1,780 matches
-
mărită Nieve. —Ce?! —E la o oră cu mașina de aici, explică Darcey. În Rathfinan. Aș vrea să văd castelul și orașul. —De ce? Am acceptat invitația la nuntă, îi spuse Darcey. Cu toate că nu eram sigură dacă vin. Apoi... O privi sfioasă pe mama ei.... am cumpărat o pereche de pantofi din Singapore care arătau așa de bine încât mi-am zis că ar trebui să merg, pentru că îmi stăteau perfect. Dar acum, cu toate cele întâmplate, nu cred că pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Studiosul băiat, Seară de seară înfiorat, Aștepta să mai vină, Umbra divină, Nu știa că-i vecină Dar bănuia, Și vecina venea! Doar că băiatul candid, Cuminte, instruit și...timid, Cât timp ea l-a iubit, L a mângăiat, El sfios, i-a citit Și i-a recitat Cele mai frumoase poeme de-amor, De dragoste poezii și de dor, Erotica, ce adesea îi scoate din minți, Și pe cei mai...cuminți! La el însă, ...degeaba! Teoretic, știa cum e treaba
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
nu știu ce dracu’ e, zise ea. Era ceva adevăr și În asta. Știi cumva când se Întoarce? Țestoasa ridică din umeri. Cu o mână care era toată numai vinișoare albastre și inele masive, mă apucă de cravată. Încercă să-mi zâmbească sfios, numai că Îi ieși doar o grimasă. — Poate că vrei să-l aștepți. Știi, cu douăzeci de mărci se cumpără o grămadă de timp, Îmi zise. Recuperându-mi cravata, mi-am scos portofelul și i-am dat o bancnotă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-l omor pe unul dintre bărbați, mai rămăsese să-mi fac griji pentru celălalt, pentru că Între timp Haupthändler se năpustise asupra mea, luptându-se să-mi ia arma. Când ne-am prăbușit la podea, a țipat la tipa care stătea sfioasă lângă șemineu să ia arma de pe jos. Se referea la cea care-i căzuse lui Jeschonnek din mână atunci când Îi zburasem creierii, dar pentru o clipă fata nu știu sigur la care armă trebuia să meargă, la a mea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
curții boierești, să pună masa dinaintea clucerului. „Fimeie, ce să știe ea?!” gândea boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
visul tău! nu putu să uite fata dezbinarea voită a familiei. Nu era visul meu, era visul de veacuri al tuturor românilor. O să înfăptuiesc Unirea ca și Mihai Viteazul! se încredință domnitorul, tulburat de venirea diacului Radu. Măria Ta, rosti sfios, la vederea frumoasei domnițe, diacul. Îngăduie să-ți amintesc că te așteaptă sfinția sa Neofit, trimisul Mănăstirii Rodosului. Mulțumesc diece. Îți poruncesc s o însoțești pe domnița Catrina spre odăile pregătite dinainte! Și spune-i căminarului Nicoară să trimită străjeri destoinici
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
poate voi trimite băieții la școală, să învețe carte!” își spuse înseninat Gheorghe, simțind, totuși, o durere surdă în dreptul inimii. Inginerul îl pofti în casă, unde o fetiță blondă, pistruiată, îl privea cu nedumerire: Matale ești noul căruțaș? intrebă ea sfioasă, privindu-l cu ochișorii încă somnoroși. Nu, eu sunt moș Gheorghe din Sticlăria. Am venit să-ți aduc mere domnești, culese din livada mea. Și de atunci, fie vară fie iarnă, fata îl aștepta pe moșul Gheorghe, care-i aducea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
primejdii, nici una nu i se pare prea mare. Demnitatea înseamnă probabil pentru el să-și ascundă cât mai bine teama. Ne e greu să ne explicăm de ce oameni atât de tăcuți strigă atât de puternic; de ce un caracter de obicei sfios devine brusc agresiv; și de ce pasiunea cea mai vitală e uneori atât de aproape de moarte. Dar așa cum din cerul pârjolit se revarsă câteodată ploi violente, mexicanul cel mai ceremonios îți rezervă surprize dacă e zgândărit. Ca să-și ascundă timiditatea, el
