2,586 matches
-
nanotehnologiei, se află în stadiu ficțional, ținând de potențialități fantastice ale unui viitor digital, tipic pentru o tematică science-fiction. La intersecția dintre știință și religie, cu toate că se situează ideologic mai aproape de un cult, decât de o cercetare științific-tehnologică, se află secta religioasă raeliană, înființată de Claude Vorillon, fost jurnalist francez cunoscut sub numele de guru Rael. Acesta a întemeiat în anul 1997, în Bahamas, Clonaid, prima companie care își propune să cloneze oameni, pornind de la credința că procesul și rezultatul clonării
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
locuitori ai altei planete care stăpânesc misterele științei geneticii și ale biologiei celulare. Probabil gurul a citit lucrări ale transumaniștilor și a fost „inspirat” în calitatea sa de profet, având în vedere remarcabila asemănare dintre discursul științific transuman și propovăduirile sectei raeliene! La fel cum în crezul religios raelian se regăsește o mare doză de misticism pseudoștiințific, în credința oamenilor de știință afiliați ideilor transumaniste se observă o izbitoare viziune spirituală, o proorocire a transcendenței și a dăinuirii spiritului uman prin intermediul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de responsabilitatea actelor rele. În ciuda condamnării ei oficiale, susținători ai ei nu au lipsit. Unul dintre ei a fost, În tinerețea sa, Sfântul Augustin, pe vremea când Încă nu se convertise pe deplin la creștinism. La Roma, el frecventa o secta maniheiștilor, a căror doctrină promova convingerea că lumea este esențialmente rea, că răul este o forță imanentă caracterului de a fi al lumii, că nu omul este cel care greșește, ci că amestecul de materialitate În spiritualitatea omenească este sursa
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cuvinte, îndreptarea lipsurilor prin inserarea, între rânduri, a unor litere sau a unor cuvinte, îndepărtarea cuvintelor inutile prin tăierea lor cu o linie, dovedesc foarte clar că acest manuscris nu era destinat citirii publice, în sinagogă, a pasajelor profetice. Deși secta de la Qumran se deosebea în anumite privințe de corpul central al iudaismului contemporan, nu există nici un motiv care să ne determine să credem că metodele de copiere a textelor sfinte ar fi fost diferite. Din punctul de vedere al istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai simplă, numită de către Kahle einfach, în secolele V-VII d.Hr., și una mai pretențioasă, kompliziert, în secolul al IX-lea d.Hr. Tranziția de la etapa simplă la cea complicată a avut loc în secolul al VIII-lea, prin intermediul sectei iudaice cunoscute sub numele de karaită 1. Există foarte multe asemănări între prima etapă a procesului de vocalizare babilonian și sistemul de vocalizare sirian. Singura deosebire este că în timp ce sistemul de vocalizare sirian se baza pe șapte semne provenind din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sau drept de autor, textul propriu-zis putea fi oricând schimbat, după bunul plac al oricui. Atâta vreme cât oamenii care citeau și foloseau aceste cărți se socoteau o verigă din lanțul istoriei, aveau dreptul să intervină în text, așa cum făceau și membrii sectei de la Qumran, care se considerau adevăratul Israel 2. Adevăratele elemente unificatoare ale unei societăți erau credința, obiceiurile, tradițiile și nicidecum textele; textele erau numai instrumente ale tradiției. Astăzi este clar că atât în vechiul Israel, cât și în comunitățile iudaice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
real antisamaritanism. Deși nu exista nici un contact religios între samariteni și evrei, contactele obișnuite au continuat să aibă loc, mai ales la începutul erei creștine, când samaritenii au devenit o comunitate înfloritoare 2. Ori de câte ori este vorba despre samaritanism, în locul termenului „sectă”, Deist preferă termenul „curent” care s-a dezvoltat în perioada Vechiului Testament. 7.3. Ediții ale Pentateuhului samariteantc "7.3. Ediții ale Pentateuhului samaritean" Pentateuhul samaritean nu s-a bucurat întotdeauna de atenția care i se acordă în zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu o cauză, cu o credință, cu un țel. Cum i-e teamă că la originile creștinismului s-ar fi lăsat sedus de această doctrină, Cioran spune: „De vreme ce am fost în stare să mă ambalez pentru G. de F., o sectă în fond, cum să n-o fi făcut pentru o religie? Îl urăsc pe creștinul ipotetic, pe fanaticul care aș fi putut fi acum două mii de ani, nu-mi iert un act de adeziune pe care nu l-am comis
