2,171 matches
-
cărei pereți erau Îmbrăcați În faianță alb-negru. Când Watson strigă „Colin Miller?“ se auziră diverse țipete În timp ce oameni În toată firea, Își Închiseră la repezeală șlițurile și o luară la fugă spre ieșire. În final, un singur bărbat rămase Înăuntru: scund, bine făcut, Îmbrăcat Într-un costum gri-Închis foarte scump după aspect. Lat În umeri și cu o tunsoare de modă veche, fluiera discordant În fața pisoarului, legănându-se Înainte și Înapoi. Watson Îl măsură din cap până-n picioare. — Colin Miller? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mână de ajutor. Își scoase telefonul mobil și Începu să formeze un număr, degetul Înghețându-i Înainte de a apăsa ultima cifră. — Ia stai... — Domnule? Chiar atunci, o mașină lucioasă opri lângă bordură și afară țâșni silueta cunoscută a unui individ scund, Înfășurat Într-un palton negru și luptându-se să deschidă o umbrelă de aceeași culoare. — Se pare că vulturii se Învârt deja pe deasupra prăzii. Logan luă și el o umbrelă de pe hol și păși afară În ploaie. Apa Înghețată lovea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan făcuse o oală mare de ceai, care stătea aburind pe măsuța de cafea acoperită cu reviste Cosmopolitan. Toți aveau câte o cană, dar nici unul nu sorbea din ea. — E numai vina mea. Doamna Henderson părea de două ori mai scundă. Halatul roz era drapat În jurul ei ca o pelerină. — Trebuia să-i fi luat afurisitul ăla de ponei... Inspectorul se aplecă ușor Înainte. — Îmi pare rău că trebuie să cer așa ceva, doamnă Henderson, dar trebuie să ne spuneți despre noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Sergent McRae. Se opri din treabă, iar expresia i se răci. — Sper să-l prindeți pe ticălosul care a făcut asta și să-l Închideți pentru multă vreme. Auzi la el, să bată un bătrân! Apoi sosi doctorul: un bărbat scund, cu calviție, cu un clipboard și o expresie stresată. Nu-i păsa că Logan e ofițer. Toți trebuiau să plece, astfel ca pacientul să poată fi diagnosticat și tratat. — Numele lui e Douglas MacDuff, spuse Logan, Încercând să-și păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oxigen dispăruse, fiind Înlocuită de un tub cu o piesă pentru nas la mijloc, iar firul de plastic transparent În trecea peste urechi și fusese lipt de obraji ca să nu cadă. — Pot să vă ajut cu ceva? Era o femeie scundă, Îmbrăcată În uniformă de asistentă: pantaloni largi albaștri, de culoarea cerului, și o bluză cu mânecă scurtă, cu un ceas prins cu susul În jos deasupra sânului ei stâng. — Cum Îi e? Sora medicală Îl examină pe Logan cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sectă secretă de mormoni sau adventiști. O descopăr abia acum, deși am trecut pe lângă ea de sute de ori, fără ca să se ofere vreodată receptivității mele vizuale. Mă-ncurc definitiv Într-o Încâlcire de străduțe murdare, extrem de jegoase, cu garduri scunde, de lemn sau cu ziduri din ciment igrasios peste care se văd pereții unor barăci scorojite, de unde se aud tot felul de zgomote ciudate, cotcodacuri de găini, grohăituri de porci, miorlăituri de pisici În călduri. Mă lovește o duhoare grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
privirea chiar mai sus, dar m-a fluierat milițianul de la palat. Trecusem pe roșu. (sâmbătă) Mă plimb cu colega mea Luminița D. pe strada Matei Basarab. A venit să mă ia de la cămin, vrea să se plimbe cu mine; e scundă, bondoacă, rotundă ca o minge. Dacă i-aș da brânci, ar Începe să se rostogolească. Calcă toc-toc, toc-toc: și-a pus toace de 12 cm. Se bâțâie pe ele ca pe papainoage, crede că sunt mort după ea și astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Strauss. „Hai să dansăm, că nu e Mircea să mă vadă!“ Nici nu se putea mai bine: e singurul dans pe care Îl reușesc perfect. Pot să-mi imaginez că ea ar fi Margareta. Ne avântăm ambetați de muzică. Deși scundă, e apetisantă În rochia de catifea neagră decoltată copios, are dezgoliți umerii rotunzi și tot spatele; În față, corsetul strâns Îi umflă sânii, ridicându-i perpendicular pe piept: două mere mici, albe, gata să plesnească, răsfăț de rod necules; doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arunca o privire spre acel cuib secret și a trage În piept miresmele grele ale curții Înflorite. Mă intrigau balcoanele pline de perdele albe. Făceam dese expediții la Olt, pentru ca, la Întoarcere, să am ocazia de a trece pe lângă gardul scund de lemn și să arunc o privire iscoditoare. Niciodată n-am văzut-o prin curte; nu mă interesa s-o văd pe ea, ci numai să trec prin apropierea locului unde se afla. Așa cum nici nu mi-aș fi imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