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și își așteaptă rândul. Când trebuie să pornească, strânge dârlogii calului, se concentrează și țâșnește în plin galop. În toată atitudinea acestor bărbați e un amestec ciudat de tandrețe și violență. După ce și-au învins victima, mângâie calul și zâmbesc sfios. Apoi se îndepărtează cu aerul unor cuceritori care ies mulțumiți din scenă. Un charro stă pe loc acum în mijlocul arenei cu lasoul în mână. Câțiva călăreți gonesc un taur jur-împrejur. Cel cu lasoul are dreptul la o singură încercare. Aruncă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pămîntul!" în fine, Lulu, ridicat în picioare, conchidea înroșindu-se de efort: "Frunză verde-a bobului / Era aia calului/ Și calul, băiat deștept,/Se bătea cu ea pe piept!" Să fi fost cu noi vreun autor de cărți cu adolescenți sfioși și idealiști, ar fi uitat și de Macarenko și de tot și s-ar fi aruncat din mers din autobuzul blestemat. Un ins cu pulovăr rupt la un umăr, cu o chitară veche, plină de abțibilduri, țâpurea oșenește, lovea corzile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și intru în pat. în întunericul absolut stau cu ochii deschiși și mă gândesc. Cum să lupt cu himera mea? Cu acel dragon de focuri bengale care s-a ridicat și a țipat în viața mea de adolescent retras și sfios. Cu acel cuțit irizat care, apăsând ușor, sadic, în structurile mezencefalului, mi-a despărțit emisferele una de alta. Victor, tu ești curat și spiritualizat, pe când eu, știi bine, nu-ți pot privi ochii fermi. Merg încet cu povestirea, pentru că rana
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pentru că tonul, în trei sferturi din carte, era liric și dulceag, ca de duet de operetă. Accentul era pus pe dragostea și respectul dintre soți, se broda la nesfârșit, cu voluptate, pe canavaua preludiilor amoroase: adolescenții aruncîndu-și o primă privire sfioasă, apoi el oferindu-i o floare (și zece pagini în continuare despre limbajul florilor, cu citate abundente din Goethe), în fine, cererea în căsătorie și cununia propriu-zisă, înconjurate de o asemenea solemnitate, încît îți dădeai seama că biata doctoriță nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care tu faci cu atâta ușurință trimitere, ridicându-ne încă o dată la Cina din Mavri a meșterului Ioan și a fratelui său Sofronie, Rămânem și mâine aici, te-ai hotărât pe loc doar cu ochii la Sfânta Treime, și pășim sfioși în tăcerea din naos, scena votivă, Ieremia Movilă cu familia, scaunele înalte de lemn, îngălbenite de vreme, lustruite de atâtea mâini ce s-au sprijinit cu credință pe barele lor, scăpărând o privire în altar, Deisis, rugăciunea, ne închinăm amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am pictat într-o singură culoare, roșu intens, personajele stau așezate în jurul ruletei, doar Matei urmărește mersul bilei pe disc, ceilalți sunt întorși spre Iisus, și al treilea tablou, Nudul, un nud de femeie în culori sepia, Ana, în picioare sfioasă, ca la fotograf, încercând fără succes să-și ascundă sânii rotunzi, în planul secund David al lui Michelangelo într-o cu totul altă poziție decât cea cunoscută pe soclu, dar tot David al lui Michelangelo rămâne, efectul e straniu, auriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
imagine pe care n-o pot contura decât prin ceea ce simt... Întreb „Cine sunt eu?” și ies la iveală, să-mi dea răspuns ... alte întrebări, ... un noian de vise, ambiție și multe, multe dorințe... Tu ești copilul care a pășit sfios în clasa I pe poarta școlii purtând în ghiozdan atâtea întrebări: „Va fi frumos? Va fi interesant? Va fi bună și înțelegătoare doamna mea?” Știu că mult timp nu prea pricepeam de ce trebuia să merg neapărat la școală zi de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani gătiți în straie de sărbătoare. Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră, sfioși, pragul mânăstirii, purtând în mâini coșuri pline cu bunătăți. Curtea bisericii părea o împărăție a florilor, o grădină botanică inegalabilă. La fântâna din acest colț de rai se odihneau doi porumbei, aranjându și penajul de sărbătoare. Cu sufletul plin de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Nu am timp.“ „Da, dar măcar o mică atenție, din politețe.“ „Și ce să discut cu ei, dacă nu au citit nimic?“ „Ai grijă, ți-i faci dușmani pe toți.“ „N-am timp, trebuie să citesc!