2,355 matches
-
până în rădăcini de temporalitate. Dar și contemplația eternității este pentru noi un prilej de viziuni cuceritoare și de încîntări stranii. Pentru cine are conștiința eternității totul e permis, fiindcă pentru el dispar toate diferențierile într-o viziune de o monumentală seninătate, izvorâtă ca după o mare renunțare. Eternitatea nu poate fi iubită cu pasiunea cu care iubești o femeie, sau cu care-ți iubești destinul tău sau disperarea ta proprie. Este însă în tendința spre regiunile eternității o atracție ce seamănă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stare paradiziacă, dar ea nu poate fi câștigată decât printr-o evoluție firească, printr-un proces natural. S-ar putea foarte bine ca la un moment dat să sfârșim cu dramatismul momentelor agonice și să intrăm într-o regiune de seninătate paradiziacă și de bucurie calmă. Oare pentru mine porțile paradisului să fie închise pentru totdeauna? Până acum n-am putut găsi cheia fericirii, pentru a le deschide. Și cum nu ne putem bucura, ne mai rămâne doar drumul tuturor suferințelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
manifesta admirația lui pentru simplicitate, din cauza enormului său orgoliu, invidiază și înveninează, disprețuiește și se crispează. Din acest motiv, îmi pare mult mai autentică ironia amară, ironia tragică și agonică, decât cea surâzătoare, ce izvorăște dintr-un scepticism ușor, cu seninătăți vagi și echivoce, cu pretenții de lumină și bunăvoință. Cât de caracteristic este faptul că în autoironie se întîlnește numai forma tragică de ironie, că ironicul este în asemenea caz numai agonic! Nu se poate ajunge la autoironie prin zâmbete
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate? De unde atâta discreție și atâta rezervă? Dacă aș avea conștiința unei bucurii continue, a unei exaltate dispoziții interne înspre plăcere, și dacă aș simți o irezistibilă înclinare înspre seninătate, n-aș putea trăi numai în mine acele momente, ci le-aș împărtăși într-un elan fără margini tuturora, m-aș risipi de bucurie în văzul celorlalți, mi-aș consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea de fericire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Beat de eternitate și atras de infinit, mă prăvălesc prin spații ca o figură solară și mă avânt prin imensități, ușor ca o iluzie și transparent ca un zâmbet, mă risipesc într-un nimic îmbietor pe care mi-l acoperă seninătăți de azur și transcendențe de nori. Cui să mă închin prin aceste deșerturi și cui să întind mâna prin aceste singurătăți, la cine să mă opresc în aceste evoluții cosmice și unde să privesc ca la o mîngîiere? Cum se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu va mai fi o atracție irezistibilă și nu te vei mai ameți la viziunea prăpăstiilor și adâncimilor. Dar ca să ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile și limitele beatitudinii, dematerializat de raze și purificat de seninătăți, trebuie să fi scăpat definitiv de dialectica luminii și a întunericului, să fi ajuns la autonomia absolută a întîiului termen. Dar cine poate avea o iubire atât de mare? Tabla de materii A fi liric // 5 Cât de departe sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poezii, scrise-n fiecare zi și la sfârșitul fiecărei notițe, ca o încheiere, ca o cugetare asupra adormirei: "Ermil, te iubesc! " {EminescuOpVII 118} CEZARA * Era-ntr-o dimineață de vară. Marea și - întindea nesfîrșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc - albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stîncele negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră. Din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
visele ei reveneau splendide și doritoare de viață. Ea nu se mai sătura privindu-l... și uitase starea în care era. {EminescuOpVII 167} CEZARA* Era-ntr-o dimineață de vară. Marea-și întindea nesfîrșita-i albăstrime, soarele se ridica încet in seninătatea adânc - albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stîncele negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră. Din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În felul lor, aceste tehnici vă vor permite să vă mențineți un anumit echilibru în tot vacarmul zilnic de la început de mileniu. Toate vă oferă posibilitate unor momente de liniște pentru a vă regăsi pe dumneavoastră înșivă în calm și seninătate. Nu putem ține mereu pasul cu aceasă cursă nebună în care trăim, fără a ne sacrifica sănătatea într-o mai mare sau mai mică măsură. Iar aici, la nivel individual sau colectiv, avem multe întrebări să ne punem: Oare chiar