auzi? Masivul paznic al clădirii, respirând cu greutate, privi către polițista înaltă și brunetă și clătină din cap ridicând totodată din umeri. Își șterse apoi palmele de pantalonii uniformei albastre. - Să sun pentru întăriri? întrebă Nancy Ausonio, cealaltă polițistă, mai scundă decât partenera ei și blondă. Franciscovich nu știa ce să răspundă. Ar fi spus nu, însă nu era pe deplin convinsă. În general, poliția din această zonă a Upper West Side avea de-a face cu accidente de circulație, spargeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sau mutilare. Nu avea nici verighetă pe deget. - Cine a fost primul la fața locului? O femeie înaltă și brunetă, tunsă scurt, pe a cărei insigna scria D. FRANCISCOVICH, spuse: - Noi am fost primele. Partenera ei, o blondă ceva mai scundă, pe al cărei piept se putea citi N. AUSONIO, o aprobă tacit. În ochii amândurora se citea încordarea, iar Franciscovich bătea ritmic în teaca pistolului, gest care de asemenea îi trăda nervozitatea. Ausonio încerca să ascundă ce simțea, însă trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
terminat de interogat toți martorii și ne așteaptă în hol. Sachs și Sellitto, împreună cu cele două tinere agente, se întoarseră în fața clădirii, unde erau așteptați de Bedding și Saul. Cei doi erau ușor de deosebit: unul era înalt iar celălalt scund, unul cu pistrui, iar celălalt cu un ten uniform și neted. Ei erau detectivii la care făcuse referire Sellitto mai devreme, iar specialitatea lor consta tocmai în acest gen de interogatorii ulterioare unei crime. - Am vorbit cu șapte oameni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Pot să vă ajut cu ceva? Sachs ceru să fie dusă la directorul circului. Gardianul spuse că este plecat și întrebă dacă nu ar dori totuși să vadă un adjunct. Sachs răspunse afirmativ, iar după câteva minute apăru o femeie scundă, slabă și destul de întunecată ca aspect. - Cu ce vă putem ajuta? întrebă ea cu un accent nedeslușit. După ce se prezentă, Sachs răspunse: - Investigăm un caz de crimă care s-a petrecut undeva prin apropiere. Am vrea să știm dacă aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
păzit de un gardian cu o statură impresionantă. Prizonierul era și el destul de înalt și bine făcut, iar părul său, care începuse să încărunțească, era ondulat și foarte des. La dreapta sa, stătea avocatul său care, prin contrast, era foarte scund și supraponderal. - Faceți cumva parte din echipa care se ocupă cu siguranța domnului Grady? continuă tot el. - Andrew, încercă avocatul să-l atenționeze. Prizonierul tăcu, dar continuă să privească insistent, așteptând un răspuns de la Sachs. - Nu e cazul meu, vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trebuit să „termine mariajul”. Să termine mariajul. La fel cu a scoate gunoiul. Sau a plimba cățelul. La naiba, era mariajul nostru. Nu era un nenorocit de lucru. Dar Roy nu împărtășea aceeași convingere. Pusese ochii pe o analistă financiară scundă și durdulie și decisese deodată să o înlocuiască pe ea. Un alt șuvoi de apă jegoasă îi pătrunse în nas și în gură. Aer, aer, aer... Vreau aer! Acum Cheryl Marston își vedea mama și tatăl, la un Crăciun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
crimă și avuseseră între timp sarcina de a se interesa cu privire la vechile cătușe găsite. Franciscovich spuse: - Am discutat cu toți vânzătorii recomandați de directorul muzeului. Erau îmbrăcate în uniformă și ambele, atât bruneta cea înaltă, cât și colega ei mai scundă și blondă, arătau epuizate. Se părea că își luaseră misiunea foarte în serios și, foarte probabil, nu apucaseră să doarmă noaptea trecută. - Cătușele sunt Darby, după cum ați anticipat, spuse Ausonio. Sunt destul de rare. Și scumpe. Dar am obținut o listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
