeam fără țintă, pierdută în mulțimea străzii, iar privirile obosite rătăceau în depărtări nebuloase, lipsite de contur. La un moment dat, simt o
ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341865_a_343194]
-
după iarnă, un rest de livadă desfrunzită, ce a scăpat din ea de la tăiere: vreo doi meri scorburoși ce produceau toamna pădurețe dulcege, un cireș aproape uscat și încă vreo trei pruni vechi și găunoși. Odată cu trecerea anilor, moșul se scufunda în necazuri. Înainte vreme mai caștiga câte un ban din făcutul greblelor de lemn și din meșteritul cofițelor cu doage de lemn, atât de trebuincioase pentru orice gospodărie de la munte. Trebuie să dăm în vileag că moșul avea obicei cât
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
probabilitatea este cauzată de faptul că anii de școală nu lasă semne prea clare am probat-o îmi venea cu un număr mai mare ori cu un kil mai mult fusese înalt se vedea pe negura nopții ce se putea scufunda acolo în vreme de dor ducea luna în raniță după mesteceni când fuma zburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindă cu ochiul era evident după despărțitura în silabe a degetelor că a fost mai subțire cu
AMINTIRE ÎN MÂNECA SCURTĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341936_a_343265]
-
Dragostea mi-a fost călăuză, Prin vieți m-a tot purtat Către tainicul tărâm Al bucuriilor și durerilor omenești. Te-am regăsit, suflet-pereche, În labirintul lumii... Din care se înalță cântec de harpă Ce vibrează magic în inima mea. Mă scufund în abisul mării Cu bucuria culegătorului De a răpi adâncului Desăvârșita perlă pură Precum lacrima cerului. Ție să ți-o aduc ofrandă Cu prețul vieții - Nimfă a mărilor Și fata morgana a inimii mele! Referință Bibliografică: Fata Morgana / Floarea Cărbune
FATA MORGANA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342303_a_343632]
-
nimic în lume. Așa îi vezi tu, naivul, candidul, prea mult încrezătorul, inocentul. Ei bine, când te aștepți mai puțin, îți înfing cuțitul în spate, te aruncă în groapa cu hiene și ricanând fieros, te privesc senin cum tu te scufunzi. Ba unde mai pui, îți dă și o „mână de ajutor” așa încât să fie siguri că tu te-ai dus de tot, că te îneci în mocirla unde tocmai ai fost împins. Logic, trăiești cea mai mare dezamăgire fiindcă nu
DEZAMĂGIREA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342269_a_343598]
-
cânt și omul după cuvânt (variantă). • Șoarecii se tem de femei mai mult decât se tem femeile de șoareci..? • Problema evreiască exista nu pentru că există evrei, ci pentru că există antisemiți (Sartre). Nici un căpitan nu-și abandonează vasul care nu se scufunda. • Confidențial..., confidențial..., dar să știm și noi! Dacă tăceai, tot prost rămâneai. • Imparțialitate: o haită de lupi contra unui câine de apartament. Nu există medicament contra realității (Beatrice Vaisman). Mănâncă și da mai departe. • De unde am venit, am plecat. • Și
ZICERI (35/36) O FAPTA BUNĂ & DACĂ TĂCEAI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342348_a_343677]
-
sacadat și încercam să-mi liniștesc plămânii solicitați de efort și de cele câteva guri de apă sărată pe care le înghițisem. La un moment dat am simțit că picioarele sunt atinse de un obiect adus de valuri ... M-am scufundat și am observat în apă lmpede, că este trupul unui om ... L-am apucat de un picior și l-am ridicat la suprafață , Tinand-ul pe linia de plutire ,i-am ridicat capul la suprafață în speranța că mai poate
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
Tinand-ul pe linia de plutire ,i-am ridicat capul la suprafață în speranța că mai poate respiră ... Atunci am aruncat o privire spre chipul lui ... .În următoarea clipă am simțit că mă lasă puterile și am inceput sa ma scufund ... Mi-am revenit însă destul de rapid ... Era Iuliana ... .-Mi-am zs: -Poate nu este totul pierdut!....aducandu-mi aminte și de pregătirea făcută cu Crucea Roșie,în timpul liceului când școala noastră câștigase concursul zonal ... Am tras-o ușor pr mal, până când
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs nici trei sute de metri. Eu eram deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul unde stăteam cu picioarele, de la valurile ce se repezeau cu forță în prova[3]bărcii scufundate din cauza greutății mele și a apei aruncate de valuri. L-am lăsat pe frate să tragă la vâsle, iar eu scoteam apa din compartiment. Din cauza proprie-mi greutăți, la fiecare val, apa intra la loc. Trebuia să facem ceva să
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre doua valuri de peste doi metri. Talazurile erau largi si periculoase. Era suficient să ne prindă cu bordul în val, să ne umple întreaga barcă cu apa. Cine garanta că nu se va scufunda sau dacă va rezista la un al doilea val? Iată ca începe să se zărească Cazinoul. Însemna că nu mai avem mai mult de jumătate de kilometru până la plajă. Intrasem deja în zona de influență a digurilor. Acum înaintam peste
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
