11,090 matches
-
din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându-se în stele. Cuvinte șoptite pe înserat sunt o mostră din viile și scumpele lacrimi ce din ochi ne cad. Suntem împreună. Împreună suntem când înfrigurând vânt neînduplecat se abate pe la ale noastre case, transpirând și ducându-ne cuvintele în alte părți. Altele sunt vorbele ce am fi vrut să le spunem, însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de ale lor bucurii. Însă nu vrem să schimbăm cu nimic înfloritul peisaj ce în față-l avem, pe care limpede apa îl redă în picături. Pârâul și izvorul cu pietricele și pești și flori traversează poiana. Viața ne este scumpă, scumpă ne este viața când poienița e plină de tot felul de insecte și de tot soiul de înflorite flori. Nu le văzurăți? Pe unde s-au dus? Nu ne spuse nimeni să plecăm în sus, ci noi singuri decisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ale lor bucurii. Însă nu vrem să schimbăm cu nimic înfloritul peisaj ce în față-l avem, pe care limpede apa îl redă în picături. Pârâul și izvorul cu pietricele și pești și flori traversează poiana. Viața ne este scumpă, scumpă ne este viața când poienița e plină de tot felul de insecte și de tot soiul de înflorite flori. Nu le văzurăți? Pe unde s-au dus? Nu ne spuse nimeni să plecăm în sus, ci noi singuri decisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înapoi, home. Iar stelele, noaptea, în lumini strălucesc iar micuța lor ființă știe că e în firea lucrului să stea sus, pe înserat, să înfrumusețeze Luna. Ele îi țin de urât Lunii, Luna povești le spune. Între ele există un scump jurământ, cum că vor fi mereu împreună. Prin urmare, sus în cer sălășluiesc scumpe, prețioase vietăți, care mai de care mai vii. Vioaie sunt toate, și în seară ne-au jurat că se vor lăsa privite în culcușul lor. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e în firea lucrului să stea sus, pe înserat, să înfrumusețeze Luna. Ele îi țin de urât Lunii, Luna povești le spune. Între ele există un scump jurământ, cum că vor fi mereu împreună. Prin urmare, sus în cer sălășluiesc scumpe, prețioase vietăți, care mai de care mai vii. Vioaie sunt toate, și în seară ne-au jurat că se vor lăsa privite în culcușul lor. Căci ele șed pururi de veghe. Culcușul de flori întrezărit prin lumina ascunsă în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Căci culcușul, deși foarte confortabil făcut, tot culcuș rămâne și vrea ca în el cineva să stea. însă culcușul frumusețea ca să-și păstreze, nu trebuie să lase pe nimeni în el să stea. Așa că va vorbi cu splendidele stele, cu scumpii peștișori, va lua dicționarul și scumpe cuvinte va căuta, fie ca sunet, fie ca simbol și se va supăra în final pe toate, pentru ca neschimbat să stea. Dulci îs cuvintele, scumpe ele sunt, însă nesfârșite și după ele tânjim. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tot culcuș rămâne și vrea ca în el cineva să stea. însă culcușul frumusețea ca să-și păstreze, nu trebuie să lase pe nimeni în el să stea. Așa că va vorbi cu splendidele stele, cu scumpii peștișori, va lua dicționarul și scumpe cuvinte va căuta, fie ca sunet, fie ca simbol și se va supăra în final pe toate, pentru ca neschimbat să stea. Dulci îs cuvintele, scumpe ele sunt, însă nesfârșite și după ele tânjim. Ce e cuvântul? Cine poate spune! însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să stea. Așa că va vorbi cu splendidele stele, cu scumpii peștișori, va lua dicționarul și scumpe cuvinte va căuta, fie ca sunet, fie ca simbol și se va supăra în final pe toate, pentru ca neschimbat să stea. Dulci îs cuvintele, scumpe ele sunt, însă nesfârșite și după ele tânjim. Ce e cuvântul? Cine poate spune! însă cert e că tocmai din această cauză nu terminăm niciodată ce avem de spus: totul e incomplet și frumusețea cere mai mult și tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
