3,823 matches
-
Moe, T. M., 199212). Ei au explicat diferențele prin specificul sistemului parlamentar britanic ce "concentrază autoritatea în mâinile partidului majoritar, care, dacă dorește, poate crea programe noi, radicale și le poate trasforma simplu în lege. În sistemul american al separației puterilor și federalismului, autoritatea este fragmentată și nimeni nu are suficientă putere ca să facă ceva." (Chubb, J.E., Moe, T. M., 199218) Ca adevărați urmași ai lui Hayek, Chubb și Moe favorizează implicarea statului pentru a asigura condițiile pieței. În
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
de sedimentare depinde de mai mulți factori, crescând odată cu numărul de hematii/mm3, cu creșterea concentrației plasmatice a globulinelor, fibrinogenului, și scăzând odată cu creșterea concentrației plasmatice a albuminelor. Se determină prin procedeul Westergren, care măsoară în milimetri deplasarea limitei de separație dintre hematiile sedimentate și plasma de deasupra lor în niște pipete groase de sticlă. Fiziologic, VSH-ul la o oră este de 10-16 mm la femeie și 6-8 mm la bărbat deoarece acesta are un număr mai mare de hematii
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de invaginații ale sarcolemei spre sarcoplasmă ce formează o rețea prin care pătrund miofibrilele. Reticulul sarcoplasmatic este alcătuit dintr-o rețea neregulată de canale longitudinale dispuse în jurul miofibrilelor, prezentând dilatații sau cisterne la nivelul benzilor Z sau la limita de separație dintre benzile A și I. Un tub transvers împreună cu două cisterne formează o triadă, realizându-se o legătură prin cotiguitate între cele două cisterne. Sistemul contractil este format din organite celulare numite miofibrile. O unitate contractilă (sarcomer), prezintă o bandă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
procesele maturizării, ar trebui ca, în condițiile unei bune interacțiuni anterioare, relația cu părinții să rămână perfect stabilă, tot astfel cuvenindu-se a se petrece lucrurile și cu planul comunicării 39. Așa cum precizează și autorii J.P. Allen și D. Land, separația și individualitatea pot precipita conflictul și diminua sentimentele de apropiere pentru un timp, dar magnitudinea acestor schimbări și impactul asupra relației trebuie să reflecte istoria anterioară a acesteia 40. În concluzie, putem că afirmă că atât perspectiva individuală, cât și
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
of Variance) Repere de interpretare a rezultatelor testului: ANOVA este unul dintre testele care testează influență statistică a unei variabile-factor (independența, discriminant, în acest caz) asupra variației valorilor înregistrare de o altă variabile dependente. Variabilă factor face în cazul nostru separația între trei grupuri de subiecți: cei care afirma că "adolescență nu a a adus probleme", cei care spun că "sunt unele neînțelegeri, dar se reușește depășirea lor", respectiv cei care susțin că "adolescență nu a adus probleme". Variabilele dependente sunt
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
of Variance) Repere de interpretare a rezultatelor testului: ANOVA este unul dintre testele care testează influență statistică a unei variabile-factor (independența, discriminant, în acest caz) asupra variației valorilor înregistrare de o altă variabile dependente. Variabilă factor face în cazul nostru separația între trei grupuri de subiecți: cei care afirma că "adolescență nu a a adus probleme", cei care spun că "sunt unele neînțelegeri, dar se reușește depășirea lor", respectiv cei care susțin că "adolescență nu a adus probleme". Variabilele dependente sunt
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
să asigure perenitatea literaturii (în ciuda inevitabilei "mutații") și să-i modeleze în chip specific "forma". Plecând de la aceleași premise ca și celebrul estetician convertit la marxism, în studiile sale de psihologie a artei Lev Vîgotski combătea cu argumente irefutabile eroarea separației absolute a "artei" de "viață", a senzațiilor reale de cele imaginare, și definea catharsis-ul drept "reacție estetică" sui generis ("o metamorfoză complexă a celor mai concrete senzații") pe motiv că "senzația ce însoțește atitudinea estetică se delimitează de senzația
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
bine cunosc, dar trebuie repetate și iarăși repetate, ca să nu se piardă din memoria vie, în vremurile de încrîncenată mancurtizare care ne obligă la supunere și la ascultare. B. Ispita comparatistă De la Caracostea ne-am obișnuit să operăm o anume separație între cele două capodopere ale oralității românești, Meșterul Manole și Miorița, în ordine tipologică și geografie folclorică. Prima ar ține de sfera comparatismului, cum a susținut autorul în lucrarea Material sud-est european și formă românească, pentru că motivul central, jertfa zidirii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