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
pune lacăte de ploaie Vor fi vînturi mai mari decît țările, Păsări Își vor ciuguli hohotele. ......................................... Dar numai glasul va rămîne Ca o sare a mării ucise. În general Însă, Patmos e poemul elevației și miracolului existențial, al purității și seninătății contemplative, de apropiat mai degrabă de lumea eterată și flotantă a unor Paul Eluard sau Robert Densos. Dar și, prin unele accente ale discursului, de solemnitățile altui călător vizionar al momentului, Saint-John Perse. El deschide calea poeziei de generoase elanuri
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care se apropie de spațiul ficțiunii. Cât despre „morala” de care aminteam, aceasta este înainte de orice aceea a unui echilibru, menținut cu greu, pe muchia îngustă ce desparte cuvintele de lucruri. Echilibru care, tocmai prin precaritatea sa, este deopotrivă sursa seninătății, dar și a neliniștii subterane ce emană din poemele lui Ponge. 3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”tc "3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”" În poezia anglo-saxonă din secolul XX (și mai cu seamă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mânăstire. Până atunci nimeni nu dăduse de furcă superiorilor și nu crease situații îndoilenice. Acel loc de muncă și rugăciune era o pildă de urmat, dar de când sosise Tommaso lucrurile se schimbaseră, ceea ce nu se putea tolera. Acceptă pedeapsa cu seninătate, îi simțea totuși lipsa lui Ponzio, căruia i se interzisese să-l mai viziteze. Tommaso, te revolți prea mult, îi spuse Starețul când a luat sfârșit pedeapsa, trebuie să te-mpaci cu necesitățile Bisericii dacă nu vrei să sfârșești pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Eu, fratele lui, surorile și mama vitregă. Acest om minte, minte cu nerușinare. N-am mințit niciodată în viața mea, Dumnezeu mi-e martor. Judecătorii și-au pierdut răbdarea, mai ales confruntați cu stăpânirea de sine a lui Geronimo, cu seninătatea sa. Părea un bărbat ieșit din fierăria lui. Vulcan, pe-atât era de robust și bine clădit, înalt, pieptos, cu păr și ochi negri. Inspira oarecare teamă și inchizitorii înșiși, văzându-l atât de serafic, abia de credeau c-ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vei fi acuzat de complicitate, drept care ne vom întoarce să te luăm din satul tău să-i ții de urât fiului pe rug. De la Geronimo Inchizitorii n-au reușit să scoată nimic, chiar și capcanele anume întinse se sfărâmau în fața seninătății răspunsurilor cizmarului, în fața încrederii sale nezdruncinate în fiul său. Niciun cuvânt deplasat, niciun gest fals sau iritare, nimic. I-au spus lui Tommaso că tatăl său mărturisise totul și că e cazul ca și el să se decidă să-și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la nimicul zilelor ce l-ar fi încleștat în pustia și oribila curgere a deșertăciunii? În anumite clipe, totuși, îl invidia pe Carlo, ar fi vrut să aibă și el ingenuitatea acestuia, felul de a-și povesti halucinațiile cu atâta seninătate și împăcare. Povestea despre șarpe exact cum alții ar fi povestit că au fost la câmp să sape sau să culeagă măsline. M-au mai întrebat dacă îmi fusese frică când am văzut șarpele deschizând gura și arcuindu-se înainte de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
într-un gest de interogație și interes atât de ipocrit profesional, încît, îndată ce Conțescu îl asigură că este mult mai bine, cu un "perfect" zgomotos, satisfăcut, desființă orice inutilă căinare. Se mecanizase în aceste obligații mondene și le îndeplinea cu seninătatea absentă a episcopului care binecuvântează, neindispunând totuși pe nimeni, fiindcă Gaittany avea o artă înnăscută a mistificației sociale, stridentă la oricare altul. Ioanide râdea. Gaittany, care poseda un număr incalculabil de rubedenii în cele mai notorii familii, avea aproape zilnic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el se poate înfuria sau poate trece realmente la insulte dacă izolarea și independența îi sunt amenințate. El poate fi, totodată, expert în a găsi metode de evadare. Fugind de oameni, individul izolat speră "să atingă o anumită integritate și seninătate" (idem, 1998, 75). Autoarea precizează faptul că motivul pentru care panica acestuia este atât de mare este acela că nu dispune de o tehnică de a se descurca în viață. Într-o situație reală, individul izolat nu poate nici coopera