exquisit. Ne e fomiță. Am făcut nani. Vino-ți în fire! Nu-i lucru curat. Nu e nimic de păpică? Ce fu cel lucru? Vreau să fac năniță. Ființa-mi e mică. Plăpândă și iubită de toți. Sunt ochioasă și scumpă și dragă, însă totuși pietricica din fundul apei nu vrea să-mi vorbească. Aș vrea să îmi spună șoapte prietenești, de iubire, însă ea e supărici și nu vrea să o facă. Nu te mai foi și stai locului ! Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scrii prietenului tău pe felicitare, spusei înainte de a intra în cameră. Când ieșii arătam superb. Coborâi scările să primesc îmbrățișarea lui Angi, care mă aștepta deja cu mâinile întinse. Cum îmi stă? Ești încântătoare. Purtam o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă la croi, dar nu indecentă. Îmi scotea în evidență nuanța fermecătoare a ochilor. Părul blond și lucios, ca al lui Angi, era prins într-un coc sofisticat, cu fire subțiri. Ținuta mea era pretențioasă. Angi purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
biserică, aproape de preoți, de lume, în ochii Domnului, cu inima curată și lângă Angi, el era al meu. Poate și un pic de invidie față de orice părea să-l ia de lângă mine, eram posesivă. Însă Angi era un înger, un scump, și nu lăsa nimic să intervină între noi. Ceea ce îmi provoca o imensă plăcere. Era o anumită intimitate între mine și Angi, o încredere naturală, normală, intimacy. În felul în care bucuria mă cuprindea când îmi făcea vânt în scrânciob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nimic. Iar când Angi adormi la ușa mea, rugându-mă o zi întreagă să ies, ieșii. Trebuie să alegi între mine și Amélie. Și nici așa nu cred că te voi putea ierta că te-ai ascuns de mine. Irin, scumpa mea, mă îmbrățișă cu un zâmbet larg. Eu rămasei imobilă, și el îmi luă fața în mâini, rostind: Nu e nimeni în viața mea în afară de tine. Mă sărută pe obraz în fugă și mă ținu lung la piept. Îl crezui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
văzui flori, panseluțe și petunii proaspăt plantate, aleea fiind măturată și curată, totul avea un aspect îmbucurător. Trandafirii roșii erau mari și proaspeți. Mă strecurai în casă și o văzui pe Elizabeth. Aceasta mă îmbrățișă cu tandrețe și exuberanță. Irin, scumpa mea, pe unde ai umblat? Cum putuși să pleci? Nu știi că îi sfâșiași sufletul conașului Angi? Și tot așa, Elizabeth promisese să mă ajute cu Angi. Îi pregăti un mic dejun fastuos și bătui la ușa lui. Intră. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tot așa, Elizabeth promisese să mă ajute cu Angi. Îi pregăti un mic dejun fastuos și bătui la ușa lui. Intră. Nici nu se trezi bine și surpriza pe care i-o făcui îl învioră rapid. Iubite, sunt supusa și scumpa ta servitoare, schițai o plecăciune. Iată cum trece timpul neobservat. Puse tava pe noptieră, mă prinse de mână și mi-o sărută. Atunci îi sării de gât și începui să plâng. Îmi șterse lacrimile una câte una și puse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
miracol alb îi îngreunau mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa nici cum ajunse acolo, nici de ce înaintase. Sclipiri în masă, un alb apos și pur și zări apropiindu-se de el cristaluri. O femeie din cristal limpede, scump, desăvârșit, splendid, suplă. Cristal și atât. Alături de ea, venea Mercur. Gros, în forma unui bărbat, părea soțul ei. Ii era frig, așa că se hotărî să plece. Te simți bine? îl întrebară cei de la bord. Da, de ce? Te-am găsit leșinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca și data trecută, dar mi-e rău. Mai lasă un pic, apoi oprește. Eu nici nu-l privesc. Îmi deschid portiera, și măi că mă trântește în portbagaj. Nu comentez nimic. Din nou, într-o cameră destul de plăcută. Miros scump de garofițe. Ce se întâmplă? Era seară când m-a dus în brațe până în casă și eu știu că m-am schimbat în baie (cu ceva sexy ce mi se dăduse, dar comod) și adormii pe covor. Suntem la mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
drumul și mă conduce în interiorul sălii. Îngenunchez într-un colț de canapea și îmi pun capul jos: Voiam să te văd. Iar acum îți pot spune și că nu vreau să mor. Știu, îmi răspunde. Vocea îi este plăcută, netedă, scumpă. Tăcere. El își vede de treabă. Eu încep să plâng. Vine și mă mângâie ușurel. Hei, hei potolește-te. Trece. Nu-i mai țin mite chipul. Și el s-a acoperit iar. Vreau să te văd. Nu, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