profunda capacitate de a se adapta oricărei entități existențiale, pe care o poate poseda. În acest fel, un obiect care se sfințește, trece din lumea ordinară, în cea extraordinară, făcând un transfer de energie între două spații diferite. Recurgând la separația fermă de profan, Caillois nu pierde din vedere importanța apropierii de sacru, care, în mai toate culturile și orientările religioase, presupune un fapt extraordinar, accesibil doar celor inițiați și celor cărora le este permis. În diferite locuri apare ideea că
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
descoperirea lumii divine. Delimitând sacrul de profan, pe care îl și definește în funcție de acesta, Eliade identifică două naturi umane, una religioasă și alta areligioasă, fiecare comportând propriile trăsături, experiențe și credințe specifice. Capacitatea transcenderii este însă cea care face ca separația sacrului de profan, în viziunea lui Eliade, să nu fie în permanență una fermă, dihotomia stabilită devenind instabilă, iar intervalul dintre aceste entități spirituale să poată fi parcurs în dublu sens, atât prin hierofanie, cât și prin desacralizare 56. Pornind
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
discutat pe parcursul acestei cărți, încă din primele sale pagini. Am văzut atunci că, o privire critică asupra istoriei fenomenului religios pare să indice, pe de o parte, o identificare a acestor entități în anumite momente, iar pe de alta, o separație fermă, atunci când divinitatea este percepută ca sursă a sacrului. În alte cazuri însă, cele două noțiuni nici nu mai există simultan, așa cum se întâmplă în religii precum budismul sau jainismul, care ignoră ideea de divinitate 222. Cu toate acestea, cum
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ale unor pictori ca Paolo Uccello, Masaccio, Andrea Mantegna, Sandro Botticelli, Leonardo da Vinci, Albrecht Dürer, Rafael Sanzio, Tiziano Vecellio, sau sculptori, asemenea lui Donatello și Michelangelo Buonarroti. Când facem referire la perioada Renașterii, trebuie să semnalăm, de asemenea, acea separație ideologică prin care Răsăritul înțelegea omul ca parte a divinității, în timp ce Apusul găsea în el structura sa materială, tipic lumească. Deși ruperea de sub "jugul Bisericii" avea să propună modelul unui om conștient de propriile sale forțe liber să-și demonstreze
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
puternică turbulență ideologică în pragul anilor 1900, marcată de lupta, începută deja de două veacuri, a laicizării artei religioase, respectiv de tendințele de revenire la modelele tradiționale ale acesteia. Începuturile secolului al XX-lea confirmau încă din prima decadă acea separație fermă, pe care perioadele anterioare o experimentaseră deja, între arta oficială (laică) și arta Bisericii, părând să amintească de acea moarte estetică 441 a lui Dumnezeu, la care se referise Nietzsche. Întreaga perioadă care a urmat a evidențiat o luptă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ce prezintă un conținut religios, ci, în general, la expresiile cele mai elevate ale spiritului creator. Concluzionând, Cottin regrupează primele trei definiții printr-o diferențiere fermă a artei sacre de lumea profanului, remarcând totodată că, în ceea ce privește ultimele două interpretări, această separație nu mai există, orice creație artistică putând pretinde, în principiu, la calitatea de artă sacră, mai ales în contextul pluralist al perioadei contemporane 491. Într-un interviu acordat revistei Arts sacrés, fiind întrebat ce este arta, renumitul teolog francez Jérôme
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de campanie în alegerile prezidențiale din 2009. Ca jurnalist și realizator de dezbateri la un radio online, îl cunoșteam pe Cernea în calitatea lui de invitat la talk-show-urile în care dezbăteam teme controversate privind prezența icoanelor în școlile publice sau separația statului de biserică. Despre ce a urmat din colaborarea mea cu Remus Cernea în campania din 2009 am vorbit recent cu fostul meu coleg de la FJSC, Alexandru Brăduț-Ulmanu, atunci când Brăduț se documenta pentru capitolul Politică și social media din volumul
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
-și mențină reputația de persoană sinceră, își va pierde repede credibilitatea și nu va mai reuși să ducă de nas pe nimeni. "Călătoria gratuită" se va încheia. Acest lucru i se poate întîmpla foarte ușor și guvernului, deoarece linia de separație între cele două atribuții ale sale e posibil să se șteargă. Încă de la sfîrșitul anilor 1960, cele mai răsunătoare proteste au fost împotriva minciunii spuse de guvern cetățenilor. Aceste proteste s-au intensificat o dată cu războiul din Vietnam, iar în Statele Unite
