2,366 matches
-
nu le-am auzit de la ea, începusem să cred că îmi aparțin, că mie îmi trecuseră prin cap, că le grăisem chiar eu. În schimb ei, de la un moment dat, fraza acesta i s-a potrivit și nu prea. Oricum, seninătatea, împăcarea și acel special sentiment de fericire s-au spulberat brusc, s-au dus pe apa sâmbetei. Era chiar într-o sâmbătă când s-a întâmplat. Au năvălit niște gealați peste ea, trăia singură, ăia au tunat și au fulgerat
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Ioana Pârvulescu Cel mai frecvent i s-a reproșat lui E. Lovinescu seninătatea, olimpianismul, masca. Indiferent dacă e privit de departe, de la marginile vieții literare sau de aproape, de pe scaunul de alături, din încăperea unde se țin ședințele Sburătorului, Lovinescu arată la fel: impasibil. Asupra acestui punct, un scriitor mărunt, Simion Stolnicu, și
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
Petrescu, sînt de acord. Stolnicu își ascunde supărarea în paginile unui jurnal intim, Camil Petrescu și-o dezvăluie în 1932, tipărită cu litere de-o șchioapă, pe prima pagină a României literare, iar titlul e elocvent: Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile. Contemporanii lui Lovinescu nu făceau eforturi prea mari de imaginație: pentru ei, ca și pentru noi, un om civilizat sau discret în privința trăirilor proprii era, pur și simplu, unul care nu simte. Nimic nu răstoarnă atît de spectaculos acest
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
și în cel al lui Lovinescu, posteritatea nu are decît de cîștigat din dezvăluirile "prea-omenescului". Căci nimic nu îți apropie atît de mult un om ca dezvăluirea tîrzie a furtunilor lui sufletești, acolo unde se părea că nu există decît "seninătate imperturbabilă", nimic nu-l umanizează atît ca urmele calităților și slăbiciunilor lui, într-o devălmășie totală, necenzurată de ideea confruntării cu publicul. Zi amestecată. Încolo, sinistră. Mare depresiune. La 1, moment de reculegere; plîng, ca un copil, pe stradă (sunt
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
locul unde au trăit părinții, unde te-ai născut și, cel puțin, ai copilărit. Am auzit și în țară oameni declarîndu-se cu mîndrie dintr-o regiune anume, cu aceeași intenție de comuniune cu locul și de autodefinire avantajoasă, dar fără seninătatea și voluptatea cu care se afirmă în Franța o diferență specifică. Există aici obiceiul de a pune în valoare lucrurile prin vorbă și la bucuria de a spune se adaugă și o știință de a expune și a detalia care
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
la râu ori în zăvoi câteva zile o tot lungeam și îi spuneam că mi-e foarte greu să aleg doar unul pentru că toți sunt la fel de frumoși și seamănă leit între ei o priveam în ochi și o mințeam cu seninătate așa cum se cade să privești moartea și să o minți Inima beznei uneori simți că cineva stinge lumina din tine și dispare o dată cu ea mult prea repede ca să-i prinzi mâna și să-l afli câteva clipe stai încremenit apoi
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
din adânc denedescrisul surâs? Să mături curtea cumpănit de treaz. atât de treaz, încât doar mături curtea. egal. tăcut. ca într-un templu. nu eu țes pânza vieții sunt numai un fir în ea unde cea mai mare putere este seninătatea în fața morții Prelins scurs în orice are o formă în golul însuși cum să poți denumi fără de spaima ignorării mării din val? poate tocmai de aici se trage totul, oare se poate măsura viața unui om? las lent, an după
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
Drumul Drumul e drum și atît n-are nici un țel nici început nici sfîrșit cîteodată ne-apare intimidat asudat de efort parcă ar vrea să ne spună ceva Alteori pur și simplu scîrțîie-n neștire cum o roată veche. Infirmități Această seninătate dureroasă rușinoasă cum un gheb cine-o susține cine-o laudă în depărtările ce ni s-au promis înghițite de alte depărtări tot mai vagi care nu mai țin seama de noi cei ce ne sprijinim în cîrja textului? Fluturi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
tuturor formelor de artă avangardiste o va lipsi de o experiență utilă, din care poezia a ieșit, cum se știe, întinerită. Ion Pillat este și el un tradiționalist convins, dar care cochetase cu simbolismul și parnasianismul, ca să ajungă, prin cultul seninătății clasice, la esențele poeziei pure. Ideile sale se opun mișcării moderniste, și aici scriitorul împărtășește conduita ,Gândirii", mai degrabă a gândirismului, dar el nu simplifică raportul dintre tradiție și inovație și nu absolutizează rolul specificului național. Un vast orizont de
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
