7,237 matches
-
încercat-o prea mulți, de mult prea multe ori, delapidându-i totalmente și ultima fărâmă de inedit... Dacă n-aș ști că e inutil acum, dacă n-aș fi conștient că este cu mult prea târziu, aș încerca să mă scutur, de-ar mai fi posibil, de ecourile obscure ale acelui non serviam primordial, așa cum m-aș scutura de praf... Dar nu. Mi-e din ce în ce mai clar că nu mă pot împlini decât în moarte, ba chiar și mai grav, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Dacă n-aș ști că e inutil acum, dacă n-aș fi conștient că este cu mult prea târziu, aș încerca să mă scutur, de-ar mai fi posibil, de ecourile obscure ale acelui non serviam primordial, așa cum m-aș scutura de praf... Dar nu. Mi-e din ce în ce mai clar că nu mă pot împlini decât în moarte, ba chiar și mai grav, într-o moarte pe care singur să mi-o acord, să scap de demența unei existențe pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cânte cu un glas firav de femeie - prrră, prrră, prrră Am intrat pe pasaj la pas, zăpada a încetat să cadă. Doar în preajma câte unui felinar singuratic și gălbui fulgii pluteau încet, fără să cadă, de parcă acolo s-ar fi scuturat o pernă. Dincolo de felinar, în întuneric, ne apăru înainte o reclamă susținută de doi stâlpi. Alături de reclamă, un pumn cu degetul arătător întins, ieșind dintr-o manșetă și dintr-o bucată de mânecă, prinse strâmb de un copac. Pe deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o reclamă susținută de doi stâlpi. Alături de reclamă, un pumn cu degetul arătător întins, ieșind dintr-o manșetă și dintr-o bucată de mânecă, prinse strâmb de un copac. Pe deget, se plimba o cioară, și de sub gheruțele ei se scutura zăpada. Am întrebat-o pe Zinocika dacă nu-i este frig. - Mă simt minunat, a replicat ea. - Spune și tu, nu-i minunat? Încălzește-mi mâinile. Mi-am desprins mâna amorțită de la umăr de talia ei. Apa mi se prelingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
euă suntă“ Voiam să adaug „prietenul tău“, dar mă temeam că după „pri“ la „eternul“ voi izbucni în plâns. Simțind cu o groază rece că sunt gata să plâng, l-am dat brutal pe Burkeviț la o parte, i-am scuturat fața care, cu ochii închiși, cu paloarea și cu nasul scurt, semăna cu masca în ghips a lui Beethoven și am luat-o la goană pe scări. Mă grăbeam, așa cum te grăbești să chemi doctorul când un prieten e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe o farfurie din chiuvetă, răpăia strident. Zgomotele pe care le percepeam mă iritau atât de mult, încât, pentru a mă descărca de bucuria care mă inunda, m-am ridicat și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și blestemată, începui să urlu la dădacă. Robinetul se opri pe dată. N-am auzit papucii ei pe coridor, așa că, atunci când, brusc și fără zgomot, dădaca a apărut în cameră, mi-am spus că a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-și drum spre mine și apucându-mi mâna cu mâinile amândouă. Ei, ce mai faci? (îi tremura capul) Ei, cum o mai duci, Vadia? Îi tremura capul epileptic și părea că uită imediat cuvintele pe care le spune, că se scutură de ele, motiv pentru care o lua de la capăt cu o încăpățânare enervantă. Mă sfredelea cu ochii, iar nasul lui ca un cioc de răpitoare se încrețea de bucurie. Ținându-mă de mână și pășind cu spatele înapoi, mă trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
momentul când pronunță aceste cuvinte mi-am dat seama ce tăcere înfiorătoare s-a lăsat în cameră. - Ei, dar aici nu mai e aproape nimic, spuse Mik, în timp ce Hirghe, fără un cuvânt, scoase încă puțină cocaină cu lopățica și-o scutură ușor pe cântar cu mișcarea cu care se scutură scrumul unei țigări. Când talgerele fură la același nivel, Hirghe puse la loc în pachet ceea ce rămăsese pe lopățică, lăsă jos balanța, luă pachețelul de pe terezie și, după ce strânse între degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce tăcere înfiorătoare s-a lăsat în cameră. - Ei, dar aici nu mai e aproape nimic, spuse Mik, în timp ce Hirghe, fără un cuvânt, scoase încă puțină cocaină cu lopățica și-o scutură ușor pe cântar cu mișcarea cu care se scutură scrumul unei