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Curtis 1951:9; cf. Bok 1978:158). Părerea sa a fost contrazisă cu indignare de către unii dintre colegii săi de breaslă (Drinker 1952); perspectiva majorității părea să coincidă cu aceea adoptată de către Peters (1987:2) care trage o linie de separație între sfera tribunalului și ceea ce se întîmplă dincolo de pereții acestuia. În sfera juridică există prevederi stricte împotriva nesincerității, în timp ce în negocieri, avocaților, ca tuturor celor care negociază, "li se interzice să mintă, însă în general sînt încurajați să înșele în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în științele sociale, în special sociologii și antropologii, fac o distincție între cele două modalități principale de culegere a datelor pe teren, cercetările etnografice și anchetele. Fiecare dintre acestea are propriile tipuri de înșelătorii. Se poate trage o linie de separație între actele specifice de inducere în eroare care apar din cînd în cînd pe parcursul unei anchete, (datorate fie cercetătorilor, fie celor chestionați) și o înșelătorie mai profundă care poate constituie baza relației dintre cele două tabere. Înșelătoria de durată la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
asupra unui singur grup de societăți care utilizează scrierea. În general, cititorii din ziua de azi știu să identifice un text literar, deosebindu-l de celelalte. Cel puțin în ultimele două secole, în Occident s-a tras o linie de separație între textele istorice și cele literare. În jargonul actual, ele sînt două genuri distincte de discurs. Avem pretenția ca istoria și știrile să fie "adevărate", în sensul de "a corespunde realității", în timp ce în privința literaturii nu vrem decît să fie plauzibilă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prestabilite și politica făcută în condiții de anarhie" (1979:61). Unele dintre aceste diferențe vor face obiectul următoarelor subsecțiuni. "Ierarhia implică relații de suprași subordonare între părțile unui sistem, ceea ce duce la diferențierea acestora" (1979:93). Să ne gândim la separația puterilor legislativă, executivă și judecătorească. Ordinile anarhice, însă, au prea puțină diferențiere funcțională. Fiecare unitate trebuie "să se pună într-o poziție în care să fie capabilă să aibă grijă de ea însăși din moment ce nu se poate baza pe nimeni
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Christos în istoria creștinismului, ea s-a bifurcat spre stânga, pe linia Cuvântului, și spre dreapta, pe linia Trupului. Matta este Cuvânt; Soulages este Trup. Iar această bifurcare spune povestea artei occidentale. Ale cărei avataruri se suprapun peste liniile de separație seculare ale marii dezbateri despre Întrupare. Între cei care pictează ceea ce știu și cei care pictează ceea ce simt, figurarea a cunoscut aceleași erezii opuse ca și Biserica. Există monofiziții, care maximizează Dumnezeul din Isus, Spiritul din Forme. Asta duce la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
strălucească lumina veșnică, iar reflexiile ei sunt asemeni unor ostii 30. Metaforă efectivă, care funcționează ca un criteriu. Confesiunile creștine care admit sau nu prezența reală a lui Christos în pîinea de pe altar admit sau nu pictura sacră. Linia de separație se regăsește în sânul Reformei. Luther admite taina împărtășaniei, chiar dacă înlocuiește transsubstanțierea prin consubstanțiere; el îi condamnă și pe iconoclaști, precum emulul său Carlstadt care, refuzând absolut sacrificiul liturghiei, refuză absolut accesul în templu oricărei imagini. Calvin, care face din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Occidentul, nici Roma, nici regatul franc. Marea schismă între Roma și Constantinopol nu a fost declanșată de icoană, ci de Filioque (Sfântul Duh purcede de la Tată și de la Fiu, sau prin Fiu?). Dar postúrile figurative trasau deja o linie de separație, între un Vest mai politic, agil și deci preocupat de aparență și un Est mai mistic, imobil, preocupat mai puțin să facă decât să fie. Viciu sau virtute, transformarea unei stări în act este preocuparea occidentalului, iar această dinamică trece
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
timp funcțional și simbolic. Putem să-l folosim și să-l contemplăm. Așa cum un credincios se poate ruga la biserică în fața unui retablu medieval și apoi să-l admire în voie. Bisericile sunt totodată muzee. Acest dublu uz face din separația frumos/nefrumos, pur/impur o operație strict intelectuală, fără corespondent în trăire. Al doilea moment al frumosului: "Ceea ce place universal fără concept..."52. Tot atâta perplexitate câte cuvinte. "A plăcea..." Dacă arta ar fi mereu și imediat plăcută, Castelli n-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a Africii. Universalul kantian pare să fie certat cu istoria și geografia, Frumosul lui nu e un fapt de cultură. În plus, chiar în interiorul tradiției noastre, promotorul nu găsește, din experiența lui, nimic care să verifice această dorință binevoitoare de separație. Kant are, poate, dreptate să spună că ceea ce este frumos numai pentru mine nu este frumos, dar snobismul a făcut întotdeauna invers, și anume: ceea ce este valabil pentru toată lumea nu-l interesează. Intoleranța și malițiozitatea judecăților de gust, apropiate de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]