felul de sculpturi moderne impresionante. Echipa instalase un uriaș pat matrimonial cu cadru metalic — din acelea care parcă au deasupra o imensă cutie goală — în camera de zi, în fața șemineului. Cu așternuturile foarte șic, maro cu verde lămâie, și noptierele scunde, arăta ca o fotografie din catalogul West Elm. Dar mult mai interesantă era actrița aproape dezbrăcată, întinsă pe el. — Liniște în platou! bubui o voce profundă de bărbat, de undeva, de deasupra. Gilles ridică mâna și o apucă pe Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acesta plecă, Adriana își impuse să-și schimbe atitudinea. Încercă să-și reprime acel sentiment tot mai puternic de teamă că bărbații n-o mai consideră atrăgătoare și își înghiți criticile la adresa australianului — care, observându-l mai bine, era prea scund...ca să nu mai zicem de barba aia nerasă care arăta oribil; nu era ea prea mare pentru niște tipi care nu se sinchiseau să se îngrijească? — și în schimb se strădui să surâdă cât putea ea de frumos. Aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
liniștea Învăluie mobilele vechi și bibelourile așezate pe mileuri ovale. Porțelanurile fine Închid În albul lor strălucitor, amorași colorați, păsări exotice zburând pe ceruri infinite, cocorul scoate dintr-un râu o broască, melci trec prin tufe de migdal, un bărbat scund cu ochi Îngustați, ținând În mână un lampion, Își face lumină și răzbate pe un drum de munte apocaliptic. Pe un perete un insectar adus tocmai de la Rio de Janeiro. Sunt zece fluturi de pe Amazoane, albaștri, cu reflexe aurii-verzui Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bune și că, de data asta, Chanel a dat drumul lacrimilor. Craig venise cu ea, iar brațul său era strâns În jurul umărului ei. Înălțimea lui și constituția de jucător de rugby reușeau Întotdeauna să pună În umbră până și silueta scundă și plinuță a lui Chanel, dar azi era chiar și mai evident. Cum Îi zâmbea de sus pe sub freza scurtă și vioaie, care mereu arăta de parcă frizerul l-ar fi tuns cu ciobul, părea un uriaș prietenos care proteja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby insistă să se ducă mai aproape ca să audă ce spunea Bridget și să-l salveze pe David Schwimmer dacă era cazul. — Știi, domnule Schwimmer - sau poți să-ți spun David? Ți-a mai spus cineva că arăți mult mai scund În realitate decât la televizor? Bridget era extrem de entuziasmată și beată de la șampanie. Ruby dădu ochii peste cap către Chanel. Nu, de fapt nu mi-a mai spus nimeni. —Știi, David, mi-ai plăcut foarte mult În ER. —De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
despre ea, acel trup confuz și supus. Dar femeia pe care o aveam în față era prea departe de imaginea aceea. Nemachiată, Italia avea tenul de un alb prăfos, care se înroșea sub ochi și sub nas. Și apărea mai scundă ca de obicei, încălțată cum era cu o pereche de teniși negri. Se așeză în fața mea. Poate se rușina că am surprins-o fără podoabe, în normalitatea ei domestică. Avea mâinile înroșite și încerca să le ascundă, strângându-le una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aibă în păr broaște întunecate. În toiul nopții a intrat cineva mirându-se de atâta întuneric. — Unde e lumina? Și mâna acelei voci a pipăit zidul, iar eu am văzut-o pentru că ghiceam pe întuneric. Era un preot, un bărbat scund și robust, cu o haină până la pământ. Cu fața istovită și căzută, lipsită de culoare, și cu o expresie unică, un soi de zâmbet care poate vroia să sugereze o stare de beatitudine, dar care în realitate părea un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o găsisem în piațetă plecă ridicând un nor de praf. Am coborât și am urinat cu spatele la cimitir, ascuns de carul funerar, am lăsat o pată întunecată pe pământ. Funcționarul de la pompe funebre se întoarse însoțit de un bărbat puțin mai scund, îmbrăcat cu o pereche de pantaloni albaștri de muncitor. Și-au spus ceva înainte de a se despărți. Funcționarul veni spre mine: — Se închide la apusul soarelui, trebuie să căutăm un preot. Sicriul fusese deja depus, pământul scos zăcea adunat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
taci, ia te uită, poate ai dreptate... Nu ți-am spus eu? Și de nu, ia zi: e blondă sau brună? — Adevărul e că nu știu. Deși îmi închipui că nici așa, nici așa; să zicem șatenă. — E înaltă sau scundă? — Nici asta nu-mi prea amintesc. Se vede treaba însă că e potrivită. Dar ce ochi, băiete, ce ochi are Eugenia mea! — Eugenia? — Da; Eugenia Domingo del Arco, bulevardul Alemeda, 58. — Profesoara de pian? — Chiar ea. Dar... — Da, o cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]