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care se opuneau sovietizării țării a purtat numele de cod de ,,Gayaneh“, denumire dată de Stalin și încredințată generalului Gheorghe Pintilie. Ea a început printr-un raport al Ministerului de Interne în care erau analizate: problema legionară, organizațiile subversive, biserica, sectele religioase, partidele politice, și care concluziona necesitatea declanșării arestărilor. Cele mai multe acte din dosarul penal de la CNSAS al tatălui meu sunt semnate de Alexandru Nicolschi dar și de Alexandru Drăghici, în calitate de Ministru al Afacerilor Interne (MAI). De altfel, se
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
propune președintele său Ollenhauer: "Să facem din ideile lui Marx și Engels baza declarațiilor noastre de principiu din 1959, care să reflecte pe cît posibil un antimarxism... Dacă ne vom mărgini la asemenea concepții, vom fi în curînd doar o sectă condamnată să dispară". Definindu-se ca un partid "al libertății de spirit", SPD dorește de acum înainte să se fondeze pe "etica creștină, umanism și filosofie clasică", adresîndu-se unei "comunități de indivizi cu moduri de gîndire diferite" al căror acord
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Spre deosebire de limbajul convențional, al comunicării, limbajul tăcerii, "întotdeauna al celui singur", poate declanșa accesul la mult ravnita revelație, conectarea la vocea tăcerii ce este însăși rădăcina cuvântului și esența nevăzutului. Fără a avea nici cea mai palidă legătură cu denumirea sectei din Japonia, autoare a atentatului terorist din metroul tokiot, AUM, conform expertului Angelo Morretta, este o "esență de sunete semnificante". Analizandu-l în premieră absolută, indiologul italo-român descifrează în AUM "un simbol lingvistic deosebit al tradiției ariano-hinduse". Expresie sonoră a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
arab diferite entități teritorial statale de către diverși conducători ai triburilor locale, care au sfârșit fie prin a fi ocupate de formațiuni rivale învecinate, fie au reprezentat nucleele viitoarelor construcții politico-teritoariale de mai târziu. Imamatul din Sanaa (Yemen) în care imamul sectei saidiților cumula autoritatea laică cu cea religioasă a funcționat de la sfârșitul secolului al IX-lea până în 1962 (din 1918 ca regat). Imamatul ibadit din Nizwa (Oman) a funcționat între anii 791-1955 ca formațiune rivală Sultanatului din Masqat, între imam șisultan
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
dinastia al Khalifa, șeicatul constituit în Qatar în 1766 de familia al-Thani, emiratul întemeiat în Kuwait la 1756 de conducătorul local As Sabbah abu Abdulah, precum și cele șapte emirate constituite pe Coasta Piraților, au alcătuit nucleele viitoarelor (actualelor) state omonime. Secta wahhabită înființată în 1740 de Muhammad ibn Abd-al-Wahhab și emiratul din Daraiyya condus de Muhammad ibn Saud, vor fi fundamentul viitorului regat saudit proclamat după primul război mondial. Formațiunile conduse de emirii din nordul Algeriei și de beii din Tunisia
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
că o barcă în derivă într-un lac imens, aparent liniștit, dar, în realitate, agitat de curenți adânci"12. Dar iubirea nu iese învingătoare întotdeauna, pentru că râul are putere mai mare. Personajele care întruchipează forțele râului, diabolice, au în frunte Sectă orbilor, organizație mondială care, din lăcașurile ei subterane și lumea tenebrelor, controlează lumea, așa cum spune Fernando în Darea lui de seamă: "Da, Dumnezeu are putere în cer, iar Sectă, pe pământ și în carne. Nu știu dacă, în ultimă instanță
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai mare. Personajele care întruchipează forțele râului, diabolice, au în frunte Sectă orbilor, organizație mondială care, din lăcașurile ei subterane și lumea tenebrelor, controlează lumea, așa cum spune Fernando în Darea lui de seamă: "Da, Dumnezeu are putere în cer, iar Sectă, pe pământ și în carne. Nu știu dacă, în ultimă instanță, organizația asta trebuie să dea seama, mai devreme sau mai tarziu, Puterii Luminoase, ca să o numim așa, însă, până atunci, e clar că universul este sub controlul ei absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
O dată dat jos și transformat în diavol, este de două ori demn de dispreț, dat fiind că el este ipoteticul creator al acestui univers dezastruos. Concluzia personajului sabatian este înfricoșătoare: "continuă să stăpânească lumea Prințul Tenebrelor și o face prin Sectă Sacra a Orbilor. E atat de clar totul, încât mi-ar veni să râd, daca nu as fi îngrozit de atare constatare"36. În fața acestei teribile constatări, Sábato oferă răspunsul: pentru el, cei care pot salva lumea de "puterea râului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ne duce cu gândul și la misticii din secolul al XVI-lea. Căutarea cunoașterii prin lipsirea de vedere, drumul spre tenebre al lui Fernando-Sábato îmbracă aspecte ale experienței mistice. Sfântă Teresa din Avila și Sân Juan de la Cruz nu căutau sectă orbilor, dar se retrăgeau în peșteri adânci, în nopți întunecoase. Coborârea spre măruntaiele pământului simboliză retragerea către interiorul ființei, catre sufletul ei, necesară pentru a ajunge la cunoașterea omului. Întunericul din adâncuri le oferea misticilor izolarea de lume și singura