țigări. Când talgerele fură la același nivel, Hirghe puse la loc în pachet ceea ce rămăsese pe lopățică, lăsă jos balanța, luă pachețelul de pe terezie și, după ce strânse între degete cocaina până ce aceasta formă o casetă netedă și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lăsând pe suprafața ei lăcuită o pată umedă și mată care se uscă repede. În sfârșit fu cântărit și praful meu pe care Hirghe îl aranjase frumos în fața mea. După ce închise ușa în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o retortă mică de sticlă pe care o scosese din buzunar. După ce-și luă porția de cocaină (Mik priza și el într-un fel aparte, introduse în retorta, în care cocaina parcă se lipise de pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
jos și, iarăși, nici o amintire despre eforturile chinuitoare sau despre scara coborâtă, de parcă din cameră am aterizat direct în stradă. Lungi și fără de sfârșit mi se par și mersul prin orașul pustiu în care urlă vântul, și frisonul care-mi scutură spinarea, și zdrențele de aburi, și lanțul auriu al felinarelor care mi se vâră în ochii înlăcrimați și care dispare când clipesc din ochi. Suntem deja la poartă, și iar parcă nimic din cele dinainte n-a fost, parcă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-i arăta capătul, părea că întunecimea o înghite după câțiva pași. Ceea ce îl înspăimânta însă era faptul că i se părea că zidul de întuneric se apropie de el. Acum, dacă întindea mâna, ar fi putut să-l atingă. Se scutură cu putere și sări de pe ladă. Se dădu încet înapoi, mergând cu spatele spre ieșire. Privea mai departe spre gaura de deasupra, aproape paralizat de frică. Gura neagră a acestuia părea că se lărgește văzând cu ochii. Apoi întunericul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De undeva din spate apăruse un alt chelner care luase o scrumieră și o ștergea sârguincios cu o bucată de cârpă. O așeză cu delicatețe pe mijlocul mesei lui Cristi și făcu apoi un pas înapoi rămânând în așteptare. Toma scutură ușor scrumul și îl privi întrebător. Aștept să-mi spuneți cu ce vă putem servi! îi explică chelnerul. Bă, mai sunteți? întrebă polițistul exasperat peste poate. Ești al patrulea care mă întreabă. Nu vreau decât să beau o bere rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să fie? se apără acesta. De când am descoperit șapca te-ai schimbat la față. Tremuri tot și trebuie să scot vorbele cu cleștele de la tine. Te comporți ca și cum ai avea o legătură cu toată treaba asta. Nu, se apără Vasilică scuturând din mâini, Doamne ferește! Lasă, măi, că am glumit! adăugă Cristi zâmbind, văzând fața pe care o făcuse olteanul. Ia spune, ai o problemă cu cadavrele, nu-i așa? Tot fără să vorbească, Vasilică dădu din cap aprobator. N-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedeau de loc. Negura le înghițise și acum de acolo nu mai răzbătea nici o geană de lumină. În afară de peretele compact de ceață, în spate nu se vedea nimic. Doar clănțănitul metalic părea tot mai aproape. Ileana se apropie și îl scutură de braț: Vino! îl trase ea spre dânsa, vorbind tot în șoaptă. Acum alergau de-a binelea. Lui Cristi i se părea că se depla sează prin vată. Pașii lor abia se auzeau, în timp ce în jur domnea o liniște nefirească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-l vadă pe Dumnezeu și să mai trăiască. Ceea ce îți spun eu, n-are nimic de a face cu Dumnezeu așa cum îl știm noi de la biserică. E dinainte de Cristos, poate chiar dinainte de oameni. Refuz să cred așa ceva! spuse Cristi scuturând din cap. Nu se poate așa ceva. Nu te obligă nimeni să crezi. Nu trebuie decât să stai puțin să te gândești dar fără idei preconcepute. Analizează numai faptele! Tu vorbești de idei preconcepute? Tu care îmi povestești de uriași, morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arcuiau atât de frumos sub rochiile ușoare de vară pe care le purta. Asta ca să nu mai vorbim de sânii obraznici care se unduiau în ritmul pașilor. Căzut în reverie, lui Cristi i se așternu un zâmbet pe față. Se scutură repede, oare ce se întâmpla cu el? Începea să creadă că nu mai gândește limpede, iată la ce îi