Panait, la timonă, încerca cu mare greutate să țină corabia cât mai dreaptă. Deodată, furia naturii dezlănțuite rupse o parte din catarg care căzu peste cârmă și câmaci. Acesta aproape mort, zăcea imobilizat sub greutatea arborelui. Totul părea că se scufundă în adâncuri. Rămasă fără control, corabia sălta ca o coajă de nucă pe valurile imense. Se făcu beznă, deoarece puterea sălbaticului uragan întunecase și soarele. Marea vuia și se zbătea ca o fiară prinsă în capcană. Apoi, încet-încet totul se
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia, cu destinația New York, pe 10 aprilie 1912. La trei zile de la plecare, la ora 23:40, în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg și s-a scufundat la ora 2:20 în dimineața următoare. Și-au pierdut, atunci, viața 1.517 persoane, în unul din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace, din istorie. Căpitanul a ordonat viteză maxima, 21 Nd (42 Km/h), apoi
SIMEON – OMUL CU SCOPUL VIEŢII ÎMPLINIT de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342528_a_343857]
-
carenă, pe o lungime de 90 de metri din cei 300 m ai navei, cinci din compartimentele etanșe au început să fie inundate foarte rapid, iar după două ore și 40 de minute, pe 15 aprilie 1912, Titanicul, s-a scufundat rupându-se în două părți. S-au salvat 700 de vieți, iar circa 1.500 de oameni și-au pierdut viața, neputincioși, în apele înghețate ale oceanului. Timpul deciziilor bune și viabile trecuse demult pe lângă căpitanul Smith, care, probabil, încă
SIMEON – OMUL CU SCOPUL VIEŢII ÎMPLINIT de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342528_a_343857]
-
din spatele meu,s-au auzit primele acorduri ale liedului ce doream să-l ascult.Am încremenit.Orga vibra dând viață sufletului.În vârful picioarelor,m-am urcat la balcon.. Acolo,am văzut pe tânărul de 17 ani,Schubert în persoană,scufundat în redarea vieții sufletului prin pulsiunile notelor musicale.Avea un păr creț,un nas prea gros,trăsături greoaie de negru cu fața albă.Nu era nici un Apolo din antichitate și nici un Antonio.Era un in trockener Patron.Așa îl vedeam
EVADARE DIN LIED, PROZĂ ONIRICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342561_a_343890]
-
pe mal blaturile meselor folosite vara la servirea clienților. Așeză un blat pe gheață, apoi păși pe el, montând altul în continuare, până când ajunse la puiul de lebădă. Gheața se spărgea sub greutatea omului, dar blatul de masă nu se scufunda mai mult de câțiva centimetri, abia de îi uda cizmele. În sfârșit, ajunse foarte aproape de puiul de lebădă. Pasărea știa că nu îi este dușman, fiind obișnuită cu prezența oamenilor, așa că se lăsă luată din apă, după ce Nicolae sparse gheața
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
Florica Bud intră cu adevărat în literatură. Roman elaborat, cu contraste și schimbări de ritm și scriitură derutante, Mariatereza sunt eu este o opera-vapor, în care încape orice, un fel de titanic din lumi suprapuse, care însă nu se va scufunda niciodată, pentru că este făcut dintr-o materie subtilă, hieratică, precum aburul din care se materializează zânele. Marian Ilea consideră că autoarea propune în romanul Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi un personaj masculin care bântuie într-o
FLORICA BUD de FLORICA BUD în ediţia nr. 183 din 02 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341657_a_342986]
-
sau Vikingilor (”oamenilor nordului”) care au deținut sau aveau legătură, fiecare la timpul lor, cu supremația asupra întinderilor marine. Eram îndrăgostit de Afrodita, mă simțem “împuns” până la sângerare de tridentul miticului Poseidon și mă “expunea” gata “tranșat”, pe o tarabă - “scufundat” într-o amforă cu vin și mirodenii, pe un petec de mal al unei factorii de la Pontului Euxinus - grecii de la Histria, pe prețul insignifiant de o drahmă, pentru impolitețea de a le fi perturbat nevrednic memoria, într-un loc pe
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
dar poți să sorbi și tu din el, dacă vrei. Tot ce ți-a mai rămas sunt ochii aceștia de cățeluș trist și lacrimile de crocodil. Atât... și poate acei doi sau trei sâni mari care la vremea lor puteau scufundă cuirasate cu o elegantă nonșalanta. De aceea continui să mă dau de ceasul morții după umbră ta. De aceea, cel puțin în imaginație, continui să strivesc, încet și cu blândețe, animale mici, domestice și sălbatice. De aceea am decretat ca
POEME BILINGVE (4) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340539_a_341868]
-
dar se poate Să semene cu boala când încerci Nesiguranța , nopțile furate, Iar zilele te bat cu bice, vergi, Când totul pare-o prăbușire înspre moarte, Când nu mai știi adevăratul chip, Iubita este mai departe, mai departe, Tu te scufunzi în mișcător nisip. Un semn și boala se preface-n rai, De nu eram aici, de nu erai. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 148 Poate iubirea să-mi înșele văzul, Auzul, simțurile toate, Dar nu poate să-mi fure crezul
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]