3,287 matches
-
Îmi Închipui că ați invitai și fete... — Destule. — Mămica ta e acasă? — Nu e nimeni... Aș vrea s-o felicit pentru că totul trebuie să fie tare frumos... — Nu e nimeni. M-aș bucura să fie totul la fel de frumos ca la serbarea de absolvire a lui... — Da. Și ce măști v-ați făcut? — Nu știu. — Mămica ta nu-i acasă, nu? Nu e nimeni! Susan Întoarse capul auzind că Bobby trîntea receptorul și Înjura furios: babornița dracului! Stînd pe canapea și citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din camerele de baie, Bobby se tăiase cu briciul cînd se bărbierea. Văzînd sînge, Își aminti că orhideea Încă nu venise. Azvîrli briciul și alergă la parter, ca să-i spună lui Juan Lucas că din vina lui o să rămînă fără serbare de absolvire. În drum se Întîlni cu Susan, care urca să se schimbe și o Întrebă unde-i Juan Lucas, din vina lui o să rămînă fără serbare de absolvire. Susan Îi spuse că daddy joacă biliard În salonul verde, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să-i spună lui Juan Lucas că din vina lui o să rămînă fără serbare de absolvire. În drum se Întîlni cu Susan, care urca să se schimbe și o Întrebă unde-i Juan Lucas, din vina lui o să rămînă fără serbare de absolvire. Susan Îi spuse că daddy joacă biliard În salonul verde, cu Luis Martin Romero și noul director al Întreprinderii de Tauromahie. — Unde-i orhideea mea? strigă Bobby năvălind În sala de biliard. La Tingo Maria, spuse rotofeiul Romero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unsprezece ani, pe scrin. Într-o zi o să trebuiască să mă duc și eu la o petrecere și nu vreau să-mi fie frică, ți-am povestit mai Înainte, Cinthia, visul meu de noaptea trecută, Înțelege-mă, te rog, era serbarea dată pentru Bobby și eu eram Încă un copil, eram mic, ca Înainte de plecarea ta la Boston, dar am stat mereu de vorbă cu tine pînă astă seară, astă seară, pînă cînd ai fi Împlinit cincisprezece ani și am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la facultatea de teologie, la institut. Știu și eu? Nu m-am gândit la așa ceva. Mie îmi intrase-n cap să mă fac profesor (de română sau de matematică), sau actor (că așa mi-a spus diriginta, după una din serbările școlare de la căminul cultural, că am talent și că n ar fi rău să mă fac artist), sau reparator de radio uri. Dumnealui ce crede, aș fi bun pentru meseria de preot? (M-a corectat cu blândețe, arătându-mi că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe cealaltă scenă, oare cum mă va primi publicul, oare îmi mai știu replicile ? La job vorbeam cu bona despre prânzul copilului, acasă verificam mailurile de la serviciu, cu mintea fugindu-mi mereu la vreo programare la coafor sau la vreo serbare de la grădiniță pentru care trebuia neapărat să găsesc un costum de vrăjitoare sau de... prună. Culmea este că, în tot acest iureș, reușeam cu încăpățânare să scriu „chestiile“ mele, oricând prindeam timp liber ! Două ore dimineața devreme, înainte să se
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
secvențe constante ale lecției special afectate, fără a fi stabilite ca teme de lecții (unități de instruire). Unitățile de instruire aflate la dispoziția cadrului didactic se folosesc de regulă pentru recuperări, adaptări în funcție de ritmul învățării, reverificării, organizării de întreceri, pregătirea serbării sportive. Realizarea temelor în raport cu durata integrală a lecției (50') sînt programate în 30'-35', restul de timp fiind alocat celorlalte secvențe. Pentru eficiență în lecție sînt necesare două sau trei teme, este posibil ca lecția să aibă doar o singură
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
tîrziu de cazangerii și mici ateliere metalurgice. Numeroși locuitori din Auvergne au devenit cazangii sau tinichigii. Alții erau patroni de cafenele, activitate pe care au extins-o cu succes și în alte zone ale Parisului. Restaurantele, prăvăliile de alimente și serbările cîmpenești, toate după moda din Auvergne, s-au instalat pe strada Lappe, care a găzduit aproximativ cincisprezece serbări de acest fel, care au făcut-o celebră. Această prezență se face încă simțită ici și colo prin cafenele ("Au bougnat"), restaurante
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
patroni de cafenele, activitate pe care au extins-o cu succes și în alte zone ale Parisului. Restaurantele, prăvăliile de alimente și serbările cîmpenești, toate după moda din Auvergne, s-au instalat pe strada Lappe, care a găzduit aproximativ cincisprezece serbări de acest fel, care au făcut-o celebră. Această prezență se face încă simțită ici și colo prin cafenele ("Au bougnat"), restaurante ("Au rendez-vous d'Auvergne", "La galoche d'Aurillac") și o băcănie, "Aux produits d'Auvergne", de unde se pot