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
râului se extinde la ruină unei clase sociale, vechea aristocrație roasa de nebunie și incest în Despre eroi și morminte, unde apar noi dimensiuni ale râului, de data aceasta categoric sabatiene: organizarea râului într-o putere subterană care guverneaza prin intermediul Sectei Orbilor și agravarea caracterului demonic al lui Fernando 88, care înlocuiește irascibilitatea lui Castel cu un sinistru complex: furia împotriva celorlalți, disprețul față de sine însuși și orgoliul de a fi o canalie, culminând cu degradarea generalizată din ultimul român sabatian
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fac protagoniștii înșiși, vor să ajungă să se cunoască pe ei. Ultimele rânduri ale Darii de seamă sunt un avertisment, dar și o amenințare: atenție, oricând poți cădea în capcana pe care o întinde peste tot forță râului reprezentată de Sectă Orbilor: Nu se știe niciodată când și cum poti cădea în vreunul din neștiutele mecanisme ale Sectei"96. Însă, se pare că e prea târziu, pentru că Raportul a fost găsit, cu toată grijă lui Fernando de a-l "pune bine
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sunt un avertisment, dar și o amenințare: atenție, oricând poți cădea în capcana pe care o întinde peste tot forță râului reprezentată de Sectă Orbilor: Nu se știe niciodată când și cum poti cădea în vreunul din neștiutele mecanisme ale Sectei"96. Însă, se pare că e prea târziu, pentru că Raportul a fost găsit, cu toată grijă lui Fernando de a-l "pune bine la păstrare, ca să nu-l găsească nimeni", dar cititorul l-a găsit, pentru că are raportul în mână
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prea târziu, pentru că Raportul a fost găsit, cu toată grijă lui Fernando de a-l "pune bine la păstrare, ca să nu-l găsească nimeni", dar cititorul l-a găsit, pentru că are raportul în mână și îl citește, ceea ce înseamnă că Sectă l-a găsit, ba, mai mult, l-a făcut public, "poate chiar sectă a angajat pe cineva să îl scrie, pe unul dintre membrii săi, ca să-i inducă în eroare pe cititorii naivi, care or să creadă, astfel, că totul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a-l "pune bine la păstrare, ca să nu-l găsească nimeni", dar cititorul l-a găsit, pentru că are raportul în mână și îl citește, ceea ce înseamnă că Sectă l-a găsit, ba, mai mult, l-a făcut public, "poate chiar sectă a angajat pe cineva să îl scrie, pe unul dintre membrii săi, ca să-i inducă în eroare pe cititorii naivi, care or să creadă, astfel, că totul nu e decât imaginația vreunui scriitor, ficțiune sau creația unui smintit"97. Imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o batistă de adio, ca unul care ar spune niște ironice și delirante cuvinte de despărțire, sau poate gesturi disperate de ajutor, întunecate și disimulate de infatuarea și orgoliul sau"98. Sau, am adaugă noi, poate că noi, cititorii, suntem Sectă și am găsit Darea de seamă, de ce nu? Altă posibilă lectură... Îl așezăm pe Sábato din nou față în față cu Cioran, de fapt obiectivul nostru în tot acest demers literar, referindu-ne la unul din interviurile pe care acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
principal din Dare de seamă despre orbi, intră voluntar în labirinturile propriului său destin: incestul. Oarbă care îl îngrozește atât de tare în halucinațiile lui nu este alta decât Alejandra, iar Fernando, care, în nebunia să, crede cu tărie în "Sectă Râului", este condus de propria voința spre "tărâmul de neimaginat" unde nu pot intra decât o mică parte dintre muritori: cel al incestului, al uniunii sexuale dintre tata și fiică, ceea ce Nietzsche numea "el uno primordial", care este uniunea unuia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
capitolul III și apoi reluată de Sabato. O caracteristică importantă a acestor două personaje este fobia lor pentru șobolani, lilieci, șerpi, broaște și alte animale cu sânge rece, preocuparea lor pentru rău și cercetarea lumii tenebrelor, a nevăzătorilor și a Sectei Râului. 8 Ernesto Sábato, Apologías y Rechazos, p. 14. 9 Ibid., p. 15. 10 Carlos Cătănia, Ernesto Sábato, páginas..., p. 24. 11 Idem. 12 Ernesto Sábato, Sobre héroes y tumbas, p. 13. 13 Ernesto Sábato, Informe sobre ciegos, pp. 298-299
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]