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și în privința celei invidiate, și sfârșește prin a ne face să avem o părere proastă despre noi înșine. Nimeni nu poate vedea limpede ceea ce invidiază, susține J. Epstein (2008). Invidia încețoșează gândirea, calcă în picioare generozitatea, exclude orice speranță de seninătate și în final usucă inima" (p. 159). Când încearcă să dezvăluie sursa invidiei, autorii atrași de această incitantă problemă împărtășesc păreri (relativ) diferite. Unii, susțin că este un simțământ foarte adânc înfipt în ființa noastră. Bunăoară, Imm. Kant consideră că
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
2009), Înțelegerea vieții. Introducere în psihologia individuală, București, Editura Trei. Albrecht, K. (2007), Inteligența socială, București, Editura Curtea Veche André, Ch. (2010), Imperfecți, liberi și fericiți. Practici ale stimei de sine, București, Editura Trei. André, Ch. (2009), Stările sufletești. Învățarea seninătății, București, Editura Trei. D'Ansembourg, Th. (2006), Lasă amabilitățile, fii tu însuți în relațiile cu ceilalți, București, Elena Francisc Publishing. Arendt, H. (2007), Condiția umană, Cluj, Idea Design & Print. Autard, C. (coord.) (2003), Respectul. De la stimă la deferență: o problemă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
glorifica frumusețea feminină, în culorile sale fiind cuprinsă ideea unei suveranități somptuoase și dominatoare. Frumoasele trupuri pline pe care curtezanele din Veneția și le etalau, păstrând doar un colier la gât sau o ramură de trandafir în palmă, străluceau de seninătate. Colurile sunt splendide, așezate cu o virtuozitate care n-a fost depășită niciodată. Tizian a interpretat femeile cu mare simpatie. Pentru el, femeia frumoasă a reprezentat în același timp imaginea frumuseții artei către care artistul tinde și imaginea frumuseții încarnate
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
din lume, nu știm pe cine oare am mai ierta. Sunt destul de mulți aceia care, atunci când pot, se grăbesc să înapoieze o binefacere, ca să nu-i apese cumva povara recunoștinței. Odată înfăptuit acest lucru, ei se cred absolviți, uitând cu seninătate de toate obligațiile pe care această recunoștință le impune. Se pune problema cui îi faci bine? Răspunsul, deși nesigur, cui merită. Oricum, dacă faci un bine, nu te aștepta la recunoștință căci ne-recunoștința este o buruiană care crește oriunde
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
zădărește și jignește (Muzeu, ediția Eminescu etc.). Aerul lui de robot nevrotic și politicos mă crispează și mă scoate, cred că pentru două zile, din atmosfera calm-robustă a Păltinișului de până acum. Nu-l pot suporta pe Petru decât în seninătate și inteligență. Duminică, 9 octombrie 1977 Zi de excursie. Către ora 12 vine de la Sibiu Relu Cioran și plecăm cu toții spre Șanta (6 km), locul unde, la 20 de ani, Emil Cioran a scris, în vila unchiului lor, Pe culmile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Acum îmi dau seama câtă inconștiență era în proiectul meu. Nu numai despre germană, dar și despre Heidegger însuși știam prea puțin pentru a putea bănui ce se ascunde sub câte un cuvânt al lui. Am ales deci, cu deplină seninătate, Scrisoarea despre "umanism", în care se reunesc toate temele gândirii heideggeriene de dinainte și de după Kehre, expuse în cel mai pur jargon heideggerian și într-un efort de totalizatoare justificare a întregii sale gândiri. Bâjbâiam într-un mod jalnic și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el mână în mână. Autoritatea lui Noica este reală când opune culturalismul diferitelor variante de neșlefuire a spiritului, făcând din cultură forma supremă de igienă a minții. Ea devine însă demonică, tiranică și negativă, atunci când, în locul unei lucidități îngrijorate, pune seninătatea de nimic tulburată a unui spirit care jubilează fără mobiluri ultime. 10 decembrie 1980 Există oameni cultivați și inteligenți, care pot spune oricând ceva plin de spirit cu privire la orice subiect și în orice împrejurare. Ei pot fi străluciți, fermecători, rafinați
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în sfera pură a lui Geist, în care vă mișcați dumneavoastră, nu este loc nici pentru a gândi suferința și, paradoxal, nici pentru a gândi moartea, care rămâne totuși constant un scandal la adresa principiului de continuitate, deci a spiritului însuși. Seninătatea și optimismul gândirii dumneavoastră amenință să eludeze probleme care fac parte de asemenea decisiv din lotul omenirii. În fond, dumneavoastră trăiți cultura natural: la dumneavoastră, Geist-ul a fost dintotdeauna natură, el nu e rezultatul antrenamentului pe care îl cereți celorlalți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]