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pentru a ține o cafenea sau pentru a lucra aici. Există și astăzi numeroase asociații ale localităților din regiunea Auvergne, fiecare dintre acestea organizînd anual cîte o sărbătoare care poate aduna și pînă la cîteva sute de persoane. Chermezele, mesele, serbările la care se cîntă și se dansează pe muzică din regiunea Auvergne asigură solidaritatea comunității. O activitate susținută desfășoară și publicația L'Auvergnat de Paris. Acest hebdomadar, care poate fi găsit și astăzi la chioșcurile de ziare, a fost creat
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
parizienii de adopție originari din șapte departamente, Puy-de-Dôme, Cantal, Haute-Loire, Aveyron, Lozère, Lot et Corrèze. Existența acestei vieți colective nu datează de ieri. Potrivit unui autor al epocii, la mijlocul veacului al XIX-lea, "duminica, sacagii născuți în Auvergne merg la serbări cîmpenești, la petreceri unde se dansează pe melodii din regiunea lor de baștină, și niciodată la baluri franceze; căci cei din Auvergne nu-și însușesc nici moravurile, nici limba, nici distracțiile parizienilor. Ei rămîn izolați asemenea evreilor din Babilon, în mijlocul
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de ales, fiindcă erau prea multe. Fusese la Expoziția din Paris, în ’89, și spera să-i strângă cândva mâna și lui Eiffel, în carne și oase. Pe Saligny îl cunoștea bine, erau de-un leat. Procopiu fusese și la serbarea inaugurării bijuteriei de pod de la Cernavodă, peste Dunăre, în ’96, pe 14 septembrie, și-și amintea cu fior de miile de oameni sosiți cu cinci trenuri de plăcere, între ei și cei mai faimoși gazetari. Și de trenul special cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi pare ca la nime, Dară nici c-avu ce face. Împăcat De - astă dreptate, Lasă-n pace să trăiască tinerele lui cumnate 715Și făcu o nuntă mare dup - opt ai de - nstrăinare. Multă lume se dusese ca să vad - așa serbare. Fui și eu... Dar cum făcură o ulcică cu papară, Mi-au bătut căciula-n creștet și m-a dat pe uș - afară. Mă-nciudai urât. În grajduri pusei mâna pe-un cal graur, 720Cu picioarele de ceară și cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
întîi așa, ca simplă distracție, după aceea m-a captivat. Nu vă închipuiți câte subtilități, câtă gingășie străină europenilor ascunde această limbă! Începu să declame cu ochii în tavan. Avea expresia pe care o iau copiii urcați pe scenă, la serbările de sfârșit de an. ― "Trestia fragedă și tânără îmbrățișa grumajii lui Ansije Karambe." Abandonă tonul elegiac: Karambe e numele de familie. Reluă melodios: "Peste templu, răsărise luna. Luna roșie ca un bujor..." ― Încântător, aprecie grăbit Cristescu. Bătrâna nu se lăsă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sub un cer frumos, impresia falsă a unei cetăți în sărbătoare, a cărei circulație ar fi fost oprită și magazinele închise pentru a permite desfășurarea unei manifestări publice, și ai cărui locuitori ar fi invadat străzile ca să ia parte la serbări. Firește, cinematografele profitau de acest concediu și făceau afaceri bune. Dar rețelele pe care filmele circulau în departament erau întrerupte. După două săptămâni, cinematografele au fost obligate să-și schimbe între ele programele și, după câtva timp, au sfârșit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de comunicatele prefecturii. Îi rămâne deci povestitorului să se facă cronicarul ceasurilor de bucurie care au urmat acestei deschideri a porților, deși el însuși era unul dintre aceia cărora nu le era permis să i se alăture cu totul. Mari serbări erau organizate pentru tot restul zilei și pentru noapte. În același timp, trenurile începuseră să fumege în gară, în timp ce, venite din mări îndepărtate, vapoare ancorau acum în portul nostru, arătând în felul lor că această zi era, pentru toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