Călinescu). Desigur, aceasta nu înseamnă că poetul român n-a trăit o dramă spirituală la fel de acută ca cea a poetului ceh. Cei doi creatori au reinventat fiecare în felul lui tragedia, ajungând, în cele din urmă, la un soi de seninătate care le permite desfășurarea unui flux poetic remarcabil, deși complet deosebit. La Béezina, înțelegerea legii tainice a armoniei universale conferă anvergură cosmică poeziei, abstractizând-o și dezumanizând-o în același timp. Viziunea poetului român e mai echilibrată, în sensul că
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
prin cuvinte sau măcar prin vreun gest uman cunoscut, căci toate mesajele păreau a fi telepatic transmise sau, oricum, printr-un mod aflat dincolo de puterea mea de percepție). Totul părea ca un centru diriguitor, marcator de destine ■ acceptate însă cu seninătate și ataraxie, fără vreo urmă de protest sau de nemulțumire din partea siluetelor acelea eterice. Eu - scormonind acum prin această anamneză, (care mă obsedează tot mai mult de un timp) - îmi dau seama că n-am înțeles nimic, atunci, din jocul
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
freacă de navetiști prin trenuri ("cu gura sclipind frumos, numai argint și aur"), excitată de aglomerația trupurilor muncitorești (Disciplina). Totul seamănă cu un tablou foto-realist de Helnwein, în care indivizi deraiați psihic sau mutilați corporal își exhibă rănile cu o seninătate veselă, sub privirea crudă și voluptuoasă a publicului. Atunci cînd e acționat declicul sastiselii, poezia proletară a cinismului și stupidității explodează în puseuri de sociopatie individuală. Este momentul de glorie al sub-umanității, în care oamenii se bucură că sînt striviți
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
transcris) "estetic"; 4. "estetica urîtului" devine (e transcrisă) banal(ă); ș.a.m.d., într-un proces circular. În felul acesta, dubla reciclare a "frumosului" și "urîtului" alimentează și atenuează concomitent procedee și fluxuri de putere ale narațiunii aparent incompatibile: furie/seninătate, cinism/melancolie, violență/suavitate, compasiune/indiferență, suferință/jubilație, cruzime/delicatețe, expansiune/retractilitate, frustrare/împlinire, timiditate/agresivitate, licențiozitate/ pudoare, gratuitate/profunzime, justificare/aleatoriu, senzațional/banal, acțiune/contemplație, metaforă/metonimie, stilizarea realității/"realificarea" stilului. Procesul animă dramatismul vesel al povestirilor, creînd rupturi
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
supunea regimul, împiedicând sistematic publicarea unora din ultimele sale romane, în ciuda așa-ziselor “discuții libere” regizate de Domnia Sa la Consiliul Culturii. Ca atare, el și-a arogat măreața sarcină de custode a moștenirii spirituale a lui Octavian Goga, patronând cu seninătate olimpiană toate edițiile și toate întreprinderile editoriale consacrate acestui scriitor, având insolența să tipărească unele din ele chiar atunci când, după 1990, rolul său de critic literar era demult încheiat, tipărindu-le după același calapod și cu aceeași informație deja depășită
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
să tipărească unele din ele chiar atunci când, după 1990, rolul său de critic literar era demult încheiat, tipărindu-le după același calapod și cu aceeași informație deja depășită. Mai grav este că I.D. Bălan reușește să compromită cu o suavă seninătate o întreprindere editorială de mare valoare, precum cea inițiată și coordonată de Eugen Simion, care a avut nobila intenție de a inaugura și patrona o colecție editorială de prestigiu științific indubitabil, cum este cea intitulată “Opere fundamentale”, editată la Univers
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
ca o porumbiță". Toate aceste stereotipuri operează cu aceleași simboluri, conjurînd în mod invariabil prin intermediul lor sunete și imagini de o maximă delicatețe și dulceață, un univers diafan și tandru, în care totul nu este decît mîngîiere, frăgezime, duioșie, muzicalitate, seninătate, iubire veșnică. Ați auzit însă - vă întreb, dragi cititori - despre porumbei monstruoși, capabili de răzbunări cumplite, de o tenacitate la care ne-am fi așteptat doar din partea oamenilor? Eu și prietenii mei am auzit. După cum este bine știut, țelul principal
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
în mine duioșia fără de margini, pătrunzându-mi până în sânge, ieșind prin pori ca o rouă în zorii de zi. Am vărsat, iată, pământ, - n-a mai rămas din mine decât o carcasă, o aură speriată. Iar acum, dintr-odată, Atâta seninătate! Tu, animal, tu, durere împinsă brusc de sub nume printre resturile acre ale zilei fără de nume.
