1,791 matches
-
să particip. Așa se face că joi, 16 noiembrie 2006, iau parte la eveniment, sunt primit cu atenție și căldură de lumea prezentă în sala mare de lectură, care e arhiplină. Sunt abordat de o superbă tânără care-mi mărturisește sfioasă că i-am fost profesor cu 40 de ani în urmă. La ora prânzului refuz invitația la „Alona” și merg direct acasă pentru masă, odihna de prânz și restul - până spre miezul nopții. Pentru ziua următoare, cu un taxi ajung
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vârsta lui, poate-ți mai dă și ție Cuvioasa un fecior! Nea Ovidiu se uită neîncrezător în ochii Cuvioasei. Între timp, buchetul zbură, odată cu norocul, pe deasupra capului Marcelei, aterizând în brațele unui tânăr brunet cu ochelari de soare, care cumpăra sfios niște lumânări. Pentru o clipă, Mariana avu o presimțire sumbră văzându-l pe tânăr, dar ochii lui Mișu erau atât de mâhnți de mâhnirea ei, încât mireasa își reveni pe dată. Lăsându-l pe tânăr îmbujorat ca trandafirul lui Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
acolo, în dormitor, lângă el. Vocea mătușii răzbătea de pe hol, acum nu mai plângea, vorbea la telefon. Mâine pe la zece vine preotul. Unii dintre noi au ieșit la o țigară, alții până la baie și câțiva la prăjitura cu nuci. Eram sfioși și ne retrăseserăm în câte un ungher al sufrageriei ca să nu deranjăm. Mâncam repede felia de prăjitură, apoi ne întorceam după un biscuit cu vanilie. Ne simțeam vinovați pentru că ne era foame, ne țineam privirile numai în jos, dar acolo
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin Inima poartă poem de nescris Dor printre stele pe aripi de vis Noapte senină tu sfetnic sfios Poartă-mi iubirea spre cer luminos Și-n liniștea nopții ruga îmi duce Obolul iubirii la poale de cruce
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
să ne închinam la mormintele celor dragi care au plecat printre aștri. Am ieșit în curte. Soarele lunii iunie arunca lasere printre frunzele celor doi cireși. Înspre răsărit se vedeau turlele bisericii din sat. Am intrat în curtea ei și, sfioși, ne-am îndreptat pașii spre mormintele bunicilor, fraților și rudelor noastre. Pe cruci învechite se mai zăreau încă numele înscrise de meșterul din sat. Locurile de veci erau acoperite de ierburi și flori de stânjenei. Smeriți am aprins lumânări, am
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
pe copiii lor, și astfel legea Bunului simț s-a perpetuat de-a lungul generațiilor, reprezentând baza relațiilor familiale și sociale. Pentru această bună cuviință adânc înrădăcinată în spiritele noastre am fost considerați și catalogați de unii proști, de alții sfioși, săraci cu duhul sau chiar tâmpiți. Fiecare ne-a dat o notă și ne-a trecut la index. Nimeni sau aproape nimeni nu s-a gândit să privească mai atent ce reprezintă acest comportament; în schimb toți s-au străduit
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când, Umbră, sub zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și-l veți vedea, slăvitul sub verdea lui tiară De iederă brumată și smilax înflorit; Fântâni adânci de viață în steiuri El
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
așeză pe o bancă într-un parc cu tufe de liliac al cărui mireasmă îl înveli, ca o adiere ușoară. Pe o altă bancă se așeză o tânără zveltă cu păr șaten, ochii căprui cu privire caldă, care-i zâmbea sfios. După puțin timp, reușesc să se cunoască și chiar să-și spună pe nume, plimbându-se apoi prin pitorescul Sibiu. Astfel se cunosc, Eugen avea pe atunci 23 de ani, iar Oana mai tânără cu 3 ani. La acea vreme
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ducea tot cu vechea lui bicicletă, cu toate că soția lui îi ceruse să cumpere una nouă. în drum spre Tg. Mureș ei vorbiră foarte puțin, Radu nu-și găsea cuvintele. Eugen era tăcut din fire, Oana părea puțin tristă și destul de sfioasă. La întoarcere, Eugen îi mărturisi lui Radu că intenționează să-i ceară doamnei Neli partea ce i se cuvine din averea tatălui său. La aflarea acestei vești Radu nu știu ce să zică, ci doar îl privi lung și încruntat pe Eugen