negru și împurpurat indica așezarea bulevardelor și a piețelor iluminate. În noaptea acum liberă, dorința nu mai întâmpina piedici și chiar vuietul ei era acela care ajungea până la Rieux. Dinspre portul întunecat, urcau spre el primele focuri de artificii ale serbărilor oficiale. Orașul le saluta printr-o lungă și înăbușită exclamație. Cottard, Tarrou și toți cei pe care Rieux îi iubise și îi pierduse, soția lui în primul rând, morți sau vinovați, erau uitați. Bătrânul avea dreptate, oamenii erau tot aceiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în toate domeniile de activitate. Ajunge învățător ostracizat ca și mine în perioada 1947-1950, când eu lucram la Priponești ca învățător și-mi făceam datoria patriotică și de recunoștință față de satul din care avusesem rarul noroc să mă ridic. Făceam serbări școlare cu programe bogate, cu unele coruri la care eu nu prea mă simțeam în formă și atunci, cunoscându-i pornirile și talentul spre muzică, l-am antrenat în conducerea corurilor de la echipele școlare și de tineret, făcându-l util
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe unul fără celălalt“. Fraza asta se regăsise În romanul pe care François Îl scria pe atunci. Cele două fiice le spuneau: „Ar trebui să vă căsătoriți. Am plăti mai puține impozite, iar cu banii economisiți am putea da o serbare pe cinste!“. François Începuse așadar să scrie, cu cinci ani mai Înainte, o carte despre tatăl lui. CÎnd Își dăduse seama că cinci ani reprezentau zece la sută din vîrsta pe care o avea - zece la sută din viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ani. L-am Întrerupt fără să-mi dau seama: „La fel ca mine!“. Primul articol al lui Jean Piaget era consacrat observării unei vrăbii albinoase și apăruse Într-un ziar din Neuchâtel, Creanga de brad. Al meu era prezentarea unei serbări organizate În curtea interioară a colegiului meu și era destinat revistei școlii, Deșteptarea. În acel articol, stigmatizam faptul că pistoalele cu apă vîndute elevilor În unele zile de sărbătoare le erau confiscate de Îndată ce se foloseau de ele, țintindu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
seara proiecției, părinții Anei Augustina reuniseră la ei acasă toată floarea comunității braziliene din Bruxelles. Pentru cei optsprezece ani ai unicei lor fiice - un pic mai vîrstnică decît mine, se născuse cînd eu fusesem conceput! - se hotărîseră să facă optsprezece serbări În optsprezece seri consecutive. (Zscharnack: „Teribil de incestuos, dar să trecem mai departe!“) Puneam piciorul Într-un univers neverosimil, cel al bogătașilor sud-americani. Posedau cu toții mii de hectare, mine de cupru, păduri Întregi, flotile de pescuit, hidroavioane. (Zscharnack, descumpănit: „Hidroavioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
personajelor, doi bărbați și trei femei, și nu mai izbutesc să știu despre ce e vorba cînd recitesc cele scrise. Descopăr mereu cărți vechi necunoscute În apartamentele altora, iar Într-o seară, În zgomotul pocnetelor și detonărilor, am citit istorisirea serbării date cu un secol În urmă la Versailles În cinstea lui don Francisc de Assisi, soțul reginei Isabela II, „acel biet regișor al Spaniei“, scria prințesa de Metternich, „absolut nevrednic de serbarea care Îi era oferită“. Artificierul Ruggieri luminase a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În zgomotul pocnetelor și detonărilor, am citit istorisirea serbării date cu un secol În urmă la Versailles În cinstea lui don Francisc de Assisi, soțul reginei Isabela II, „acel biet regișor al Spaniei“, scria prințesa de Metternich, „absolut nevrednic de serbarea care Îi era oferită“. Artificierul Ruggieri luminase a giorno fiecare fîntînă și agățase În copaci baloane colorate pentru a da iluzia unor fructe luminoase. La căderea nopții, Întregul Versailles a fost iluminat de patru buchete succesive de cîte douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mi se pare de o claritate aproape insuportabilă“. „Am fost deviați de gândirea raționalistă“, zise Diotallevi, „eu Întotdeauna am spus-o.“ „Lasă-l pe Casaubon să continue, căci mi se pare că a lucrat excelent“. „Puține am de spus. După serbările londoneze, Încep festivitățile la Heidelberg, unde Salomon de Caus construise pentru elector grădinile suspendate, a căror palidă evocare am văzut-o noi În seara aceea În Piemont, vă amintiți. Iar În cursul acestor petreceri apare un car alegoric care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aceea În Piemont. Bramanti se apropie de vasul cu jăratic, aruncă În el ceva și se ridică o flacără, apoi un fum gros și alb, iar parfumul se Împrăștie treptat În sală. E ca la Rio, mă gândeam, ca la serbarea aceea alchimistă. Și n-am agogő-ul la mine. Mi-am pus batista la nas și la gură, ca pe un filtru. Dar deja mi se părea că sunt doi Bramanti, iar Pendulul Îmi oscila pe dinainte În direcții multiple, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]