zbura lui mintea! Îl cuprindea rușinea că se gândește la așa ceva. Să trăiți, domnule inspector! auzi el în spate vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ți-am arătat că noroiul de pe tălpi încă nu s-a uscat. Asta înseamnă că s-a scurs puțină vreme de când a călcat în el. Și, mai e ceva, spuse Toma îndepărtând încălțările de nas, încă miros îngrozitor. Oh, se scutură Ileana scârbită, nu vreau să mai aud așa ceva. Aș putea afirma, fără să stau prea mult la îndoială, că sunt bocancii unuia dintre țiganii despre care spunea starostele că s-au pierdut noaptea trecută. Ce facem acum? întrebă fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și din când în când picioarele printre frunzele veștede de pe jos. Dacă n-ar fi fost în misiune de căutare, chiar i-ar fi plăcut excursia pe munte. Era în concediu, alături de o femeie frumoasă și natura arăta excelent. Se scutură de gândurile plăcute, spunându-și că nu e momentul să se lase furat de vise. Din când în când, se oprea să privească în urmă, neputându-se împăca cu ideea că, deși trecuse pe acolo cu numai două zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
semn că mai stătuse cineva acolo cu puțină vreme în urmă. Moșul scoase din traistă un pachet de țigări fără filtru și o cutie cu chibrituri. Vrei și tu? întrebă el, fără să-l privească pe inspector, în timp ce stingea flacăra scuturând puternic bățul de chibrit. Mulțumesc, tușesc la fel de bine de la ale mele, glumi Cristian scoțându-și din buzunar pachetul de țigări. În locul tău n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și gestul dus la jumătate, privindu-l nedumerit pe bătrân. Pe ale mele le cunoaște deja de ani buni, așa că dacă vrei să fumezi, ia o mahorcă de asta de la mine! îi explică moșul. Supus, inspectorul culese o țigară aproape scuturată din pa chetul lui Calistrat și o aprinse. Stăteau amândoi așezați pe buștean, fumând în tăcere. Bătrânul își așezase toiagul de-a curmezișul în fața lor, ținându-l rezemat de genunchi. Cu coada ochiului, Toma îl observa, încercând să ghicească ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
singură și se afla în primejdie, plângând. Trebuia neapărat să alerge la ea să îi dea o mână de ajutor. Dintre fuioarele ce se încolăceau înăuntru îi vedea chipul descom pus de spaimă și lacrimile curgându-i pe obraji. Își scutură cu putere capul, smulgându-se cu greu din vraja ademenitoare. Făcu un pas împleticit spre Calistrat și cuprinse toiagul în palma mâinii drepte. Bătrânul îl apucă strâns de braț sprijinindu-l. Ai auzit și tu? întrebă înfrigurat Cristian. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Moșul însă îl obliga să își revizuiască continuu punctele de vedere deoarece schimba de la un moment la altul datele problemei. În regulă, rosti el cu glas tare, ia, să vedem, cum stăm deocamdată!? Doamne ferește! Ce se întâmplă cu mine? se scutură el imediat, privind în jur să vadă dacă nu mai era cineva prin preajmă. Am ajuns să vorbesc singur! Își promise să se controleze de acum înainte și își continuă gândurile. Deci, scopul general este să împiedice vâlva să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
victimă a bestiei, un nou caz de dispariție în dosarele lui Simion Pop. Oare l-ar fi căutat comandantul? S-ar fi urnit din loc în sfârșit ori poate că nici de data asta n-ar fi mișcat nici un deget? Scutură din cap, nevenindu-i să creadă la ce se putea gândi în momentele acelea. Arătarea era lângă ei iar lui îi fugea mintea pe dealuri. Avea dreptate psihologul acela american, nici nu-și mai amintea cum îl cheamă, care spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
liniștit și protejat. Ceva îi spunea că dacă rămâne acolo, nici o primejdie nu îl poate atinge. Nu mai trebuia să facă nimic, s-ar fi putut chiar culca, era în siguranță și nu mai avea de ce să-și facă griji. Scutură repede din cap sărind în picioare. Pricepuse ce se întâmpla cu el, vâlva îi intrase iarăși în minte răsucindu-i gândurile. Valul de ură ce venea de undeva din dreapta lui îl lovi năprasnic. Gata, nu mai avea nici o scăpare. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]