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Și mâinile plâng Elena Marin Alexe Ascunse cu grijă-n cutie, Păstrez amintiri ce se frâng. Încerc să le-aștern pe hârtie. Zadarnic, azi mâinile plâng. Sfios, gestul mângâie clipa Imaginii triste și reci. Tăcerea își plimbă aripa Și timpul coboară poteci. Surprinsă de gând, amintirea Atinge un dor nevăzut. Se-ascunde în lacrimi iubirea, Cu tainic fior renăscut. Privirea discret îmi alungă, Cuvântul de ochi neatins
?i m?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83311_a_84636]
-
un ungher ridică un ulcior pe care îl șterge de colb cu mișcări de alint. Apoi sloboade în fiecare ulcică o licoare neagră cum îi păcura, cu o aromă ce te înalță cu gândul spre cele sfinte...Cu o plecăciune sfioasă, crâșmarul s-a retras dincolo de ușă, lăsând în urmă urarea „Gustați în pace!” Ca de obicei, bătrânul a ridicat primul ulcica și a adulmecat-o, ca și cum ar fi fost în transă...A dus ulcica la gură și a gustat din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
oraș de piatră doarme... toate dor. Nu e nimeni... plouă... plînge-o cucuvaie. Poveste Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă, Când cu buzele de sânge și cu ochii sclipitori Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă, Lăsând gândul spre amorul înțeles de-atîtea ori?... Așteptai să fiu poetul îndrăzneț ca niciodată Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări Te duceai mereu nainte înspre-o umbră întunecată Ca o pală rătăcire coborând din alte zări. Ah
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
unii îi vezi cum se afundă tot mai tare în mizerie, devin palizi, bolnavi și fricoși. Alții mai arțăgoși se apucă să blesteme lumea, se iau la harță cu te miri cine până când ajung în pușcărie sau la balamuc. Unii sfioși se îneacă în băutură sau îi vezi propovăduind cine știe ce învățătură ce vindecă boli, suflete și care te duce tocmai în raiul din viața de apoi. Tu încă mai râzi de toate acestea, credința ta sfântă este într-o bere bună
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Sandei, două prietene, două femei rănite profund, măștile lor ca niște lespezi de piatră bine lipite peste mormintele pe care le închid în ele cu strășnicie, una bătându-și joc de toți bărbații pe care îi întâlnește în cale, alta sfioasă și încriptată, una de succes, alta trăind în sărăcie cu un fel de artă, exemplară profesional, fără loc de muncă și fără rost, dezamăgită până în măduva oaselor dar constant bună, fundamental bună, având o viață interioară complet paralelă cu viața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peste ea, a îndurat atâta durere și atâta umilință încât ar trebui să se vomeze, s-a și vomat de atâtea ori, zile, luni și ani a umblat în propria ei vomă, Aide se uită la ea cu privirea aceea sfioasă, durerea din privirile lui Zinzin trece în carnea ei, în sală intră primul ministru, ambasadori din țări asiatice, ambasadorul Statelor Unite, peste câteva clipe va apărea și președintele țării, unde e Alex cu noua lui iubită, dar de ce o mai interesează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sigur ei doi ar avea emoții, asta a fost impresia ei când s-au plimbat pe străzile marelui oraș, în așteptarea celor două fete, se uita la ea cu o căutătură catifelată, ca un adolescent proaspăt, plin de fantezie dar sfios, nu a vrut să interpreteze acele priviri dar ele i-au mers la suflet, era ceva furat și foarte dulce, undeva la marginea jocului și a păcatului, între timp au sosit fetele, foarte vesele, au intrat într-un restaurant, au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