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
să indice sursa (măcar pe Foarță), cum de altfel face cu toate erorile semnalate de mine mai sus și cu multe, multe altele pe care n-am nici o poftă să le mai convoc aici. Sigur, dl Coloșenco poate afirma cu seninătate că le-a descoperit singur, dar atunci îl rog să mă considere și pe mine descoperitorul Americii, din moment ce tot am ajuns acolo în urmă cu vreo trei ani. Tristețea e că din toată această "istorie" suferitorul e din nou Macedonski
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
care se străduiesc să-și ascundă ori să-și cosmetizeze episoadele biografice compromițătoare, Ion D. Sîrbu încearcă să dezvăluie. Astfel că discursul lui nu va fi în nici un caz unul legitimant și împăciuitorist, cu arcuiri pe deasupra mediului înconjurător și cu seninătăți reale ori mimate. Cel ce scrie, aici, pentru propria posteritate are o memorie necruțătoare; și el se plachează pe realitatea exterioară, a "societății socialiste multilateral dezvoltate", prin percepții exacte și analize operate în profunzime. Un prim palier al jurnalului este
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
dintre finit, infinit și reîncarnare, aștepți acum marele Final al regiei, soluția genială a acestui moment teologic dificil. Și lui Purcărete îi reușește: el lasă să fie învelite personajele în bandaje, scena e plină de mumii, trupuri în alb, domnește seninătatea morții. în fundal, într-o barcă, un mort "decurîndîmplinit" - "ein Frühvollendeter"; albe ca neaua îi sunt straiele, ceafa îi e luminată de torțe. Un spirit trecător ca o boare, o aluzie sau un "citat", o replică a "Insulei morții" a
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
face cu monștri”, notează Lena Constante în ultima parte. Este evidentă distanța de vocea din primul capitol, acribioasă în notarea exactă a evenimentelor. Problema memoriei vine în carte odată cu inițierile în frică și, în cele din urmă, cu descoperirea unei seninătăți. Fiecare închisoare va fi o nouă etapă a scrisului. Primul loc de detenție e unul al confruntării dintre spirit și trup, moment în care transferul fricii se amână. A doua închisoare reprezintă evadarea în cuvânt, în vreme ce a treia e întâlnirea
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
o propedeutică anume și un fel de-a face critică empatică, alimentată de interiorități programate să sufle peste orice optimism. Din fericire, avem și un „dublu” masculin al Irinei Petraș, mai discret în vremea din urmă: Nicolae Bârna, identic ca seninătate; iată oameni ce emană bunătate și empatie în orice configurație. Asta nu înseamnă, totuși, că scriitoarea aprobă, atunci când e cazul, inadvertențele din texte sau nepotrivirile orbitoare. Într-un singur loc din cea mai recentă carte, și drumul. Prozatori contemporani, Irina
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
Petraș semnalează hotărâtă ceva ce nu-i place. Semn că cititorul chiar trebuie neapărat să țină seamă de avertizare. Si are dreptate: „Mărturisirile prea amănunțite legate de suferințe ale trupului ori ale inimii - dacă nu au discreția albă, înaltă și seninătatea reflexivă a cărților blecheriene, de pildă, îmi repugnă. Violența lor patetică, trufașă, pretinzând atenție exclusivă și regim preferențial în numele dezgolirii fără rest pe care o pun în scenă, îmi blochează reacțiile. E un șantaj la mijloc, pe care nu-l
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
Paris o frumoasă carte despre literatura pentru copii, La littérature de jeunesse. Itinéraires d'hier ŕ aujourd'hui (Literatura pentru copii. Intinerarii de ieri și pînă în astăzi) sub coordonarea cunoscutei specialiste în domeniu, Denise Escarpit. Autoarea se apropie cu seninătate și cu o constantă și pasionată muncă de vîrsta de 90 de ani, din care cîteva decenii bune au fost consacrate recunoașterii, impunerii și apoi studierii așa-zisei "paraliteraturi", numită mai simplu, literatură pentru copii. Specialistă în literatura engleză și
Denise Escarpit și continentul literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6679_a_8004]
-
de care suferise lirica sa. Cîteva astfel de haiku-uri au respirația viului delicat și pur, dar și o urmă din bacoviana trăire dramatică a fiecărei secvențe (...). Alte dăți - expresia apropiindu-se de apoftegmă - tot autorul Plumbului, cînd de o seninătate convalescentă, cînd reflexiv-enigmatic-sumbru, este cel care călăuzește pe emul în efortul de materializare, parcă pentru a face să se confirme spusa lui Baltag despre "concretul" care "salvează"". Criticul nu se lasă conturbat nici de excelența "atitudinii" autorilor care, întorcînd spatele
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]