țări cu climă temperată). Prin cap îmi trec idei despre " I-a înghițit pădurea" a lui R. Gallard, " Comoara din Sierra Madre" a lui B. Traven și filmul american vechi turnat după ea. Ajungând în vilișoara de lux cochetă și scumpă, fistichie și puțin țigănească la turnulețele și înfloriturile migăloase, iau loc confortabil pe canapea. Mâinile îmi sunt încătușate, însă felul lui de a se purta cu mine cu mănuși și distant mă lasă să trăiesc. Vreau să-mi desfaci astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Japonia samurai, codul onoarei și cu minunatele țări ale Indiei de Sud-Est (toate bijuterii, cu specificul lor India, Vietnam, Thailanda, Indochina în splendoarea ei micuță), China e o țară plină de finețuri, unde pictura plină de delicatețe, feminitatea și lucrurile scumpe sunt la ele acasă. Yin și Yang. · Întorcându-mă către întinderea, piramidele și soarele puterea Egiptului, plecând spre o Europă cultă (Ucraina dulce, Germania filosofilor inteligenți, Austria aurului regal, Irlanda puțin sălbatică, liberă, Franța feminină și Anglia civilizată) la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
folosească. — Este de calitate bună, l-a pipăit Simona. —Tată-meu, fie iertat, numai lucruri valoroase cumpăra. Mamă mea adesea îl certa spunându-i să nu arunce banii că și materialele mai ieftine se poartă tot atât de bine ca și cele scumpe. —Are o culoare agreabilă, continua să-l cerceteze Simona. Avea gusturi săracu’ tata, cu toate că era bărbat. — Îmi place foarte mult. Ți-l dau ție. —Ce-ți veni? se miră foarte mult Simona. Pentru că am spus că-mi place, te-ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mână. Cecilia o așeză, o admiră din nou și vrea s-o scoată. —Las-o acolo, o îndemnă Robert. Vreau să fie a ta, cadou de la mine de Moș Crăciun. Nu! nu! Robert! Nu primesc! E din aur, este foarte scumpă. Nu primesc așa ceva. Mă supăr pe tine. —Și eu mă supăr dacă insiști. De vrei să-mi faci un cadou, îmi cumperi ceva mai ieftin. Hai, Cecilia, nu te târgui cu mine. Mergem prin magazine și îmi cumperi ceva care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un alb imaculat. Observând, ea vrea repede să-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i o ia înainte nerezistând însă să nu-i mângâie peste mătasea fină a capotului. — Te rog uită tot, iartă-mă, hai să ne-mpăcăm, scumpa mea. Vreau să simt pe buzele tale iertarea. Cecilia îl îmbrățișează contopindu-și buzele cu ale lui într un îndelungat sărut. Deodată, se aud bătăi în ușă. Matei se ridică știind cine este, în timp ce Cecilia este surprinsă. —Aștepți pe cineva
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atât de bine împreună, încât mi-am zis că a sosit momentul să-i propun logodna. Nici nu eram sigur că va accepta. Din fericire ea a fost de acord și ne-am logodit. — Orice fată își dorește un inel scump și mai ales adus din America. În Germania se mai poate logodi de două trei ori pentru alte inele, îl necăjește Tiberiu. N-o cunoști. Cecilia nu este fata aceea. — De ce nu taci tu, Tibi, vorbește gura fără tine, îl
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe mine m-ai întrebat...își dă cu palma peste gură rostind ultimele cuvinte și renunțând la răutățile ce le mai avea de spus, amintindu-și de cuvintele din vis. —N-am hotărât că în vara aceasta ne vom căsători, scumpa mea?o îmbrățișează Aurel. —Ba da, iubitule, dar am glumit ca să văd ce zici, îl îmbunează Natalia sărutându-l. —Sunt atât de fericit când sunt cu tine. Ți-am dus dorul cât ai fost la spital. — Veneai aproape zilnic să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
întâi zugravii și apoi faianțarii lucrează după ei și s-a dus naibii zugrăveala. —Bine zici tu. Informându-se la mai multe persoane, au aflat de echipa lui Toderiță considerată cea mai bună din oraș, dar care lucra și foarte scump. Având muncitori cu diferite specializări îți punea locuința la punct cu tot ceea ce comandai și făceau lucru de calitate și în timp 222 scurt. Pentru că erau foarte solicitați a mers Matei să vorbească, deși la început a întâmpinat rezistență. — Domnule
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]