adus din țările turcești, de unde se trage acest dar al Bunului Dumnezeu. Acolo, i se spune harbuz, așa cum i-am zis și noi, o vreme... Pe urmă, nu mai comentă nimic. Privi numai în sus, în cenușa bolții, unde scântei sfioase se stingeau în rumeneala zorilor și, plesnindu-i cu biciul pe crupă, le comandă celor doi lipițani: Hai, băieți! Nicanor Galan, văzând ștreangurile cailor prea puțin înstrunate, bănui că, în căruță, nu se află mare povară. Fierul ar trage greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
învățăturile tovarășilor de la Partidul nostru drag. Pe urmă, cu priviri furișe, în jur, o mângâia pe pântecele enorm, interogând-o: Tu, când răstorni căruța, Petronico? Ți-am mai zis, Nicanor: înainte de a se coace pepenii. Ce mă tot întrebi? protesta sfioasă Petronia. Acasă, privindu-și nevasta cât era de groasă, Nicanor considera: E din ce în ce mai strâmt, aici! Și pleca, de îndată, la un vecin, care fabrica rachiu bălos din sfeclă de zahăr, într-un alambic, improvizat clandestin, cu un cazan făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe care îi arvonise, cu o zi înainte, recrutându-i cu o garafă de lacrima prunei, măturară în livada cu cireși bătrâni și întocmiseră, pe pari bătuți țeapăn, mesele din scânduri noi de brad, Jana, Cătălina, Berta cea bălaie și sfioasă și alte bune vecine, care aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt, punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe, încât, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înfurie și pe cei mai înțelegători meseni, întrerupând totdeauna abrupt melodia hârâită de megafon. Așezate temporar lângă Jana, cea mai hazoasă dintre vecine, care, studiindu-i pe ascuns dintărătul gras al orășeanului, se strica de râs, Cătălina și Berta cea sfioasă comentară cu condescendență: Nu a dat de greu în viața lui și de aceea e așa gras și nici nu ține mult, că n-are răbdare... Nu vezi? El o pune și asta cântă... Cum să nu fie gras?... Jana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la fel ca puiul în câlți, în propria lui declarație dojenitoare. Urmându-și cugetările lor secrete, Jana și Cătălina și alte vecine dispuse să petreacă din plin, exploatând conținutul cu multiple înțelesuri al cuvântării, se sfărâmară hohotind. Doar Berta, cea sfioasă și bălaie, icni scurt și se aplecă să ridice ceva ce, tocmai, căzuse sub masă. Simțindu-se lezat în demnitate, orășeanul bucălat îi bruftului pe toți mesenii, explicându-le cu fermitate, ca un autentic lăutar: Să știți, tovarăși țărani, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să consume hoituri de câini. Nicanor se deșertă de îngrijorare, respirând șuierător, ca un burduf de cimpoi, și îi făcu vânt lui Marin Tărniceru, înapoi în post. Degrabă, comandă Nataliei, bucătăreasa-șefă, Janei, Mariței, Cătălinei, Zenoviei, Catrinei, Carolinei, Bertei, cea sfioasă și bălaie, să umple masa de garafe pline ochi și împodobite cu salbe de floricele, împrejurul gâtlejurilor prelungi. Se grăbiră să execute comanda, în cinstea copilei, care intra pe poartă, recent creștinată, împreună cu alai de femei, nădușite și roșii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cumătrul mi-a spus, la un pahar dulce, numai mie, cum s-a urmat cu vestita nuntă din vale... Mesenii erau numai ochi și urechi. Natalia-bucătăreasa șefă, veni mai aproape, să nu piardă vreun amănunt. Marița, Carolina, Jana, Berta, cea sfioasă și bălaie, și celelalte muieri, nădușite de atâta râs, chicotiră în așteptare. Până la urmă, cică, mirele călărea pe ursită, vorniceii pe druște, iar calul alb, care nu era decât un cal sur, cu o pană sub coadă, desperecheat fiind, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând pe ocolite șeaua, să priceapă iapa, ci dădea de-a dreptul: Luam pe Caterina cu noi, la mine și eu făcut la ea doamnă mare... Vartolomei, care în răstimpul deșertării a două căni de profiriu, se prefăcuse a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]