“ Juliana Horvath, o unguroaică sfioasă, mă iubește și-ar vrea să merg la Miercurea-Ciuc la părinții ei să mă cunoască. Ca orice femeie grijulie cu cel pe care l-a ales, ea m-a avizat ce mă așteaptă din partea colegilor. (azi) Citesc fragmente din jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai fac altceva; Îmi ajunge că ea merge Înaintea mea și că eu o privesc acum, mai precis, Îi privesc glezna piciorului ei puțin cam plin. Ah, dar uitasem că, iată, mă aflu În pat Împreună cu A. Ea se apropie sfioasă și tandră de șoldul meu, mă atinge cu multă precauție, foarte atentă să nu se producă cine știe ce fenomen periculos; simte că nu sunt cu ea, că sunt În altă parte și nu se supără. Mă respectă, e capabilă să Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îmi va da și ura... Te urăsc, Martin. 2 decembrie 1964 (miercuri) Mă doare parcă o renunțare pe care n-am avut-o... 11 decembrie 1964 (vineri) Lui Martin. De ce mă chinui să fiu frumoasă când treci tu? De ce sunt sfioasă și nu mă regăsesc În preajma ta?De undeva din adâncul cel fără de sfârșit al lumii acesteia, cineva, pe care l-am numit Dragoste, m-a dezamăgit. Și totuși, În veci de veci, din adâncul cel fără de sfârșit lumii acesteia, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ecran, apăru cadranul unui ceas; o setă tot prin comenzi orale să sune exact într-o oră. - Oricum te-aș fi trezit, spuse asistentul cu obidă. - Ei, asta e dacă ești cumva ocupat și uiți, spuse Rhyme cu voe prefăcut sfioasă. Mă asigur doar că mă voi trezi. Nu e nimic rău în asta, nu-i așa? Thom plecă, închizând ușa în urma lui. Rhyme privi pe fereastră și zări vulturii stând pe clădirile din față, veghind peste oraș, întorcându-și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o escortă de elită decât o profesionistă stilată, dar serioasă. Spre cinstea lui sau poate pentru că era distrat — Leigh nu era foarte sigură — Jesse își ținu privirea ațintită asupra chipului ei și îi zise: — Unde a dispărut editoarea mea cea sfioasă? Sper că nu pentru mine te-ai deranjat atât. Leigh îl privi așezându-se pe scaunul din fața ei și regretă instantaneu că se îmbrăcase așa. Era pregătită pentru cele mai sexy comentarii din partea lui Jesse — Henry o prevenise — și, judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
perfectă și își dădu părul pe spate într-o mișcare sexy la care Leigh putea să jure că s-au auzit exclamații de admirație de la mesele învecinate. — Querida, te rog, mă faci să roșesc! Da, bine, spuse Emmy. Floricica noastră sfioasă și delicată care abia așteaptă să-nflorească. — Bine, fie, nu chiar așa de sfioasă, recunoscu Adriana. Cât despre planul nostru, ei bine, nu avem nicio obligație. Am putea să ne întâlnim cu Toby mai târziu sau — Adriana zâmbi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
putea să jure că s-au auzit exclamații de admirație de la mesele învecinate. — Querida, te rog, mă faci să roșesc! Da, bine, spuse Emmy. Floricica noastră sfioasă și delicată care abia așteaptă să-nflorească. — Bine, fie, nu chiar așa de sfioasă, recunoscu Adriana. Cât despre planul nostru, ei bine, nu avem nicio obligație. Am putea să ne întâlnim cu Toby mai târziu sau — Adriana zâmbi din nou ca un drăcușor, arătând clar care ar fi preferința ei — am putea merge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy a zâmbit fericită, dar nu prea a mai avut când să sărbătorească. Un minut mai târziu, Paul a revenit la masa fetelor. — Hei, îmi pare rău că trebuie să fac din nou chestia asta, spuse el cu un zâmbet sfios, dar trebuie să plec. Emmy rămase prea surprinsă ca să mai poată spune ce gândea, anume că Paul putea să-și ia povestea aia cu Oh, ce rău îmi pare că nu ai primit biletul și să și-o bage undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de tot ceea ce l-ar putea face nefericit, se hotărăște să plece În lume. Merge ore În șir. De-a lungul șinelor creșteau buruieni Înalte și tufe spinoase. Din când În când treceau trenuri de marfă și el se dădea sfios Într-o parte. Se gândea la o țară Îndepărtată, undeva la capătul lumii sau În cer. Spre țara unde vroia să meargă el nu mergea nici un tren și, Într-un târziu, s-a pomenit la capătul liniei Înfundate și ferecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]